18 Iulie 2008 – REGULI – Cade „imobiliarul ” , cad nenumarate alte activitati

” Virusul subprimei ” nu se manifesta , din pacate , cu efecte numai in ordinea marilor mandarini ai banului – vedete continue in luminile rampei -ci si in categoria participantilor marunti -dar numerosi – intrati in istorie prin formula de un indicibil cinism obraznic drept ” pagube colaterale „. Pe la inceputul lui iulie 2008 , ceea ce era socotit „campionul francez in anunturile imobiliare ” ( o pagina web „in serviciul particularilor si al profesionistilor din imobiliar ” ) a suferit o corectie aspra a pretului pentru o actiune la bursa dupa ce pierduse , in numai un semestru , mai bine de 60 % din valoare (aducand scaderi considerabile inclusiv in materie de ” Ebitda”, coeficientul ce apreciaza pretul unei companii la o posibila vanzare ) . Acest episod a deschis dosarul efectelor de ramificatie care prejudiciaza un numar impresionant de activitati , afaceri si profesiuni ce sunt afectate – in maniera propagarii undelor concentrice – de criza imobiliarului global . Rand pe rand au fost recenzati nu doar antreprenorii de constructie – de marimi diferite- dar si producatorii de materiale dintre cele mai diverse ( de la betoane si caramida si pana la cele intrebuintate pentru finisaj si dotari ) , „electrocasnicele ” aflate in legatura cu dotarile in ” urbanizarile ” noi , astazi suspendate sau esuate , echipamente de toata mana ; meserii de ” aval ” sau ” de amonte ” ( ingineri din toate categoriile in legatura cu imobiliarul, agenti , consultanti financiari de credit ipotecar , „mana de lucru ” din orice sector apartinand antreprizei de constructie sau de reparatii de cladiri , topometri etc. ) ; „transportatori ” , experti , arhitecti – un mic „tinut cu populatia lui ” care din potopul de bani e posibil sa cada direct in neagra saracie .

Aceste scheme simple sunt arhi-cunoscute in alte parti , unde interesul pentru desfasurarile de la o zi la alta mai virulente nu se manifesta doar in mediile specializate in administrare de bani si la producatorii de spectacole de presa efemere (deobicei iresponsabile ) , asa cum este la noi , ci au greutatea sociala ce se subintelege la numai o examinare sumara . Dar ati vazut analize in aceste teme in Romania ,intreprinse la rece insa fara preconceptiile curente si , mai ales , fara propagandism semidoct ? Eu nu am auzit despre ele sau poate nu sunt in curent .

Reclame

17 Iulie 2008 – NEO-PATERNALISMUL DE CONSUM – ” Virusul subprimelor ” decimeaza gigantii americani ; statul intervine preferential

Sirul de victime cu maxima faima produs de „criza americana ” urma sa includa , la jumatatea lui 2008 , si pe gigantii re-finantarilor ipotecare , Freddie Mac si Fannie Mae , a caror apropiere de faliment avea un grad de iminenta provocand ingrijorari ininteligibile la porportiile noastre . Caci o prabusire a celor doua organizatii care garanteaza azi peste 6000 de miliarde de imprumuturi ipotecare (!!!) face parte din categoria fenomenelor care in Romania „nici cu gandul nu se pot gandi” . Ceea ce este insa de necontestat este ” riscul sistemic ” ce aparea ca efect imediat al acestei catastrofe probabile mai ales ca scaderile lor de cotatie bursiera ajunsesera la peste 25 % din valoare intr-o singura sesiune . In aceste conditii , „redresarea ” parea aproape imposibila mai ales ca specialisti cu notorietate si pricepere dovedita se aratasera incapabili sa redacteze un plan realist cata vreme acesta ar fi cuprins o linie de credit obligatorie insa cu o amploare cu neputinta de prevazut. In aceasta situatie , interventia statului – in forma unui program guvernamental de ultra-prioritate – a socat unanim , mai cu seama ca „Rezerva Federala ” a hotarat in conditii fara precedent sa considere cei doi indatorati ca „banci de depozit ” si sa permita accesul lor la ghiseul ei de scontari . Solutia cu totul neobisnuita a provocat comentarii diverse intre care ideea ca „falitii salvati ” s-ar numara printre benjaminii stapanirii americane -si , deci , tratati in maniera grijulie – nu putea sa lipseasca . Dar intrebarea esentiala , semanand cu ghicitoarea unui oracol de tragedie , sta pe buzele tuturor si se rezuma la sfarsitul cosmarului . Acesta nu se va incheia nici in cursul anului viitor dupa concluziile recente ale unui guru de finante ; maladia devine pandemie .

16 Iulie 2008 – O stafie cutreiera Occidentul : inflatia

Conjuncturile recente (intre care „criza creditului global ” este numai o componenta dar importanta cata vreme atinge insusi sistemul financiar rezemat prea determinat in mecanismele de ipoteci ) aduc insa pe scena un personaj despre care parea ca nu se va auzi prea curand in Occident si mai ales in Europa : stafia inflatiei . Prea putin comentata la noi ,unde inca se mentine imaginarul euforic creat cu multa cheltuiala in destui ani , aceasta preocupa pretutindeni unde devalorizarile provocate de cascade de crize isi arata coltii (si mai ales in America , unde simbolicul 4 %  e depasit ) . Intre regiunile prejudiciate , motorul european franco-german are un loc nu nesemnificativ . In Germania ,de pilda , inflatia din iunie s-a ridicat pana la 3, 3 % pe an , la nivelul cel mai inalt din ultimii cincisprezece ani . Situatia continua deteriorarile anterioare care , in aprilie ajunsesera la 2,4 % iar in mai – 3 % . Conjunctura cresterilor sincronice ( electricitate , carburanti , alimente ) ar fi influentat masiv inflatia ingrijoratoare din acest moment intre care numai pretul energiei ar constitui cam 60 % din total. Semnele negative sunt mai numeroase, intre ele trebuind inclus si indicele Zew , considerat si „indicatorul moral al investitorilor germani ” , care in iulie a cazut cu 11, 5 puncte , ajungand la -63,9 , un nivel niciodata intalnit de la initierea acestui reper , in 1991 . Ipoteza emisa ( o degradare si mai pronuntata intr-un interval de 6 luni ) are un grad oarecare de probabilitate mai ales ca explicatiile aparute , constand in „agravarea riscurilor in planul activitatii economice mondiale ” – fermitatea monedei euro , inflamarea pretului petrolului , cresterea dobanzilor BCE si criza financiara din SUA – se confirma punct cu punct .

Ingrijorarile ar trebui sa fie si mai pronuntate in Franta , unde rata de inflatie ( de 3, 6 % pe un an ) este cea mai ridicata din 18 ani recenti desi aici degradarile nu s-au manifestat in accese ci prin adaosuri constante , de cam 0,3-0,5 % lunar . Cu toate acestea , opinia ca „inflatia este de natura sa modifice fundamental traiectoria economiei ” si-a facut loc si pare sa fi capatat un caracter axiomatic . Concluzia este , de altminteri , elementara si nu trebuie prea multa imaginatie si nici stiinta in finante spre a intelege ca ” banii devin tot mai scumpi ” iar creditul urmeaza sa aiba valori si mai ridicate , complicand cu simptome noi un organism care se imbolnavise grav prin atacul virusului subprimei care inca nu si-a gasit leac . Mai importanta , deci, trebuie socotita  tendinta care , dupa toate datele , continua in sens crescator . Pentru Germania , nivelul cel mai de jos – inca neatins acum – ar putea sa se evidentieze in aceasta iarna ( versiunea optimista )  dar in scenariul depresiv , cand  criza financiara americana , de fapt „criza globala a creditului ” , va mai continua si in anul viitor ,  evolutiile sunt relativ impredictibile . Ceea ce este sigur e, insa , scumpirea banilor si observatia recenta ce indica dobanzi mai mari  in Marea Britanie , Australia , Noua Zeelanda , Suedia si Norvegia decat in ” zona euro ” arata ca al doilea val (un scenariu ce  provoaca astenia bancherilor europeni ) isi arata coamele involburate . Din acest punct de vedere , o inflatie „europeana ” de 2 % ( expusa de curand  ca deziderat propagandistic evident ) pare o iluzie de moment sau , cum s-ar spune in limba anonimului popular , o betie cu apa rece .