~”N-avem legislatie!”;dar nu vom avea nici parcuri

ARTUR SILVESTRI

Pe la jumatatea lui iulie 2007 inainte de a pleca la Londra intr-o documentare , m-a impins ” cine nu trebuie invocat ” sa privesc cateva minute la o emisiune de televiziune din acelea pe care, atunci cand le urmaresti , nu ai decat sa invoci formula abisala a lui Traznea : ” curat mestesug de tampeala”.
Era, de fapt, un fel de reportaj cu inceput in registrul cruzimii si incheiat in actiunea ancilara de sters hainele cu peria ce caracterizeaza de o multime de ani punctul de vedere a ceea ce astazi se chema ” televiziune publica”, o anexa a propagandei oficiale unde trebuie inclusa si secta ” intelectualilor de meserie „. Reporterul , un baiet cu lecturi de ziare de cancan si cu o spoiala de cultura facuta pe puncte , se gandise ca „tema parcurilor din Bucuresti ” ar putea sa intereseze „poporul” care ar fi sensibil la astfel de subiecte cu aspect critic prin care ” sa ratam ca dam in ei „. Dar abia dupa ce emisese cateva cifre si procente -in orice caz scandalos de scazute si care ar fi contrazis flagrant pe mai-marele orasului ce sustinuse, fara a clipi , cu alte cateva saptamani mai inainte ca avem mai multe ” spatii verzi ” decat Parisul – reporterul ” coltos” se opri in biroul prefectului , o duduie cu un falacios aer intelectual creat de ochelarii dreptunghiulari de inspiratie Alain Afflelou . Aici , in loc de interogatoriu pornind de la cifre precise , urma o dizertatie a dregatoarei in tema ” parcurilor din Capitala” , unde nu ar exista decat ” trei ” (caci despre acestea ar avea dumneaiei cunostinta ) si in restul suprafetelor -numai ” spatii verzi „. In acest nou tip de gandire teologala ,unde ce nu se denumeste intr-un anumit fel nu exista , nu ai parc daca nu ii dai aceasta denumire iar modificarea de nomenclator nu o poti face fiindca nu te lasa legea.
Acelasi mod de a vedea lucrurile mai auzisem si la un viceprimar de Bucuresti care ,fiind scos in fata ori de cate ori se produc inundatii, furtuni si napasti , a devenit un soi de ” profesionist al dezastrelor” si a carui vorba obsedanta era , intr-o emisiune de radio unde il intrebam despre dezastrul fondului imobiliar interbelic -asa cum trebuie sa intrebe platitorul de taxe pe functionarul public ce isi castiga painea din banul meu : ” nu avem legislatie „.
Explicatia , amestec de smecherie balkanica si de conservatism birocratic , era intampinata slugarnic de reporteri si atunci si acum , rezultand ca , in infinitul istoriei universale , peste noi s-a asternut blestemul lipsei de legi bune uitandu-se metoda „taraneasca ” dupa care daca legea nu-i buna , atunci ea trebuie schimbata si punctum. Mai in toamna trecuta cand o colega a celor doua personagii evocate aici s-a gandit ca nu va dauna ” mediului ” ( un domeniu ce pastorea cu efecte ridicule) daca ,”prin lege” se va putea construi in parcuri „redobandite” orice poftesc ” redobanditorii” , nici nu s-a mai invocat lipsa de ” celeritate ” a preschimbarilor legislative si ceea ce trebuia ” sa se dea , s-a dat ” caci asa era ordinul de la Imparatie.