2 Iunie 2008 – O descoperire tardiva : „alegerile locale ” stabilesc configuratia hartii imobiliare

Pe la inceputul verii lui 2008 , in chiar ziua asa-ziselor ” alegeri locale ” din Romania ( in fapt , un simplu gest formal care a trebuit sa ratifice rezultatele preconizate prin sondaje si induse in constiinta publica in forme subliminale ) mai multi comentatori stimulati de un incident interminabil si pigmentat cu batai electorale ca odinioara si cu bani platiti pentru voturi intr-o comuna de langa Bucuresti au descoperit ca „miza ” ireductibila nu este nicidecum de natura politicii cat , de buna seama, de natura imobiliara. Explicatiile ce s-au formulat prin cateva interventii ale noilor „enciclopedisti de mahala ” ( un numar inchis de personaje care defileaza pe la toate televiziunile pronuntandu-se ” en pseudo-connaisseur” despre orice tema indiferent cat de specializata ) sunt , insa , foarte limitate ca perspectiva si -chiar daca deschid un dosar tematic ce ar merita extins cu documente – nu se produc decat foarte tarziu ,caci la spartul targului nu se mai poate face nimic ca sa se trezeasca „prostimea” la realitate .

De fapt, unicul argument ce s-a auzit privea impartirea terenurilor din comunele apropiate de Bucuresti si ( cum spunea , cu o uluitoare delicatete , un intelocrat de vremuri noi ) a „cascavalului ” tradus in sume uriase de bani . Insa din pacate , si in aceasta materie ca , de altfel, in aproape toate unde se pronunta , pegra analistilor politici vorbeste intr-o maniera de o ignoranta crianta . Caci daca numai terenurile (si impartirea lor sub forma unei marfi vandute ca si cum ar fi o feuda proprie ) s-ar afla in chestiune , atunci s-ar fi putut zice sa avem , inca, o situatie temperata sau , mai promitator , corectabila . Insa unde sa includem ,daca nu aici , uimitoarele retrocedari de enorme averi fabricate in Bucuresti de inginerii dosarelor care nu sunt altceva decat niste talhari cu manecute negre? Unde sa incapa zecile de munti redobanditi de cine vrei si cine nu vrei prin acte de proprietate unde ” comisia locala ” se uita precum matza in calendar sub tirul de mitraliera al frazelor incontinente de avocati unsi cu toate alifiile ? Dar „proiectele” de mall-uri cladite de cunoscuti „atenti” si cartierele rezidentiale de zgarie -nori unde finantarile sunt mai opace decat cartile secrete ale cate unei religii sataniste si asociatii la castig cuprind rude si nepoti ale semnatarilor de contracte cu ingaduinte ? Dar ” schimburile de terenuri ” ticluite in echivalente abracadabrante cu binecuvantarea eternului” evaluator ” naimit ? Dar exproprierile de teren pentru autostrazi ce nu se mai intind decat pe planuri modificate de la un mandat la altul ? Si acestea , spre a nu mai mentiona marunta afacere rudimentara constand in nenumaratele suprafete de teren puse de primarii a mii de localitati in penumbra si fara nici un proprietar pentru a fi exploatate de ei si de sustinatorii lor .

Pretutindeni , politica imobiliarului a lichidat orice fel de indemnare in directia binelui public si a facut sa devina regula doctrina banului castigat pe sub masa ca si cum toata viata noastra de azi ar fi un imens joc de poker ce se desfasoara cu carti masluite insa cu mize uriase . Caci , daca epoca anterioara era o curgere de timp amanat cand privatizarile doar reprezentaru marele obiectiv al jafului (desi , afara de cunoscatorii jocului,  nimeni nu intelegea sensul unui razboi pentru „un morman de fiare vechi ” ) , acest deceniu exemplifica apogeul jafului imobiliar , pregatit cu atentie in tot intervalul recent dar mai mult ca sigur incheiat peste nu foarte multi ani , cand imparteala se va fi sfarsit . Rezulta ca principiul ” acum ori niciodata” functioneaza si aici si determina totul .

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: