16 Iulie 2008 – O stafie cutreiera Occidentul : inflatia

Conjuncturile recente (intre care „criza creditului global ” este numai o componenta dar importanta cata vreme atinge insusi sistemul financiar rezemat prea determinat in mecanismele de ipoteci ) aduc insa pe scena un personaj despre care parea ca nu se va auzi prea curand in Occident si mai ales in Europa : stafia inflatiei . Prea putin comentata la noi ,unde inca se mentine imaginarul euforic creat cu multa cheltuiala in destui ani , aceasta preocupa pretutindeni unde devalorizarile provocate de cascade de crize isi arata coltii (si mai ales in America , unde simbolicul 4 %  e depasit ) . Intre regiunile prejudiciate , motorul european franco-german are un loc nu nesemnificativ . In Germania ,de pilda , inflatia din iunie s-a ridicat pana la 3, 3 % pe an , la nivelul cel mai inalt din ultimii cincisprezece ani . Situatia continua deteriorarile anterioare care , in aprilie ajunsesera la 2,4 % iar in mai – 3 % . Conjunctura cresterilor sincronice ( electricitate , carburanti , alimente ) ar fi influentat masiv inflatia ingrijoratoare din acest moment intre care numai pretul energiei ar constitui cam 60 % din total. Semnele negative sunt mai numeroase, intre ele trebuind inclus si indicele Zew , considerat si „indicatorul moral al investitorilor germani ” , care in iulie a cazut cu 11, 5 puncte , ajungand la -63,9 , un nivel niciodata intalnit de la initierea acestui reper , in 1991 . Ipoteza emisa ( o degradare si mai pronuntata intr-un interval de 6 luni ) are un grad oarecare de probabilitate mai ales ca explicatiile aparute , constand in „agravarea riscurilor in planul activitatii economice mondiale ” – fermitatea monedei euro , inflamarea pretului petrolului , cresterea dobanzilor BCE si criza financiara din SUA – se confirma punct cu punct .

Ingrijorarile ar trebui sa fie si mai pronuntate in Franta , unde rata de inflatie ( de 3, 6 % pe un an ) este cea mai ridicata din 18 ani recenti desi aici degradarile nu s-au manifestat in accese ci prin adaosuri constante , de cam 0,3-0,5 % lunar . Cu toate acestea , opinia ca „inflatia este de natura sa modifice fundamental traiectoria economiei ” si-a facut loc si pare sa fi capatat un caracter axiomatic . Concluzia este , de altminteri , elementara si nu trebuie prea multa imaginatie si nici stiinta in finante spre a intelege ca ” banii devin tot mai scumpi ” iar creditul urmeaza sa aiba valori si mai ridicate , complicand cu simptome noi un organism care se imbolnavise grav prin atacul virusului subprimei care inca nu si-a gasit leac . Mai importanta , deci, trebuie socotita  tendinta care , dupa toate datele , continua in sens crescator . Pentru Germania , nivelul cel mai de jos – inca neatins acum – ar putea sa se evidentieze in aceasta iarna ( versiunea optimista )  dar in scenariul depresiv , cand  criza financiara americana , de fapt „criza globala a creditului ” , va mai continua si in anul viitor ,  evolutiile sunt relativ impredictibile . Ceea ce este sigur e, insa , scumpirea banilor si observatia recenta ce indica dobanzi mai mari  in Marea Britanie , Australia , Noua Zeelanda , Suedia si Norvegia decat in ” zona euro ” arata ca al doilea val (un scenariu ce  provoaca astenia bancherilor europeni ) isi arata coamele involburate . Din acest punct de vedere , o inflatie „europeana ” de 2 % ( expusa de curand  ca deziderat propagandistic evident ) pare o iluzie de moment sau , cum s-ar spune in limba anonimului popular , o betie cu apa rece .

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: