29 Mai 2009 – Un oras suprarealist , care „are ce n-are ” si traieste prin iluzii

Urmarea articolul anterior – 28 Mai 2008 – Ideologul dezastrului din Bucuresti : ” Vechiturile trebuie sa dispara “

Dar poate ca „ideologul anti-nostalgiei dupa Micul Paris ” sa fie doar incapabil de teorie dar un practician cu calitati . Si in aceasta materie ,din pacate , sustinerile sunt tot atat de imprudente desi par a se face in ideea ca omul de Bucuresti (o specie prin definitie superficiala si balkanica) are tinere de minte putina iar documentele lipsesc .Iata , de pilda, „reabilitarea străzilor ” , care precum se observa cu ochiul liber nu s-a incheiat nici in vremea ” urmasului” si intra si in planul de patru ani si al urmasului dinastic desemnat si care , in realitate , se reazema pe o doctrina de reparatii continue (ce lasa deschis etern „robinetul cu bani „) in urma carora raman gunoaie si stricaciuni baroce care reclama alte santiere interminabile .I-realizate (sau facute partial si rau dar cu bani multi ) sunt si alte teme formale de lauda goala , precum „contorizarea Bucurestiului „(obiectul unor scandaluri de notorietate), ” modernizarea punctelor termice ” sau ” sistemul de taxare la autobuze ” (o inventie quasi-orwelliana , de negasit in orasele civilizate , care toaca nervii nefericitilor ce o folosesc ) . Pe langa acestea trebuie inclusa , dar ca o culme a absurdului , ” revitalizarea zonei istorice a Bucurestiului ” ,care in toata aceasta istorie povestita suprarealist nu este decat o fantasma utila in a se toca bani si a se lasa cladirile sa se surpe de la sine in speranta ca vor deveni curand doar un teren imobiliar probabil ca arvunit inca de acum sau mai demult caci de facut nu s-a facut nimic nici , vorba lui Ioan Creanga, „pana in ziulica de azi „.
Catalogul pacalelilor nu se incheie insa aici . „Ideologul” mai zice ca ar fi facut „statia de epurare”(in singura capitala europeana lipsita , insa, si acum de acest sistem elementar) dar urmasul sau il contrazice caci pe la sfarsitul lui 2006 recunostea ca „Bucurestiul nu a avut niciodata o statie de tratare a apelor uzate si menajere. Capitala a fost in decursul anilor si este un factor poluator pentru mediul ambiant ” , promitand ca ” statia de epurare va fi finalizata in doua etape” desi, bineinteles , nu s-a ” finalizat „nici pana azi ” .
Cat despre iluminatul public (unde stapanul absolut este o companie foarte larga la mana cu unii angajati tineri ) si despre „problema chioscurilor ” ( o operatiune de distrugere salbatica dar prezentata ca un act de vitejie cand , de fapt , a lasat fara paine cateva zeci de mii de mici capitalisti deschizand portile larg hipermarketurilor care , unele, au obtinut autorizatie de constructie dupa ce se incheiase santierul ) , ce sa mai zici ?

Rezulta ca „ideologul dezastrului ” nu a facut ceea ce sustine ca a facut dar , cu toate acestea, a facut ceva ? Realitatea arata cateva din efectele care trebuie sa i se atribuie fara nici cea mai mica indoiala caci personajul este ,in acelasi timp, si un ideolog declarat al „restituirilor pe banda rulanta ” (caci aceasta era formula intrebuintata acum opt ani ). Prin acest proces cu caracter ocult uriase averi imobiliare au intrat pe maini definite care nu au ezitat sa fructifice cadoul primit caci ideologul a participat, in acelasi timp , si la modificari de legislatie ce au ingaduit nu doar inaltari de cladiri enorme acolo unde nu le era nici locul , nici rostul , dar si lichidari de parcuri unde „dezvoltatorii ” au culcat la pamant ceea ce lasase Dumnezeu pentru a obtine bani cat mai multi si mai indefiniti.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: