31 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (IX) – Soluţiile de alternativă

Spaima de ” criza ” trebuie temperata desi perspectivele nu sunt incurajatoare cum erau pana recent .Dar pentru ca la noi banii se vor castiga intr-un mod constant , desi temporar , mai cu seama din acoperirea lipsurilor sau din speculatii pe pietele inca ieftine , identificarea alternativelor locale are o insemnatate indiscutabila . Aceasta presupune extinderi in spatiul geografic sau re-formulari de afacere a caror indeplinire presupune cheltuieli dar , in acelasi timp , si continuari de castiguri intr-un mediu cunoscut in maniera multumitoare si care amana „re-locatii ” ce pretind costuri uriase .In categoria ” reformularilor de afacere ” trebuie incluse atat corectiile de credite bancare ( „ajustari in afacerea vanzarii de bani ” , inevitabile in orice loc si indiferent de context ) insa mai cu seama schimbarile de categorie de investitii care , pentru antreprenori , este foarte probabil ca vor trebui facute destul de curand. In locul „dezvoltarilor de lux de Dambovita ” vor aparea cladiri populare , poate chiar ” casa ieftine” , fiindca acolo este marele solicitant neindestulat iar accentul , posibil, pe exploatarea cu castig din chirie ( astazi raspandita pentru ” blocuri de birouri ” mai ales dar uneori si depozite ) s-ar putea impune si in materie de locuinta .

Mai lesnicioasa este largirea domeniilor . Ocuparea provinciei , de pilda , s-a observat mai intai in afacerile legate de consum si de aceea in numeroase regiuni , altadata legate de „magazinul universal ” de oras sau satesc , au rasarit hipermarketuri de margine de sosea importanta si situate la limita periferiei . Genul de mall de hinterland a creat nu o moda ci un sistem si astazi, la doar sase-sapte ani de la inceputul extinderii rapide , cam tot ce este nod comercial plauzibil este acoperit cu sanctuare de negustori . Mecanismul dovedindu-se valabil , au urmat antreprenorii de centre de afaceri si de complexe de locuinte si -fara indoiala – de parcuri industriale care , fiind in sine afacerea de alternativa globalista , ar fi putut cunoaste o dezvoltare mai impozanta decat pana acum desi pretul speculativ al terenurilor de „fost camp agricol ” nu mai incurajeaza atat de vizibil stramutarile de mamuti industriali de felul transnationalelor . Acestea vor evolua cu o oarecare repeziciune facand sa creasca galopant preturile in zonele unde focul cererii de teren arde cu valvatai dar, in acelasi timp , constituie piete locale saturabile , a caror limita in timp nu este atat de indepartata . Caci atat „birourile” cat si ” locuintele noi ” depind de potentialul regiunii si de puterea locala de absorbtie ; acestea nu sunt nelimitate si , la drept vorbind, sunt chiar foarte diferite . Insa tara fiind destul de intinsa si „oportunitatile ” nu se vor consuma rapid .

Reclame

30 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (VIII) – Faţa şi reversul – un „boom”in oglinda

ANALIZE ANTERIOARE :

Tabloul de deficite romanesti arata ca , atat cat este , „piata ” e complexa si raspunde in felul ei recentelor voci ce profetesc „prabusiri iminente ” desi ideea unei „recesiuni” într-un viitor oarecare nu este totusi atît de absurdă pe cît se socoteşte uneori , categoric prea optimist . Cu toate acestea , pana atunci mai e ceva timp fiindca noi nu avem cele mai ridicate preţuri din Europa ( cum se spune aiuritor de iresponsabil ), atîta vreme cît o garsonieră la Paris (14-18 mp) costă de la 90.000 EURO pînă la 150.000 EURO iar un apartament de două camere, de 40 mp (fond imobiliar uimitor de meschin!) nu se poate cumpăra sub 200.000 EURO dacă nu conduce , în mod curent, chiar si la 250.000-300.000 EURO . Rezulta ca , în absolut , preţurile „bucureştene” sînt mediocre fata de , sa zicem asa , „conditii” dar , în relativ , sînt foarte ridicate în raport cu „cîştigul”, cu preţurile generale şi , in ultima analiza , cu „ieftinatatea modului de viata ” local despre care numai strainii de felul lui ” zgarie-branza” sustin ca ar fi , dimpotriva , fenomenal de scump .

La noi , explozia de preturi in materie de locuinta începută în 2003 şi temperată izbitor astazi abia , s-a explicat printr-o conjuncţie de moment istoric ( poate nu intamplatoare dar care, oricum , nu se va mai repeta in tendinta de crestere ) constand in febra creditului ipotecar (şi, deci, primul pas către „globalizarea” pieţei locale prin apariţia finanţatorului – cămătar ) produsă, în acelaşi timp, cu evidenţierea banilor cîştigaţi în străinătate de către românii „emigraţi economic”care , pana atunci , ezitau sa arate economiile obtinute din munca pe piata gris.
Rezulta, deci, ca preţurile cresc nu doar atunci cînd creşte cererea ci şi atunci cînd apar banii pe piaţă , un proces creat ad-hoc si care isi continuă alimentatia ritmica , desi cu unele fluctuaţii , şi in acest moment . Unii cred ca incetinirea ” robinetului cu bani ” va crea o criza si ca , prin analogie cu ceea ce se crede a fi fost origina preturilor explozive , va aparea reversul si, deci , scaderea galopanta dar aceasta este numai o teorie inaplicabila mecanicist acolo unde cererea inca ramane enorma . Mai degraba efectele vor aparea dintr-o conjunctie in negativ care produce cam in acelasi timp deopotriva „criza camatarului global ” si ” saracirea romanului -european ” ramas in destule cazuri fara slujbe .