8 Februarie 2007 : MODA ” BLOCURILOR DE BIROURI ” SE APROPIE DE SFARSIT

De vreo cativa ani circula in unele ziare obisnuite cu atitudinea propagandistica ( de fapt-o forma de publicitate de ” invoiala ” ) dar mai ales in proza vorbita a catorva agenti imobiliari – insufletiti de aceleasi „argumente palpabile ” – ideea ca „blocurile de birouri” sunt „o afacere” ce se dezvolta cu o uimitoare acceleratie si ca ,bineinteles,”afacerea”va continua in acelasi mod triumfal pana la sfarsitul istoriei . Aceasta opinie a putut sa faca prozeliti pe la inceputul acestui deceniu cand inca „stocul”(cum se zice in pasareasca actuala ,de ” agent” ,sau „portofoliul”,in argoul celor mai luminati dintre „manageri”) nu era bogat si ,mai mult chiar , o anumita inclinatie catre ” spatiul inchiriat in colectiv ” exista macar ca o simpla moda . Mica febra s-a intins pe un timp previzibil-fara sa genereze ,totusi, ” o explozie ” de piata – si ,in cele din urma si din
nefericire,prognosticurile foarte optimiste s-au dovedit exagerate .Evolutia insasi in materie de ” bursa” ne arata acest deznodamant.
Daca acum opt-noua ani preturile de inchiriere pentru un spatiu corespunzator de birouri in ,pe-atunci,cea mai „luxuoasa locatie”din Bucuresti(” World Trade Center „)se ridicau la 35 -38 $plus TVA , astazi cota curenta nu depaseste, daca nu exista motiv de exceptie , 15-16 E si este in scadere lenta desi sunt inca voci ce afirma ca ,totusi , cererea nu s-a diminuat.Iata un paradox:”cererea se mentine”dar preturile scad. In realitate,epoca „blocurilor de birouri”si-a incheiat perioada ei de moda si aceasta „piata”se aseaza in datele ei firesti.De altminteri,companiile importante (de fapt „clientii mari”in aceasta materie)s-au fixat deja in spatii ce le definesc iar cele mai prevazatoare si-au construit propriile „sedii complexe”,care constituie,in destule cazuri,reper urban si edificiu reprezentativ.La drept vorbind,aceasta traduce”indigenizarea”companiilor internationale si stabilirea lor in Romania,de unde nu considera ca ar mai exista argumente sa se retraga la un moment dat prin decizie intempestiva.
De fapt ,multe dintre acestea nici macar nu preferasera acest gen de semi-anonimat si adoptasera ( cu o inteligenta ce face „diferenta ” si arata ” stofa”) solutia imobilului de prestigiu , de fapt o cladire cu tinuta „clasica”,si uneori chiar un mic palat,avand personalitate,”caracter”si aspect memorabil,usor de identificat in oras si traducand un sentiment al puterii ce se doreste de obicei in materie de imagine razboinica pe orisice fel de piata .Astazi,cine s-a stabilit in acest gen de spatiu ramane unde este si isi valorifica uriasul castig de notorietate ce se obtine fara sa se cheltuiasca .Iar cine a considerat,precum „Philip Morris”,”Tuborg”,”Vaillant” si inca multe altele,ca sediul-campus in suburbiile ce se dezvolta galopant este cel mai potrivit si s-a stabilit acolo atunci cand inca imprejurimile erau simple tarlale cultivate cu porumb , a dovedit iscusinta , simt al evolutiei si a facut alegerea inteligenta.De altfel,acesta este sensul ce va calauzi ” piata sediilor de companie ” poate chiar de „poimaine” daca nu de maine .