11 Iulie 2008 – ” Pacientul irlandez ” se insanatoseste in strainatate ?

Epidemia  cu accese de criza globala a creditului  aduce periodic alte „fise de observatie ” ale unor bolnavi recenti , cu simptome locale destul de diferite insa cu evolutie clinica relativ uniforma . Previzibila inca din 2003 (cand aparea intr-un raport al Bancii Mondiale prea repede facut uitat si unde curiosii puteau sa verifice unde vor fi geografiile viitoare de risc imobiliar ) , regresiunea  recenta din Irlanda s-a putut observa cu ochiul liber abia cum mai putin de un an cand cresterile socante de preturi ( de mai bine de 400 % intr-un deceniu ) s-au oprit si au fost urmate de un recul  de o virulenta neobisnuita . Din „Tigrul Celtic” de alaltaieri a ramas putin iar astazi se invoca tot mai frecvent notiunea de ” recesiune ” care ar putea depasi pe cea , devenita aproape istorie, din 1983 .

Sentimentul unor fenomene fara precedent in epoca  moderna este foarte viu si sunt intensificate de situatii neverosimile local . Actiunile la Bank of Ireland au scazut in numai doua luni recente cu peste 50 %  si in raport cu inceputul anului trecut cu 75 % , procente incredibile cu nu multa vreme in urma . Dar Bank of Ireland nu este o institutie oarecare de afaceri cu vanzare de bani  ci un mit local fiind creata in 1783 prin subscriptie publica si , la drept vorbind , stalpul simbolic al colectivitatii  a carui clatinare posibila nici macar nu putea fi imaginata . Prognozele de tipul Armaggedon imobiliar apar acum frecvent si se invart in jurul unei idei neobisnuite(caci a fost emisa rar si nu s-a comentat ) insa nu absurde , evidentiind conjunctia negativa dintre sfarsitul unui ciclu decenal de cresteri de pret ( socotite efect de grafic , de fapt o ciclicitate prezumata dar niciodata demonstrata ) si socul american al sub-primelor , la drept vorbind o lovitura de traznet cu efect global .

Indiferent de context ,  un detaliu in aparenta nesemnificativ ar merita amintit aici desi , ca si in alte randuri , se vor gasi voci care sa-l minimalizeze , socotindu-l fruct al hazardului . De cam doi-trei ani , la noi s-au impus ca „investitori imobiliari ” cu greutate cateva , nu multe dar robace , companii irlandeze care au si fost intampinate cu urale de gornistii presei economice si cu interes probabil inteligibil de stapanirea altadata circumspecta . Sensul  invaziei celtice de pe Dambovita nu s-a dezvaluit o vreme dar astazi incepe sa se clarifice caci , in exact maniera universala a miscarilor de populatii peste harti vii , acum avem o migratie de bani care pleaca de acolo unde castigul scade mai jos decat tolerabil si se stabileste (cat s-o stabili ) in locurile unde profitul poate fi multumitor sau, cum este la noi , nesperat de ridicat . Cand si aici „randamentul ” scade , tabara migratoare se ridica fiindca voiajul din oaza in oaza este insasi filosofia banului nomad.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: