16 Mai 2008 – Se poate calcula nivelul „coruptiei oficiale” din Bucurestiul imobiliar ?

Desi impresia curenta este ca marile combinatii se produc in Bucurestiul imobiliar  prin mecanisme complicate care ar fi cu atat mai dificil de intrevazut cu cat se traduc in valori mai ridicate , totusi realitatea nu -i nici pe departe aceasta , cotele de participatie aflandu-se la vedere daca se cunosc  bine concluziile de manual . Caci , la drept vorbind, pana si hotia reflecta aici „stofa proasta ” a celor ce administreaza invartelile in ciuda amestecului de gulere albe specializate european in circulatie baroca de fonduri ce urmeaza sa intre treptat in eclipsa pana la aparenta lor disparitie .

Iata, de exemplu , „blocurile inalte ” rasarite de cele mai multe ori acolo unde nu isi au rostul si cladite cu o repeziciune care poate spune multe despre ceea ce se petrece in spatele usilor inchise in materie de compunere de dosar si de acuratete de aprobari . Daca vom privi atent cateva din aceste temple ale banului care depasesc cu multe procente aliniamentul cladirilor apropiate , spargand ,deci, ceea ce se cheama „regimul de inaltime ” curent prin crearea , prin precedent , a altei reguli fabricate ad-hoc , vom observa ca surplusul depaseste adesea un sfert din cladire , ba chiar 30 sau chiar 35 % ; acesta este materialul supus ingaduintei sau , cu o formulare birocratica , ” derogarii ” . Iar daca si stapanirea terenului unde se cladeste intra in categoria ” asocierilor ” , „concesiunilor ” ori „atribuirilor „para-legale prin „compensari ” , „schimburi de necesitate ” sau ” redobandiri cu dedicatie ” , totul incepe sa devina clar .

De fapt , schema principala consista in dobandirea construibilitatii pe terenuri ori „bine -asezate ” ,ori extrem de intinse  si unde „pseudo-participatia comunala „ramane un simplu element decorativ cu , insa, o semnificatie oculta . In aceasta materie , calculul de imparteala este chiar si mai evident fiindca atunci cand apare triumfalista solutie  a unei concesiuni de 49 de ani  se intelege de la sine cam ce valoare de piata ar putea avea un „ansamblu” care a dat bani proprietarului timp de o jumatate de secol de exploatare nemiloasa si cat ar mai obtine , intr-un viitor indefinit , o Primarie care , la vremea desnodamantului , ar putea administra un oras radical modificat . Mai mult chiar , la comparatia de sume vehiculate  in vederea constructiei diferentele de valori se observa cu usurinta . Sa zicem ca un „intreprinzator ” ar urma sa inalte in chiar mijlocul Bucurestilor un ansamblu de cam 1-1,2 miliarde de Euro intrebuintand un teren concesionat care, daca s-ar fi cumparat „la pretul pietii ” ar fi condus la cam aceeasi valoare (deci 45-50% din total ) ; dar cum la carte scrie ca nu aduce profit convenabil decat ceea ce se ridica pe un teren cu valoare de nu mai mult de  8-20 % din total , rezulta ca terenul trebuia sa coste , in proportii medii , cam 100 de milioane de Euro pentru o ” dezvoltare” de  un miliard. Ceea ce era de demonstrat .

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: