~„ROMÂNIA CARE LUCREAZĂ“ : Obiectivele – unicat: cazinouri, parcuri de distracţii, ring automobilistic, „Chinatown“, staţiuni balneare noi (II)

De altminteri , la noi investiţii „ pe alt picior “ – ceva mai mare – sînt nu doar posibile ci şi recomandabile şi unele se vor produce inevitabil . Întîi de toate, sînt obiectivele – unicat. Astfel, vom avea – cu probabilitate – înainte de 2010-2012 , un complex de curse automobilistice de Formula 1, care ideal ar putea fi localizat în Dobrogea , între Constanţa şi Mangalia, fiindca sunt intrenuite mai multe argumente decat aiurea . Hipodromul Bucureştiului – o marotă de iubitori de cai – va fi constituit cîndva, într-o arie încă nedefinită (poate lacul Văcăreşti, poate Mogoşoaia) . Un „oraş chinezesc“ (temă ce preocupă pe unii manipulatori de bani) ar putea să se coaguleze într-un interval rezonabil şi nu e recomandabil să fie examinat cu rezerve din cale – afară de mari. Parcuri de distracţii (mici „Disneylanduri“ ori un fel de Prater valah) vor fi gîndite (unele sînt deja în eboşă) şi se vor putea chiar şi traduce în proiect.

Acestea sînt doar exemple şi, în orice caz, nu au un caracter de fabulaţie ori de utopie intelectuala de un caracter febricitant .Cele mai multe sunt , in fond, obligatorii , aratand „loc liber” si , de fapt, amanari stupide desi o anumita preistorie exista , continand proiecte anterioare . Un „ring“ automobilistic ar fi trebuit conceput de mult căci Ungaria îl are iar industria vitezei este o maşinărie complicată, ce pune în mişcare sume uriaşe de bani şi nu doar prestigiu ;dar noi ne-am rezumat la improvizatii ” bucurestene” , de invarteala tipica pa Dambovita , de unde au iesit sute de copaci taiati, zgomote sinistre , de inceput de bombardament ucigator si ” bani pentru cine trebuie ” . Un „Chinatown“ trebuia, de asemenea, făcut chiar dacă unii pot avea rezerve si le au cand nu participa „la imparteala ” ; dar în alte părţi, de unde se ia exemplu în poziţie de drepţi, nimeni nu socoteşte acest spaţiu ca o supă infracţională cum se apreciaza aici . Cred că prin 1995 un grup de afacerişti chinezi – foarte „stilaţi“ şi avînd, categoric, banii trebuitori – m-au consultat în vederea acestui gen de investiţii. Soluţiile – căci, de fapt, sînt două – mi s-au părut la îndemînă şi nici măcar laborioase, dar, în cele din urmă, nu s-a înaintat cu nimic. Abia prin 1999 am aflat că pe fostul primar Lis îl bătea gîndul să se asocieze cu nişte chinezi ca să transforme Parcul IOR într-un fel de „cartier chinezesc“; dar asezarea era o eroare, şi, în fapt, o eroare comică.

Un parc de distracţii schiţase – era prin 1996 – un afacerist american, cu legături pe la Hollywood, asociat cu o româncă robustă, posesoare de terenuri în Pantelimon. N-a ieşit nimic atunci, dar ideea se exprimase şi avea un contur satisfăcător. Cît priveşte hipodromul, acesta chiar dacă nu-i vital (aparţinînd, de fapt, ca idee ,sfîrşitului de veac XIX) are şansa lui, avînd susţinători şi chiar propuneri de proiecte.

Dar esenţiale sînt nu doar obiectivele de acest fel ci şi consecinţele lor. Oriunde apar acestea, se modifică ponderea urbană ori, dacă nu se constituie în oraşe, schimbă accentul în organizarea teritoriului. Un mic scenariu explică, de fapt, această situaţie. Bucureştii ar trebui să aibe un aeroport internaţional de altă anvergură decît Aeroportul Otopeni (denumire improprie şi barbară pana ieri !) şi nu este exclus că acest deziderat va trebui, poimîine chiar, satisfăcut de autorităţi. Dar care să fie, cum se zice, „locaţia“ ? Prin tradiţie, aceasta ar putea fi daca nu Nordul ” civilizat” si in expansiune, atunci Clinceni, Fundulea (Tămădău), Mogoşoaia ori, prin dezvoltare, Sudul, de la Berceni către miazăzi. Dar oriunde s-ar instala acest obiectiv, fractura de piaţă imobiliară ar fi majoră. Dacă viitorul aeroport va fi la Clinceni, atunci „ieşirea de vest“ din oraş (Şos. Alexandriei şi localităţile Bragadiru şi Cornetu) îşi vor schimba „cota“, încurajînd, mai întîi, investiţiile speculative. Să mai exemplificăm: dacă, de pildă, Bucureştii ar fi avut „port“ la Dunăre în zona „30 Decembrie“ (în conformitate cu proiectul iniţial), atunci întreaga regiune devenea un complex de antrepozite şi un adevărat oraş comercial, cu dezvoltare greu de anticipat acum, ca anvergură. „Canalul“ însuşi modifica simţitor situaţia inerţială şi ambiguă de azi, contextul „lagunar“actual , de „Bruges-la-morte“,care,insa, va fi corectat si el, fiindca ” banii multi ” schimba totul pana la proportii de neimaginat.
Sunt, deci, toate acestea posibile si chiar probabile ? In aceasta materie, raspunsul este nediscutabil caci fiind scheme universale , investiţiile imobiliare de acest gen se vor dezlega indiferent de evoluţii şi de „nivel“ iar pentru destule va veni sorocul ; si nu foarte tarziu .

%d blogeri au apreciat asta: