29 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (VII ) – Intrebari de sezon : ce scade si ce creste pe piata imobiliara ?

Desi sentimentul unei catastrofe rapide – ce va aparea si la noi dupa „primul val american”- a fost foarte atenuat de mai bine de o jumatate de an de calm relativ , cele dintai semne de imbolnavire a „imobiliarului ” s-au evidentiat abia recent insa au devenit mai clare acum . Totusi , un anumit specific ajuta intrucatva fiindca , intre altele , noi nu avem inca (si probabil ca nici nu vom avea curand ) „produse cu coeficient ridicat de risc ” si , deci , efecte in ordinea „crizei americane” nu vom cunoaste direct . Dar , in acelasi timp, exista maladii locale , caci avem o dependenta maladiva de „banii imaginari ” si o nevoie de locuinte aproape cu neputinta de indestulat fara o strategie formulata de administratie si care sa nu se modifice in functie de regim .
Atipica prin traditie , piata imobiliara romaneasca isi pastreaza note si accente ce diferentiaza desi apropierea de canonul economic de periferie se observa din ce in ce mai lamurit (consum ridicat , productie scazuta , sustragere de resurse etc. ) .

Multi vad astazi viitorul imobiliar romanesc in culori sumbre dupa ce anterior viata afacerilor cu case si terenuri era prezentata intr-un roz definitiv . Bineinteles ca realitatile vor fi , ca intotdeauna , mai putin indrumate de predictii ci de evolutiile firesti unde intra intotdeauna un grad ridicat de hazard obiectiv si ,la noi, chiar si „dirijat „. De aceea , esential este a spune ca ” nu totul scade ” -cum anterior „nu totul crestea” contrar suprarealitatilor de ziar – si ca , in materie de locuinte (tema populara obsedanta ) vom avea o perspectiva mai clara abia in aceasta toamna cand vom constata ce efect produce la noi ” al doilea val ” al „virusului sub-primei ” , cat de dispusi la scaderea profitului -pana acum urias – sunt „investitorii in dezvoltari urbane ” si pana unde se va ridica inflatia (fiindca la peste 10 % creditul ipotecar devine un simplu exercitiu pe hartie ).

Unii adauga la aceste ipoteze si retragerile de investitori care , in datele contemporane , ar fi inevitabile .Dar in materie de abandonuri sunt reguli stricte si ele trebuie evocate . Iata, deci, cateva : cine inca nu e atins de epidemia recenta a concentrarii (ocazionata de „virusul subprimei „) nu se retrage , nu vinde afacerea si se straduieste sa desavarseasca rapid ceea ce a inceput ; cine inca nu a inceput ezita si cine nu a formulat deocamdata planuri se gandeste acum de mai multe ori si nu se stie daca , in limbaj de croitor , va mai „taia” vreodata panza pregatita .Situatia de azi , destul de complicata , are insa un aspect pozitiv caci ne va impiedica sa privim desfasurarile in mod euforic si sa semnalam ” valuri ” de investitori, „descalecate ” sau „invazii „; o normalizare a pietei apare treptat dar categoric si de aceea ce vom avea in viitor vor fi investitii calculate , cu castig rezonabil , si nu parjolul de pana acum . Prin urmare , chiar daca unii (si vor fi destui ) pleaca urmarind alternativa mai convenabila , altii (nu multi ) vor aparea facand afaceri „occidentale” , cu profit considerat ” mare” si cand ajunge la 10-11 % anual .

Dar vom avea un ” crah ” , asa cum sustin unele voci intemperate ? Exprimarile socante nu sunt bune nici in presa de scandal (care , din pacate, si-a facut din piata imobiliara un obiect nepotrivit ) si , de buna seama , nici in analiza economica , daca aceasta se face corespunzator si nu este propaganda , cum a fost si inca mai este . Noi nu am avut un „boom ” ci un joc de Caritas de proportii enorme care se incheie curand ca orisice mecanism piramidal si nici nu vom avea propriu-zis un ” crah ” fiindca sunt sectoare de piata („vechiul „rezidential , luxul clasic , deci ; terenul agricol ; investitia in turism , daca vom avea strategii etc. si, intai de toate , o cerere insatisfacuta de locuinte ) al caror deficit va actiona si in viitor .

Reclame

28 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (VI)- O criza a „pietii mature „?

In ciuda evidentelor cu aspect ” globalist „- care nu mai trebuie evocate suplimentar caci se cunosc – la noi continua sa se manifeste un gen de betie cu apa rece care ar fi simpla mostra de naivitate daca nu ar contine si o nota stravezie de intoxicatie in forme disperate . Intre acestea , destul de curioasa este ideea care pune recentele evolutii romanesti -inca lipsite de anvergura ce se va observa curand – in seama „maturizarii ” iar criza – despre care se vorbeste inca soptit – ca un fenomen inevitabil perioadei de iesire din adolescenta . Insa notiunea de „maturitate ” -desi utilizata ceva mai insistent acum – este destul de nepotrivita pentru o piata care , in acest deceniu , s-a caracterizat mai degraba prin dictatura pietii de ponturi si prin marile afaceri complexe al caror aspect concurential a lipsit cu desavarsire . De aceea o extindere a „pietei imobiliare ” ( de unde „hazardul dirijat ” al marilor combinatii de cabinet va fi diminuat caci de lipsit , nu poate lipsi ) va aduce o , sa zicem asa , „maturizare ” oarecare (desi insasi ideea este lipsita de suport atata vreme cat piata exista si are o traditie de cateva sute de ani ) sau mai bine zis o „normalizare ” care , tradusa in clar , indica introducerea normei acolo unde astazi domneste invarteala in forma cea mai sfidatoare .

Dar , din pacate , presupusa etapa matura nu-i decat inca o iluzie care va mai trebui nutrita consistent  pana sa se apropie de realitatea documentata . Caci noi avem , inca , un simulacru de piata atata vreme cat nu „piata ” regleaza desfasurarile prin mecanisme de ” cerere si oferta ” (asa cum scrie la carte) ci deciziile de cartel si investitiile hotarate in secret iar , pe deasupra , valuri de crize produse aiurea care nu au nici o legatura directa cu starile locale dar se reflecta prin dependente create recent si parazitar . In aceasta situatie , nu „maturitate ” ar trebui sa pretindem ci o „piata ” autentica , unde notiuni precum concurenta , proprietate , munca si bani sa treaca in viata reala din schemele ideologice unde se afla acum .