„Marile Jocuri”-Exproprierea,”tacuta si legala ” a taranului roman

ARTUR SILVESTRI

Infatisata sub o forma de aparenta inocenta,asa-zisa ” renta viagera”,ce consta in plata unei sume frumusele,de 100 de Euro pe an (pana “la sfarsit”)pentru un hectar vandut ,catre taranii de peste 62 de ani care ,odata cu “instrainarea” se si inscriu in “program”si ajung la mana “birocratiei funciare”(una din inventiile sinistre ale istoriei) ,nu are nici pe departe continutul “filantropic” care s-a invocat .
Aceasta este ,de fapt, numai o parte dintr-un vast program ocult pus la cale pentru a se castiga in scurt timp – si de catre “cine trebuie” – sume exorbitante de bani prin speculatie cu teren agricol.
Momentul pare a fi ales cu iscusinta (caci o scumpire cu macar 500 % daca nu chiar cu 800 % in doi-trei ani urmatori va fi indiscutabila ,avand in vedere valorile ridicul de mici ce se vehiculeaza azi) dar in realitate este destul de tardiv.Imaginati-va cat s-ar fi castigat daca ,prin mecanismele de presiune ingenioasa ce se aplica acum, s-ar fi cumparat teren agricol nu astazi(cand hectarul costa 800 de Euro in Baragan) ci acum sase-sapte ani,cand pretul nu depasea 150 de dolari americani (cat inca este “cotatia” in Moldova ” salbateca”) .
Oricine poate deduce ,deci,ca fata de preturile de azi,cele de maine nu se vor putea compara.
“Scumpirea ” va fi ,ca sa zic asa,”naturala” caci va fi cu neputinta ca noi sa avem teren ultra-ieftin aici(aceasta insemnand 7-800 Euro la hectar) iar in Polonia, Ungaria sau Cehia pretul mediu sa depaseasca 4000-4500;aceasta ca sa nu mai spun ca in Uniunea Europeana o medie de pret la hectar se ridica inspre 10.000.Rezulta ca oricine este astazi proprietar va castiga in timp destul de scurt , prin majorarea valorilor de piata, de cinci ori daca nu chiar de opt sau zece ori .Nu degeaba am sfatuit pe tarani sa nu vanda astazi si,in general, sa nu vanda pamantul desi Stapanirea face spume la gura in ideea ca nu izbuteste sa-l ispiteasca ori sa-l oblige sa ramana fara “bastina”,cum se zicea odinioara.Caci de incercat a incercat.
Si nu a lucrat “in diletant”,mai cu seama ca avea la indemana articulatiile Statului uzurpat si “puterea”.Si ce nu a facut ?
A pus deodata cele mai inrobitoare impozite cu putinta la noi,fiindca a plati 350.000 de lei vechi pentru un hectar care valoreaza 20-25 de milioane insemneaza un impozit pe proprietate de mai bine de 2 % (care este enorm ) si de aproape 16 % din castigul prezumat,anual,care nu depaseste circa 2-2,5 milioane de lei vechi,aproape cat pentru o “afacere”.Insa aici plata se face “pausal” si vei plati chiar daca nu castigi nimic (in anii de calamitati naturale) sau daca esti in pierdere si nu ai nici dupa ce bea apa.”Impunerea” la valori salbatice creeaza un gen de disperare ce s-a crezut ca , prin aparitia platilor in “renta viagera”, va induce solutia imaginata: vanzarea “la scara mare”.Planul era fenomenal de simplu(si eficient in teorie) avand in vedere ca o plata de 100 de Euro anual(deci,3,5 milioane de lei vechi)insemna ceva mai mult decat castigul taranului ,de cam 2-2,5 de milioane de lei intr-un an mediu (si cu riscul de a pierde tot ce a cheltuit pentru punerea culturilor in fiinta);asadar,mai bine “rentier” decat “uvrier”. Povara fiscala insuportabila e ,de altminteri,un splendid instrument de disuasiune si de “reglementare” a pietii,dirijata astfel catre “Noi”,de fapt catre “organizatorii Jocului”, care asteapta “fructul sa ajunga copt”.Dar acesta nu este obiectivul unic.In cazul fanetelor, de pilda, impozitul se “duce’ si mai sus,catre 600.00 lei desi faneata nu produce ci doar asigura hrana animalelor in zootehnia de subzistenta;dar sumele sunt drastice pentru ca la deal si la munte se vor face candva frumoase investitii in turism si imobiliar de vacanta,si,deci, “cumparatura de azi,la pret scazut”,va insemna ” dezvoltarea”(sau “speculatia”) fructuoasa de maine,care,de buna seama,o va face speculatorul oficial de azi , prevazator si “ingenios”.
Dar si in aceasta afacere ,socoteala de acasa(sau,mai bine zis,de la minister) nu s-a potrivit cu aceea din targ iar taranii nu vand – din intuitie sau poate chiar dintr-un calcul istet- aproape deloc.Intra aici si o anumita prudenta in fata oricarei propagande care se banuieste a fi mincinoasa ca si sentimentul(izvorat dintr-o intelepciune multiseculara)ca Statul nu se va tine de promisiune si “isi va lua cuvantul inapoi”.Aceasta ipoteza se confirma azi,cand prin jungla birocratiei de “gulere albe”,dosarele(putine)ale imprudentilor amatori de renta viagera zac cu lunile si se ratacesc strategic prin sertare ,amanand plati si “intrari la plata” in speranta ca beneficiarul nu va mai avea nevoie si va ajunge la cimitir pana sa inceapa sa se infrupte din placerea rentierului.
Concluzia este de la sine inteleasa si ea spune ca, indiscutabil,cine a vandut a gresit si a gresit ca ” victima inocenta”. Caci in aceasta materie , propaganda a fost desgustator de desantata si a recurs la toate mijloacele posibile iar mistificatiile au intrat in legenda prin caracterul lor aberant.Acum aproape un an si jumatate,un ministru al agriculturii specializat anterior in afaceri cu paduri (si azi devenit un simplu particular)a avut nechibzuinta sa declare ca obiectivul lui ar fi sa creeze marile exploatatii agricole de forma unor latifundii ,confundand America de Sud(unde putea gasi mosiile de sute si mii de hectare visate de el) cu Uniunea Europeana,unde suprafata socotita ” optima” este de 19,2 ha.El insa facea parte din ” Marele Joc” astazi perdant.