8 Iulie 2008 – „Criza imobiliara „- Solutii :cum se reface „antreprenorul francez „?

Fiindca psihoza crizei imobiliare este foarte raspandita astazi si la noi dar si aiurea , nu-i lipsit de interes sa observam in ce maniera socoteste antreprenorul francez ca isi poate sustine afacerea fara a lua decizii brutale sau cu aspect disperat care nu sunt niciodata recomandabile daca mai exista cai de corectie supravegheata . El isi concentreaza „eforturile cu obiectivul de a reduce costul operatiunilor imobiliare atat din pozitiile-cheie cat si in ce priveste funciarul ” ceea ce insemneaza plati mai mici atat pentru probabile planuri de arhitect dar mai ales in privinta achizitiei de teren cat mai ieftin . Acestea explica deopotriva ” retzetismul ” in organizarea cartierelor ( adica -asa cum este evident si la noi – o multiplicare a unei scheme unice , cu eliminarea diversitatii ) precum si continua extindere catre regiuni cu pret redus pentru „construibil ” ( indiferent daca regiunea este pregatita pentru urbanizari sau , pur si simplu , e un simplu ogor peste care se vor aseza cladiri ) . Urmeaza „conceptia proiectelor si costurile de constructie ” , constituind in esenta ” aparitia unui plan de reducere a cheltuielilor operationale ” de unde s-ar mai putea taia parti de buget in ideea formularii unor preturi finale mai atractive , capabile sa sporeasca vanzarile , deci, incasarile , reper sigur in a confirma sanatatea unei afaceri . Au, insa, acestea ecou imediat si sunt , deci , rezolvari cu interventie rapida ca o administrare de antibiotic ? Concluzia nu este incurajatoare caci  , oricat de rapide vor fi hotararile ,  efectele se vor simti cel mai devreme  dupa abia o jumatate de an insa aceasta numai ca metoda noua si nicidecum ca oferta coerenta . Sunt cateva concluzii utile si la noi unde , mutand ce e de mutat , putem obtine raspunsuri simple la intrebari ce par unora de nedezlegat .

Reclame

7 Iulie 2008 – „Criza imobiliara „:dupa Spania , Franta ?

Sindromul de criza in Occidentul imobiliar poate fi destul de greu inteles la noi caci esenta lui consta in scaderi dramatice de cotatie  de bursa (ccea ce noi nu practicam ) si care , prin consecinta ,  aduc pierderi in materie de finantare dar, mai inainte de aceasta , asa-numite deprecieri de active. Astfel de maladii putin vizibile ating pana si pe unii din marii bonzi ai investitiei din acest domeniu si incendiul produs de sub-cotatii creeaza efecte severe atunci cand ii ating . Rapoartele de stare a companiei sunt , in aceste cazuri , foaie de temperatura si indicator de tendinta care trebuie urmarite atent . Iata , de pilda, o evaluare a Grupului francez Kaufman & Broad (care a pierdut in prima jumatate de an 2008 cam 17 % din valoare ) unde atat predictiile de castig dar si incercarea de prognoza pentru un viitor apropiat sunt mai mult decat ingrijoratoare . Cuvantul de ordine pare indiscutabil si aici :”totul scade”, adica atat cifra de afaceri (mai firava cu 6,1% , adica , acum , numai 586 milioane de euro ) cat si „rezultatele operationale ” -injumatatite pana la 47,1 milioane de euro (scaderi enorme !). Desfasurarile nu ating numai anumiti promotori (a caror posibila regresiune ar fi putut  insemna  administratie gresita , aprecieri prea optimiste , control diminuat al investitiei ) ci un sistem prea determinat de componenta financiara ,  care face de fapt din imobiliar o anexa a”bursei de bani ” . Anumite prognoze privind ansamblul ingrijoreaza , la drept vorbind , si mai mult decat pana acum caci incepe sa fie vehiculat un recul de 15-20 % in materie de vanzari pentru ceea ce se cheama ” nou ” (iar numeric in jur de 110.000 de unitati ce nu se vor mai realiza ) dar in continuarea unei „caderi in investitia locativa ” apreciata pentru semestrul trecut la aproximativ 30 % ceea ce depaseste calculele anterioare in procent masiv . Bineinteles ca depresia pietii creeaza si o deprimare privind „deschideri de santiere noi ” (efect imediat ), traducand prudenta inaintea unui sector dominat de risc iar consecintele apar printr-o propagare ramificata in straturi din cele mai diferite unde sunt alaturate somajul probabil , consumul scazut de materiale , recesiunea in vanzari de categorii la randul lor diverse . Unii antreprenori constata cu surprindere ca mai mult decat jumatate din „proiectele noi ” initiate anul trecut nu vor mai fi posibile si ca , mai mult decat atat , pentru cele in desfasurare vor exista „unele anulari de operatiuni care prin talie si preturi nu mai corespund conditiilor pietii „(atunci cand, pentru a mai salva ce e de salvat , nu se pot „renegocia conditiile financiare „) . Insa dincolo de limbajul cifrelor (care de regula trebuie insotit si de un cod explicativ de uz popular ) , importante sunt opiniile privind cauzele . Iar in aceasta materie ,  sursa crizei la europeni , trebuie cautata mai degraba  in ” schimbarea de atitudine a bancilor in acceptarea creditului , in cresterea dobanzilor si in rezerva cumparatorilor ” , mai pronuntate in perioadele recente („greva de asteptare ” , o reactie universala pe piete cu procese fluide ) .