23 Mai 2008 – O afacere imobiliara neasteptata : ” casele parohiale ”

Pentru ca tot i s-a dus vestea ca ar fi un “manager ” iscusit care stie sa faca bani din piatra seaca , actualul ocupant al scaunului patriarhal de pe Dealul Mitropoliei din Bucuresti se tot chinuie cum sa mai faca rost de bani pentru faraonicul proiect denumit pompos ” trustul media ” (unde , pe langa un ziar si un post de radio , a aparut recent si o statie de televiziune cu destinatie destul de nedeslusita ) . Si fiindca bani nu prea sunt (sau , cel putin asa se spune ), sunt cautate tot soiul de solutii, una mai baroca decat alta . Printre acestea s-a calculat recent cat s-ar obtine daca , printr-o manevra destul de rudimentara , casele parohiale ar fi considerate proprietatea Bisericii si , ca atare , preotii care le locuiesc ar trebui sa se mute in alte locuinte (daca au vreuna in proprietate ) sau sa plateasca o suma “conforma cu piata ” reprezentand chirie (iar daca nu ar putea plati , acestea ar fi scoase la licitatie ). Ideea nu este noua caci , in vremea cand era mitropolit de Iasi , ” actualul ” aproape a rechizitionat – introducandu-le volens nolens intr-un Fond silvic bisericesc – toate padurile parohiilor din Moldova in ideea de a le administra mai bine (desi aceasta insemna sa tina toata suflarea bisericeasca din regiune la mana lui , cum bine se stie pana azi in satele din Carpatii Rasariteni ). Dar e cu putinta ca aceasta tehnica bizara sa mai fie aplicata si acum ?

La drept vorbind , atitudinea managerului in sutana (care , ca orice „om nou ” din vremurile noastre stapanite de panglicari si irozi din organizatia auto-intitulata ” clasa politica „, daca nu are legislatie o fabrica sau o adapteaza ) s-ar potrivi perfect cu aceste rumori si este mai mult decat probabil ca o evocare a „traditiei ” bisericesti in materie de proprietate se va face neintarziat de catre specialistii de porunceala , capabili sa dezvolte oricate sofisme sunt de trebuinta . Dar indiferent daca hotararea ce va urma se va dovedi ca are reazem sau va fi o simpla decizie de stapan cu vederi arbitrare , sigur este ca fondul imobiliar eliberat in ideea valorificarii prin incasare de chirii nu va fi nesemnificativ . Aici vor intra mai degraba „casele parohiale ” urbane unde foamea de spatiu atinge uneori cote enorme , rezultand deci ca va fi o afacere de Bucuresti sau de ” orase mari ” (caci la sate ” casa popii ” nu va fi , mai mult ca sigur , preluata de „investitori „in ideea cuviincioasa a unei blasfemii-ceea ce , in fond , si este daca ne gandim bine ). Dar , de buna seama , in caz de lipsa de clienti si „popii de tara ” vor fi obligati sa plateasca de unde au sau de unde nu au (desi imaginea comuna , gresita si ticaloasa , este ca „popimea se scalda in bani „) si atunci –spre a stabili „pretul pietei ” devenit astfel un pret de mercurial patriarhal – vor aparea ” evaluatorii ” ( o casta de sacali ce au nenorocit Romania si or s-o mai nenoroceasca ) . In teorie , sumele totale ce ar rezulta din aceasta interesanta afacere popeasca s-ar ridica , dupa unele calcule preliminare , la aproximativ 2.500.000 de Euro pe an , aceasta daca ar intra la socoteala cam 4000 de case parohiale pentru care minimum de chirie nu ar depasi 50 de Euro pe luna . Cam mult pentru nevoile unui post de televiziune cu obiectiv confesional !

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: