2 Iulie 2008 :”Cartiere selecte”

Dar daca , totusi , prin ” exclusivist ” noul jargon de romana corcita ar fi vrut sa spuna luxos ori “boieresc” , nici nu incape indoiala ca eroarea este inca si mai evidenta decat pare la o intaie privire . La noi , luxul autentic orasenesc consta , ca pretutindeni in lume , nu in resedintele de stil amorf situate in praf de ulite ci in vechi , impunator si continand memorie , ceea ce – la o comparatie oricat de sumara cu situatia ce se intalneste acolo unde inca destui romani socotesc ca reper – se confirma in procent ridicat . Si la Paris , dar si la Viena sau Madrid , ca sa nu spun la Barcelona ori Milano , unde se afla sediul luxului , este si sediul banului iar configuratia regiunii si structura ei de populatie arata cu adevarat o anumita omogenitate inerenta care nici nu mai trebuie evocata fiindca este de la sine inteles ca in cladirile boieresti stau boierii , nu randasii iar locuinta fostului tinator de darlogi e pe potriva acestuia , chiar costisitoare fiind . Saint-Germain des Pres , Faubourg du Saint-Honore , Grabenstrasse si Kohlmarkt , Passeig de Gracia , Via Larga , acestea sunt “cartiere selecte ” , masinarii de facut bani , sanctuare si , in cele din urma , embleme urbane cu insemnatatea lor complexa si ireductibila  a caror greutate provine deopotriva din traditie si compozitie dar , in acelasi timp, si dintr-o imponderabila de cutume si trasee canonice pe care cu greu le-ar schimba chiar si un cataclism social . Stramutand schema la noi , unde cate un fost merceolog ajuns azi miliardar socoteste ca nu avem nimic si ca tocmai de aceea ar trebui “ras totul” si inceput un oras “modern” , cartierele selecte exista desi sentimentul valorii lor e mai scazut decat merita iar atitudinea publica de pretuire se afla in suferinta  sub inraurirea ideologilor nimicului . Si stricaciunile recente traduc aceste postulate de “creoli ” a caror drama genetica e ca s-au nascut aici . Dar geografia traditiei ” romanimii de sus ”  inca exista ,meritand a fi evocata . Ea se compune , intai de toate , din regiuni de oras denumite la origina „parcuri ” si care , desi cu vremea au pierdut numele , au pastrat atat tinuta cat si faima ;acesta este” Bucurestiul scump ” , alcatuit din Parcul Bonaparte si Parcul Filipescu ( unitati urbane astazi dizolvate in integrista denumire de ” Dorobanti „) , Parcul Jianu (devenit ” Cartierul Primaverii ” ), Parcul Bancii Nationale (in apropierea Soselei Kiseleff ) , Parcul Domeniilor Statului sau Parcul „Elena Doamna ” , inclus astazi in ceea ce se cheama generic „cartierul Cotroceni ” . Cele mai multe sunt impresionante prin arhitectura chiar daca heteroclita , combinand neo-brancovenescul rezidential (asupra caruia studiile sunt aproape absente ) si cubismul interbelic bucurestean , o insolita adaptare locala a stilului european cu notorietate in anii 30 ai secolului trecut . Nu putine sunt mici palate cu aspect local pronuntat , constituind ceea ce se cheama „casa boiereasca de Bucuresti „, despre care bineinteles ca nu avem cercetari de nici un fel si albume de fotografii nici macar in proiect . Si daca adaugam la acestea si vechiul sanctuar al Batistei  dar si „mahalalele ” dinspre rasaritul vetrei traditionale , unde denumirile de strazi precum Mantuleasa, Plantelor sau Sf. Stefan sunt semne de memorie si evoca un oras senin , inverzit si mic-burghez , avem o imagine complet diferita de aceea ce se prezinta in mod curent in dizertatii incontinente produse de semi-doctii cu staif si dregatori certati cu cartea . Rezulta ca a valorifica staruitor cam tot ce are insemnatate si se pretuieste dincolo de context ar fi obligatoriu astazi daca , prin  eroare , rea-vointa si conspiratie , nu s-a facut ieri  si de aceea tot insemneaza cartier select sau , mai pe scurt , regiune cu traditie si coerenta , trebuie sa devina rezervatie urbana . Cand „vechiul” are valoare si costa mult , „noul ” nu are loc si trebuie sa dispara din planurile  stapanirii cinice a carei mentalitate de pungas nu mai trebuie demonstrata .

Reclame