18 Septembrie 2008-Paradoxul francez:”lotizari”noi cu aspect de „vechi”

Prin raport cu situatiile de la noi (unde moda dicteaza) ,”dezvoltarile „prin cartiere de marimi diferite prezinta unele caracteristici care, in mediul dezordonat romanesc , ar trece drept absurde ori ar fi luate ca simptom de intarziere ,fiind privite cu un zambet subtire , de dispret (bineinteles prostesc) .Caci daca urbanizari exista (denumite de obicei „lotissements”, adica „lotizari”, cum li se spunea si in Bucurestii anilor 20-30 ) acestea sunt alaturari distincte de vatra satului -in maniera destul de asemanatoare cu unele cazuri din Romania dar si de aiurea (unde se cladeste pe teren golit )iar in orase nu ating nici parcuri si bineinteles nici cartierele vechi ,socotite aici -cu dreptate-obiect de mandrie locala si material turistic foarte pozitiv pentru comertul cu istorie . Dar spre deosebire de entuziasmul de neamuri-proaste de pe Dambovita unde „dezvoltatorul ” adesea rapace trece drept un erou civilizator indiferent daca lichideaza plantatii ,paduri si cultura agricola diversa , aici lichidarea podgoriilor prin afaceri imobiliare aduce resentimente , manie si nu o data „atitudine „.Piedicile in fata „modernizarii” nesabuite (devenita in Romania ideologie oficiala ) exista dar , pe langa acestea , apare un gen de conservatorism care in dezordinea adusa la noi de pradatori ar trece -fara indoiala -in categoria fundamentalismului reprobabil. Acesta ajunge pana intr-acolo incat nici un „proiect de nou „nu este autorizat decat daca tipurile de cladiri preconizate reproduc arhitectura traditionala a regiunii (cu stilizari si adaptari nu prea indraznete)si , deci, va insemna cladiri noi in prelungirea fondului local , pastrand linia , organizarea si, deci, factorul distinctiv . Bineinteles ca nimeni nu carteste iar daca s-o gasi cumva cate un iresponsabil , vorba unuia : „el zice , el aude „.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: