9 Iunie 2008 -„Criza imobiliara ” : „noul” nu poate ramane ” scump „!

In ultima analiza , tema imobiliara capitala ramane la noi , in materie de locuinta , „noul ” , indiferent daca acesta este produs de investitia particulara ori rezulta din strategia de stat , din pacate aici absenta cu desavarsire .Aceasta situatie era previzibila desi cu greu se putea imagina o atat de brutala desfasurare cu caracter stihial precum este ceea ce se observa azi si vom avea si maine caci inca va mai trece timp pana sa-si gaseasca leacurile potrivite . Fiindca la noi , sediul raului ( criza de locuinte pentru o intreaga generatie urmatoare , preturi inaccesibile fara injugarea la datorii si , in majoritatea cazurilor , nici atunci etc. ) se afla in acest strat de indecizii , „piata libera cu control de cartel ” si , pana la urma , iresponsabilitate a stapanirii ce actioneaza aparent anarhic dar in realitate cu plan de spoliere definit desi infasurat cu iscusinta in diferite pseudo-principii de vehiculatie curenta precum ar fi „echilibrele asigurate de piata ” ori ” retragerea Statului din economie” si , probabil maine , chiar din istorie .

In aceste conditii , excluderea oricarei alternative de continut social (care exista in societatile asezate dar bineinteles ca nu si la noi ) a facut ca asa-zisa „piata ” ( de fapt un simplu monopol de vanzari dirijate ) sa ni se infatiseze ca scandalos de scumpa si de aproximativa , constituind un instrument utilizat de pradatorul ingenios sosit aici din toata lumea in ideea ca se va castiga mult . De buna seama , fiind cerere nesatisfacuta si , pana la urma, si greu de echilibrat in doar cativa ani fara proiecte sistematice care se fac de obicei de autoritati , castigul a fost si inca mai este enorm mai ales cand „furnizorii” sunt organizati in maniera solidara iar concurenta ramane o iluzie .

Si , totusi , oricat ar fi foamea de locuinta de neindestulata , epoca marilor profituri se apropie de sfarsit iar conjuncturile neprielnice ii grabesc sleirea de puteri . Acestea insemneaza deopotriva estomparea argumentelor initiale intre care ” mana de lucru ieftina ” avea greutate altadata insa astazi incepe sa se „occidentalizeze”ca nivel de plati si nici intalnirea cu alte monopoluri din categoria materialelor de constructie produse local (caci Romania este o tara definita de oligocratie organizata monopolist ) nu face decat sa creasca neasteptat „cheltuiala de productie” si, deci, sa se mai scada din profitul ce ramane, totusi, incomparabil cu cel de aiurea . Dar , in ciuda acestor neajunsuri totusi previzibile , corectiile in materie de valori de vanzare ar mai fi intarziat inca destula vreme daca laolalta cu aceasta guerilla purtata pe muteste nu ar fi aparut noua atitudine a bancherului care isi numara banii cu mai multa atentie decat rigoarea obisnuita si prefera sa imprumute contra proprietate sigura , „palpabila „, decat in ideea unor proiecte dintre care destule se vor dovedi utopie pura . Aici apare , de fapt, efectul crizei americane care , inainte sa descurajeze pe consumator , il ingradeste pe producatorul prea euforic , restrangandu-i castigurile incredibile si aducandu-l la socotelile de valori medii ce obtinuse in tara lui . Situatia va aduce o anumita nervozitate in industria productiei de locuinte insa nicidecum o regresiune atat de rapida si nici macar gandul unor retrageri in interval scurt fiindca acum esentialul este sa se vanda ce se cladeste si abia apoi sa se poata formula un bilant rezonabil spre a se intelege cat si cum va mai fi de castigat aici . Rezulta ca o linie de insumare mai accentuata nu vom putea avea in cursul acestui an cand abia tendintele s-ar putea intrezari si unele semne partiale , majoritatea cu restrangeri calculate atent .

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: