17 Octombrie 2007 – SLOGANURI : Se poarta ” casa de consum ”


Prea putin se discuta azi – dar va trebui curand sa se trateze sistematic si aceasta tema – despre stilul ce se practica la noi ori , mai bine zis , despre ce se construieste in materie de ” rezidential „, de fapt in categoria de „vile si palate recente ” (caci ” blocul de lux ” , o inventie romaneasca de jurnalisti crescuti in incinte paupere , e doar o „locuinta colectiva” fara nici o nota de ” resedinta ” ). Aici materialul este atat de extins si discutia posibila atat de complicata incat ar trebui macar inceput cu o schita, spre a deschide apetitul si a expune un punct de vedere de unde se poate porni cu examen analitic elementar .
Sigur este ca multi spun , si nu gresesc , ca la noi s-ar construi rau,grabit si fara stil dar aceste formulari trebuie totusi explicate inainte de a deveni refren fara continut si a se impune in maniera superficiala .”Rau”ar insemna fara soliditate,destul de improvizat si cu prea multa slugarnicie fata de o moda ce nici macar nu se stie de unde a aparut si de ce se impune cu o repeziciune de fenomen meteorologic . Dar , la drept vorbind , nici nu se putea altfel fiindca aceasta realitate este un efect si arata , in ultima analiza , la cine sunt banii . Astazi , cine construieste-si,de regula,aceasta este o categorie cu mentalitate si psihologie,daca nu chiar cu educatie,destul de clar definite – construieste ca sa se expuna si ,de fapt,ca sa impresioneze ;nicaieri nu apar notiunile de solid,consistent si asezat,precum in civilizatia traditionala,unde acestea nu erau cuvinte din vocabular ci principii de viata care explicau insusi modul de a fi si traduceau o viziune de natura antropologica si o filosofie a stabilitatii ce nu avea nevoie de explicatii . Azi , insa , casa e facuta ca sa socheze si , adeseori , ca sa fie schimbata , precum masina , dupa cativa ani , fiindca a iesit din moda , creeaza plictiseala ori si-a incheiat misiunea de a da ocazia sa produca rumori . Ideea insasi de continuitate , asezare si stabilitate , ce caracterizeaza ” modelul Bratienilor ” care cladisera , la Florica , un conac pentru zece generatii , nu se intrevede si mai mult ca sigur nici nu ar mai fi inteleasa de o populatie care a eliminat cu totul spatiul de biblioteca din repartizarea odailor din cladire . Astfel incat totul pare a se rezuma la „casa de consum” , unde pana si materialele au o viata scurta si, in nu mai mult de 10-15 ani vor iesi , de fapt , din „serviciu” reclamand reparatii de amanunt care , la randul lor, vor fi costisitoare si tracasante insa vor cadea in sarcina ” proprietarului viitor ” .
Origina acestor atitudini nu se studiaza si de-aceea pare a fi inexplicabila .Sa fie aceasta consecinta unui „ritm modern de viata”,asa cum se invoca adeseori spre a ne convinge ca aceasta atitudine este inevitabila si ,deci , s-ar aseza in firea lucrurilor ? Opinia mea este ca totul se explica prin context ori,mai precis,printr-un determinism de epoca,intelegand prin aceasta intensificarea afirmarii sociale,instalarea rapida-nu lenta,precum in ciclurile burgheze-pe alt strat decat cel ce se cuvenea,modificarile uimitor de imprevizibile ce fac din cate cineva ,peste noapte,”un nume”ce se va uita,totusi,tot atat de repede ca si un slagar cantat cateva zile dintr-o vara.Suntem,in fond,in universul comercial al „starletei”,fabricate ori inventate,a carei „casa”ilustreaza insasi aceasta conditie de notorietate ce doar se consuma si nu lasa urme.
Acestea explica si lipsa de stil caci in americanizarea de mod de viata si de valori ce patrunde la mentalitatea clasei superpuse „stilul”ce traduce „diferentiere”,afirmare de unicat,inventie si intelegere a lumii altfel decat ceea apartine modei si optiunilor colective,nu se intelege si nu se plateste.Caci ,bineinteles,si „stilul”trebuie platit.
Dar nu-i platit ” bine ” cel ce deseneaza o casa pe planseta inainte de a o suptaveghea cum se ridica deasupra pamantului neted ? Realitatile contrazic aceasta ipoteza si sunt destui cei care pun aceasta situatie pe seama meseriei proaste , crezand ca , oricat s-ar cauta , nu se poate gasi o cat de vaga idee originala la
arhitectii romani de azi si ca pseudo-stilul de catalog german,care place ” noii clase ” ce vrea sa arate ca traieste ca in Occident,s-ar datora acestei incapacitati de a formula idei si,poate chiar,de a gandi.Dar aceasta concluzie nu este cu totul intemeiata, desi argumente exista .Oricat ar fi arhitectul cu inzestrare de ingenios ,destept si staruitor , dictatura comanditarului se presimte in ceea ce devine,pe zi ce trece,casa contemporana de consum.Aceasta traduce , de fapt , un mod de viata,o formula umana si o iluzie:iluzia vietii de la televizor.

16 Octombrie 2007 – „GREVA CUMPĂRĂTORILOR” NU ESTE O GLUMĂ!

Mai acum un an -doi insa si recent , am recomandat celor ce cauta o locuinta sa instituie boycott si sa suspende temporar orice cautare de oferta care sporeste presiunea asupra unei piete cu foarte firave obiective vandabile ; aceasta solutie provizorie -care nu rezolva fondul chestiunii dar tempereaza isteria – nu a fost inteleasa cum trebuie si a fost comentată cu surprindere în ziarele din Bucureşti şi din ţară.
Dar „greva cumpărătorilor” nu este o glumă , ci o atitudine recomandată şi eficientă acolo unde piaţa este „stricată” de oferta de vînzare foarte scăzută şi , mai mult chiar, de calitate nemulţumitoare. Oriunde se produce acest fenomen, reacţia instinctivă apare, între altele, în acest mod. Aceasta este o reacţie naturală de apărare ce s-a observat mai ales in alte parti atunci cand era necesara , avand uneori efecte suficient de rapide pentru a se confirma validitatea ei.
Întrebarea ar fi, însă, aceasta: de ce aici nu s-a adoptat si la noi această soluţie? De fapt , o indemnare in aceasta directie s-a simtit in chip vag pe la începutul anului 2004, cînd, dublarea preţurilor la „apartamentele de bloc” a generat o modificare a opţiunii cumpărătorilor, interesaţi, prin alternativă, mai ales de „case pe pămînt”. Cum însă „oferta de case” era destul de neconsistentă şi ceea ce exista s-a vândut repede, „opţiunea alternativă” nu a produs schimbări mari pe piaţa de locuinţe iar concluzia a fost exprimata in maniera simplista , aratand ca greva nu rezolva nimic .
Acum , insa, trebuie spart „cercul vicios” alcătuit din vânzători lacomi şi cumpărători nechibzuiţi, care plătesc aparent „de nevoie” dar în realitate plătesc mult pentru că au senzaţia – greşită – că plătesc din buzunarul altcuiva, adică din „buzunarul Băncii”. În această situaţie, scăderea debitului de bani care alimentează, astăzi, venalitatea vânzătorilor care ţin la preţ, îi va determina pe aceştia să se re-orienteze, scăzînd din pretenţii, iar cine nu va scădea, va greşi căci, pe termen mediu, piaţa se va re-aşeza cu siguranţă , mai devreme sau mai tarziu. Asadar, indiferent daca greva rezolva origina raului , in orice caz il ” indiguieste „; dar cine isi permite sa astepte ?