III. Un alt ” sistem circulatoriu”

Schimbarea „sistemului circulatoriu ”

Ideea de ” faţa noua a Romaniei ” prin retele de cai de comunicatie absolut noi – ce se vehiculeaza cateodata in urmarea unei ideologii de importatie- era posibil a se concretiza daca ” materialul nostru istoric” ar fi fost altul . Dar noi ne grabim lent si urmand un ceas interior mai degraba local decat sincronizat ,oricat s-ar deschide umbrela de catre Stapanire cand ploua la Rasarit ori la Apus iar la Bucuresti soarele straluceste . O altfel de aşezare economică s-ar fi produs totuşi dacă în interval scurt ar fi putut apărea alte şosele şi mai cu seamă autostrăzi căci , în această speţă , totul reacţionează repede şi aduce efect în sistem anarhic , de „viitură“ cu urmari necalculabile si indefinite . Şi receptivitatea socială s-ar fi manifestat , cu efect vădit şi masiv în imobiliar fiindca orisiunde apar , drumurile modelează şi corodează, fiind cu probabilitate factorul de capatai ce schimbă faţa unei colectivităţi , alături de identificarea de resurse noi cu valoare .

Si , totusi, altfel de accente capabile de preschimbari esentiale ar fi greu de inchipuit in structurile romanesti de azi cand nodurile stabile dateaza de multa vreme si ceea ce a fost de modificat s-a modificat in cam doua sute de ani anteriori .” Soseaua” noua – insa de odinioara- si sistematizarea miscarilor rapide si-au facut efectul ,prin consumarea unui ciclu „tehnologic” irepetabil ; si felul cum au lucrat constituie o etapa revoluta dar capitala. Pe la începutul secolului XIX, Piteştii se întăresc şi se afirmă cînd se văd aşezaţi deodată în calea „şoselei“ de Bucureşti şi atrag comerţul diversificat de la munte şi de la şes, facand orasele traditionale sa se aseze in penumbra si sa decada in relativ. Atunci se declasează Rucărul ,socotit a fi sanctuar de civilizatie montana enigmatica, si care nu se recuperează ca însemnătate nici azi măcar deşi rămîne ca o idee de nobleţe imaginară inca multa vreme iar acum este privit ca o bizarerie din alt timp sufletesc si fara ecou perceput corect . Insa ” uzurpatorul” nu se dezvolta fara piedica si cînd, peste încă aproape un secol, drumul de fier îi îngăduie negustorului să ajungă mai degrabă în Capitală decît la Piteşti , oraşul aristocraţiei comerciale şi al latifundiarilor de Subcarpaţi se trezeşte peste noapte deposedat de „coroană“ si , deodata cu el, decade si boierimea de vale si de deal care a dat ,la noi, dinastia Bratienilor si o impresionanta clasa initial mercantila si ulterior exprimata politiceste ,stramutandu-se insa la Bucuresti .
Astfel de fracturi – ce nu aduc decît scurtă neorînduiala dar sacrifică temple de comerţ instituite – au o frecvenţă istorică la romani si se traduc chiar si in aparente fluctuatii de cicluri despre care se vorbeste prea putin si cand se vorbeste se omite stratul de civilizatie traditional . Caci, de fapt, pînă către 1940, România îşi desfăşurase o întreagă geografie de tîrguri , iarmaroace şi oboare ce se organizau cu socotinţă şi ceremonial întocmai la soroc si traduceau in reteaua geografica un calendar cosmic avand un reflex negustoresc necontestabil si indicand o varietate de ritualistica profana inca neanalizata . Această lume, cu secretele ei astăzi complet impenetrabile ori , poate , risipite, s-a destrămat in superficie cînd apar şosele de circulaţie rapidă ce lărgesc orizontul si peste ea s-a raspandit o asa-numita ” civilizatie ” socotita moderna desi esenta ei , in preistoria consumismului de azi, nu -i altceva decat un retetism simplificator si hraparet .
Unii observa ca de aici anumite reziduuri rămîn şi se refac cu mică febră cîteodată , unele pînă azi dar fără cine ştie ce urmări , căci, în fond , constituirea sistemului circulator este încheiată la noi prin coexistenta dintre vechile organizari omenesti si adaosurile adecvate si adaptate la mecanismul de functionare ” clasic” care a triumfat prin ” aglutinare” . Caci ceea ce , în materie de direcţii şi legături , a trebuit să se formeze cu necesitate , s-a format şi poate doar se va dubla , prin alternativa paralelă (si fara sa se strice ) ori se va întări şi moderniza , confirmand uimitorul ” navod ” oranduit pe principiul statiilor de posta , cu targusoare din treizeci in treizeci de kilometri pe marile cai negustoresti ce leaga pe neamt si leah de Orient . Altfel de căi şi de legături importante – şi cu pronuntate fluctuatii de afacere imobiliară ce s-ar simţi – vor fi , deci , cu greu de închipuit cata vreme „natura” nu se preschimba cum vrea omul ci il obliga la adaptare si corectie potrivita.
Exemplele se ştiu , evocandu-se uneori , şi nici măcar afacerea visată de speculatorii ce plăteau bine , ieri si alaltaieri , ca să afle mai devreme pe unde va trece autostrada Bucureşti-Braşov nu a devenit o adevărată afacere căci in viitor la noi nu vor fi căi completamente inedite ci doar „ alternative “ de o insemnatate mediocra si care nu vor transforma cutari sate oarecari in metropole fara memorie . Semi-inutilitatea Transfăgărăşanului ,care nazuia sa „civilizeze” arhaica trecere periodica prin vama Cucului , confirmă aceste încheieri .

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: