19 Septembrie 2008 – „Terenuri ” si „cvartale „

Terenurile se vand ca si pe la noi in suprrafete impresionante si mai ales pentru „urbanizari posibile „si nici nu sunt cine stie ce scumpe ,in ultima analiza .Sunt parcele de camp rural , de unde vita de vie s-a smuls fara mila in scop de castig neproductiv la fel cum la noi dispar culturile de grau si porumb sau livezi intregi in locul carora cresc vile si „dezvoltari „.Loturile sunt totusi reduse ca suprafete , obiect pentru 5-6 cladiri , deci „cvartal” si afacere mica ori „maruntis „in jargonul leprelor pradatoare de la Bucuresti care nu se simt bine decat de la 5 milioane in sus (dar pentru care terenul este de obicei cadou ) . In pays Lauragais ,intalnim de pilda un teren de aproape 2500 de mp vandut cu 70.000 de Euro , deci 25 de E/mp(foarte ieftin).

Multe sunt posibile cartiere noi in sate normale argumentand prin zona calma , apropiere de autostrazi ,”utilitati stabile „.Un exemplu:un teren de 540 mp ,pentru doua cladiri , la 43.000 ,deci 80 E/mp , destul de scump dar in regiune cautata.

Reclame

18 Septembrie 2008-Paradoxul francez:”lotizari”noi cu aspect de „vechi”

Prin raport cu situatiile de la noi (unde moda dicteaza) ,”dezvoltarile „prin cartiere de marimi diferite prezinta unele caracteristici care, in mediul dezordonat romanesc , ar trece drept absurde ori ar fi luate ca simptom de intarziere ,fiind privite cu un zambet subtire , de dispret (bineinteles prostesc) .Caci daca urbanizari exista (denumite de obicei „lotissements”, adica „lotizari”, cum li se spunea si in Bucurestii anilor 20-30 ) acestea sunt alaturari distincte de vatra satului -in maniera destul de asemanatoare cu unele cazuri din Romania dar si de aiurea (unde se cladeste pe teren golit )iar in orase nu ating nici parcuri si bineinteles nici cartierele vechi ,socotite aici -cu dreptate-obiect de mandrie locala si material turistic foarte pozitiv pentru comertul cu istorie . Dar spre deosebire de entuziasmul de neamuri-proaste de pe Dambovita unde „dezvoltatorul ” adesea rapace trece drept un erou civilizator indiferent daca lichideaza plantatii ,paduri si cultura agricola diversa , aici lichidarea podgoriilor prin afaceri imobiliare aduce resentimente , manie si nu o data „atitudine „.Piedicile in fata „modernizarii” nesabuite (devenita in Romania ideologie oficiala ) exista dar , pe langa acestea , apare un gen de conservatorism care in dezordinea adusa la noi de pradatori ar trece -fara indoiala -in categoria fundamentalismului reprobabil. Acesta ajunge pana intr-acolo incat nici un „proiect de nou „nu este autorizat decat daca tipurile de cladiri preconizate reproduc arhitectura traditionala a regiunii (cu stilizari si adaptari nu prea indraznete)si , deci, va insemna cladiri noi in prelungirea fondului local , pastrand linia , organizarea si, deci, factorul distinctiv . Bineinteles ca nimeni nu carteste iar daca s-o gasi cumva cate un iresponsabil , vorba unuia : „el zice , el aude „.

17 Septembrie 2008 – „Ciclul de vanzare „

In ciuda preturilor „omenesti „, chiar mici , ciclul de vanzare in materie de case in Occitania nu-i scurt defel , depasind in multe cazuri un an ba chiar si mai mult , iar astazi in contextul ingrijorarilor diferite si al crizei de bani e sigur ca se va mai lungi si mai mult . Intr-un sat asezat spectaculos pe malul Canalului du Midi , la vreo 15 kilometri de Narbonne si intr-o regiune viticola cu peisaje splendide , linistit (caci are cam la 500 de locuitori ) si inzestrat cu tot ce are nevoie ( „epicerie ” si scoala primara , doua restaurante unde se mananca bine si convenabil , mic port pentru vapoare de placere ,posta saptamanala si toate legaturile de electricitate , telefon si internet ) in jur de zece case de tara stau la vanzare de mai bine de un an si numai una din ele s-a vandut in aceste zile , fiind de departe cea mai aratoasa (si , in plus, „gata de locuit „) .Sunt cladiri categoric ieftine (intre 90.000 si 120.000 de Euro , mai scumpa fiind cea cumparata recent ) al caror unic defect (dar hotarator ) este absenta gradinii .

Totusi , chiar si gradina nu intensifica simtitor cererea (desi conteaza) caci intr-un sat vecin ,mai marisor , o alta oferta ce include „teren alaturat si cultivat „(deci , arbori si flori ) nu pare a prezenta cine stie ce trecere .Cazul este curios caci la aspectul ei (parter si etaj repartizate pe doua corpuri de cladire unite in unghi drept ) , la numarul de camere (vreo opt-zece )si la gradina destul de intinsa fatza de situatia tipica locala (cam la 150 de metri patrati) , un pret de 175.000 de Euro nu pare scandalos si,la drept vorbind , nici nu este , avand in vedere ca satul nu are hotel si nici pensiune iar probabilitatea unei „afaceri ” este ridicata .

16 Septembrie 2008 – Imobiliar , turism si „poveste „

Argumentele occitane in directie imobiliara cunosc si o componenta mitologica inteligenta capabila sa combata concurenta „provensalista”.Acolo unde Proventa vine cu „orasul papilor”, cu istoria pitoresca a pictorilor saraci si ulterior celebri dar si a bogatasilor excentrici de ieri si de azi , Occitania aduce trubadurii , conexiunea catalana si mai ales”spiritul cathar „. Aceasta de pe urma formula este in Languedoc cheia tuturor mecanismelor de promotie desi in ordine documentara probele sunt putine in ciuda sfortarilor de a le revela . Cam tot ce exista se poate rezuma in cateva pagini de prospect desi in aceasta materie se vehiculeaza o intreaga literatura de promotie avand un obiectiv turistic remarcabil de bine definit , constituita din albume luxuoase si eminent redactate , sinteze erudite, cercetari pe inteles ,povesti istorice pentru maturi si copii si chiar benzi desenate multicolore ; inutil sa adaug(caci este de la sine inteles) ca industria suvenirurilor -cu atat mai dezvoltata cu cat fantezia se poate misca mai in voie – are rolul ei covarsitor .

Pe scurt , „catharismul” -desi firav documentat (intre altele si printr-un proces straniu de incendierea surselor scrise provocat de Papalitate ) pasioneaza si intereseaza atat localnicii cat mai ales pe consumatorii de geografii inedite care de obicei sunt atrasi de neobisnuit ,bizar si insolit si carora orice nota dramatica le place cam in felul privirii unei piese de teatru cu continut senzationalist .Aceasta placere a exoticului sta la origina tuturor schemelor contemporane de castigat bani din vanzarea povestii istorice iar marfurile deriva din traditii pana ieri ignorate sau uitate apartinand unor popoare putin cunoscute pana deunazi , de la celti si incasi si pana la etrusci , tibetani si laponi.Numai dacii nostri sunt demonizati de conjuratia creola de pe Dambovita desi bulgarii „fac bani „din tracologie (considerata la noi de idiotii de Stat – „protocronism”, „national-comunism” si tema reprobabila );dar noi suntem mesteri in a pierde din neincredere , reaua indrumare istorica si sentimentul ca nu insemnam nimic .

15 Septembrie 2008 – Case uluitor de ieftine in Sudul Frantei

Argumentul preturilor mici este , in definitiv , cel mai important aspect imobiliar in Occitania si il intalnim in cele mai diferite domenii, de la terenuri si pana la apartamentele obisnuite in orase (unde , in Narbonne , de pilda , se poate cumpara fara prea mult efort un „patru camere „in centre ville la pret de „patru camere „in Colentina din Bucuresti ). Dar cele mai stridente valori se inregistreaza in materie de case de tara unde chiar daca nivelul este ceva mai ridicat decat in satele de la noi , totusi in relativ -si avand in vedere elemente de viata sociala curenta – oferta e categoric mai atragatoare .Si gama de propuneri pare destul de larga desi aceasta impresie nu apare cand se studiaza cataloagele de agentii imobiliare foarte numeroase aici ,in anii recenti (oricum -incomparabil mai multe decat acum trei-patru ani ). Insa oferta ieftina nu constituie obiect predilect de activitate a intermediarului care, la fel ca si la noi , se preocupa mai ales de „valorile mari „(comision mare „dintr-un foc”) si de temele ce presupun munca putina , fiind apriori in categoriile cautate ori avand „rulaj relativ mare”.Aceasta nu insemneaza ca o casa ieftina ramane o raritate dar aceasta trebuie cautata local.In numeroase locuri ,atunci cand se viziteaza un sat macar din curiozitate turistica , atrage atentia multimea de cladiri vechi aflate la vanzare , unele de destul de multa vreme daca judecam dupa panoul de anunt , jupuit si cateodata greu lizibil . Sunt efectul unor modificari sociale destul de pronuntate si aici care , totusi, spre deosebire de alte locuri , nu pustiesc satele ci doar ajuta la modificarea structurii de proprietate ; de aceea si adesea incredibila suma care se cere .Caci  la un studiu atent-desi prin fortza lucrurilor in-exhaustiv -ceea ce exista pe piata curenta la valori intre 70.000 si 120.000 de Euro ilustreaza o categorie bine definita , care , desi „greu vandabila „, atrage vizitatori si in cele din urma isi realizeaza obiectivele .

In august 2008 , o casa cu etaj continand hall ,salon, odaie cu „cheminee” , doua dormitoare , bai , doua poduri mari -dar totul renovabil – in Laurac , sudul cathar , costa numai 88.000 de Euro si vanzatorul ar fi lasat mai mult ca sigur la pret pana sub 80.000 cu comisionul de agentie inclus .