ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI – Dilema măgarului lui Buridan: „vechi” sau ” nou”?

Maria Bercea ( Ziarul ” Adevarul”) :Care sunt avantajele şi dezavantajele cumpărării unui apartament într-un ansamblurilor rezidenţial nou faţă de unul într-un bloc vechi?

Desi astazi „isteria noului ” stapaneste in imaginatia publica printr-o campanie publicitara destul de rau condusa (de fapt complet rudimentara ) rezultatele nu sunt intre cele asteptate mai ales ca lipsa de nuante strica si ceea ce ar fi putut fi argument inteligent in aceste manevre. Caci , la drept vorbind, nu exista nici un motiv pentru a se cumpara un apartament intr-o concentrare de blocuri noi in marginea orasului (si unde santierul va mai continua uneori „mult si bine ” in locul unei locuinte burgheze , din anii 30-40 , in cele 5-6 zone bucurestene cu adevarat ” rezidentiale ” . In fond , nu „noul” sau” vechiul ” sunt criteriul capital (caci exista „nou” cladit necontrolat si,deci, cu risc , si ” vechi” solid si frumos ) ci potrivirea ofertei cu modul de viata , structura familiei de azi si de maine etc. Acestea – evident -daca exista bani pentru achizitie .

Ce riscuri există pentru cumpărătorii unui apartament într-un ansamblu rezidenţial? Ce „ţepe” poate lua?

Mai bine decat destui din cei ce au cumparat in anii acestui deceniu (cand „drogul vilei langa oras ” si mai recent al „apartamentului de lux” -??! -in cartier exclusivist, acestea fiind refrenele publicitare si nu realitatea) nu stie nimeni iar riscurile invocate adesea sunt nu putine (ele incep de la contract , redactat iscusit si cu formulari avand dezvoltare ocultata, si pana la termene , calitate a constructiei , echipamente si dotari ) ; dar , la drept vorbind, si pe piata autentica de lux din Bucuresti (constand in splendidele case boieresti de odinioara , unele comparabile cu acelea din marile capitale) sunt nu putine riscuri intre care documentele de proprietate masluite este cel mai frecvent . In fond, intr-o tara care traieste cu iluzii si hranindu-se din povesti si aspiratii nemasurate , ce poate fi neobisnuit cand pana si locuinta se include in categoria „indefinitului ” ?

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI :Slogane vechi şi noi :”apartamente pe hârtie pentru clasa medie ”

Maria Bercea ( Ziarul ” Adevarul’) :In multe cazuri, mecanismul după care funcţionează ansamblurile rezidenţiale este finanţarea parţială a construcţiilor din vânzarea apartamentelor înainte ca acestea să fie gata. Mai este valabil? Mai cumpără lumea apartamente pe hârtie ?

Artur Silvestri : Ca sa se mai cumpere ” apartamente pe hartie ” trebuie , intai de toate , sa existe bani pentru a incepe santiere noi sau , asa cum se intampla la noi , sa se incheie ceea ce este in lucru acum .Insa cum nici o investitie de anvergura nu se face cu ” banii din buzunar ” ci ” cu banii bancii ” (deci prin credit ) este in afara de orice indoiala ca , mai devreme de primavara anului ce vine , nu vom avea o imagine clara asupra hartii viitoare si mai ales a celor ce vor reusi sa scape din dezastrul ce se profileaza azi . Dar , in acelasi timp, lipsesc cumparatorii si o vreme destul de indelungata vor fi oricum extrem de putini fiindca la noi principala sursa de achizitie a fost , si va ramane , creditul ipotecar; insa cum bancile se preocupa astazi de mentinerea lor in viata , este greu de imaginat ca , inainte de a se trage linia si a se constata gradul de soliditate obtinut dupa acest interval atat de primejdios , ne vom intoarce la epoca imprumutului irational ce a caracterizat nu doar Romania in anii anterioari .

Cui se adresează multitudinea de proiecte imobiliare de pe piaţă la modul real, dpdv al veniturilor? Cine şi le poate permite?

Desi sloganul obisnuit la noi cuprinde invocarea ” clasei medii ” (inteleasa in mod gresit ca fiind „categoria salariala ” ) drept obiectiv principal pentru cladirea de locuinte noi , este in afara de orice discutie ca nu ” salariatul marunt ” (de obicei tanar cu venituri modeste ) a fost cumparatorul tipic in anii anteriori . Mai degraba speculatorii de toata mana (de la noi si de aiurea ) sau „tineretul cu profesiuni liberale ” ( avocati , agenti de publicitate , notari , agenti de vanzari din categoria ” free lancer ” etc. ) s-au putut infrupta din oferta foarte scumpa si adesea destul de aproximativa (dar insotita de campanii propagandistice uimitor de virulente ) propusa de „dezvoltatori” . Unii , gresind, evident , au asimilat aceste cvartale de locuinte (care , in Bucurestii anilor 30 se numeau corect „locuinte ieftine”) ca fiind locuinte de lux dar intr-o tara unde numarul celor cu bani multi depaseste ca importanta cam tot Estul european (mai putin Rusia , bineinteles) este comic sa consideram ca , la noi, „noii imbogatiti ” ar locui cu placere in kibbutz-urile ” rezidentiale ” sau in condominium-uri de data recenta.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI :”Dezvoltatorii”cedează şi ieftinesc sau continuă campaniile de promoţii şi cadouri ?

Maria Bercea (Ziarul ” Adevarul”):De câteva luni, au apărut o serie de promoţii la apartamentele noi din ansambluri rezidenţiale, de tipul mobilă de bucătărie sau chiar maşină gratis, locul de parcare gratuit, etc. De ce este nevoie de aceste promoţii? Sunt bine primite de clienţi, îşi ating scopul? Dacă da, vor mai funcţiona şi pe termen mediu şi lung?Asemenea practici ( promoţii de toate felurile) există şi în alte ţări din Uniunea Europeana ?

Artur Silvestri : Mecanismele de promotie , incluzand completari de dotare si echipamente , „facilitati „si scheme uneori complicate de ” cadouri ” aparente , exista pretutindeni in lume atunci cand vanzatorul simte ca „piata incetineste ” sau chiar stagneaza ; sunt impulsuri firesti care insa astazi au o raspandire mai larga decat inainte si pe care , pe pietele urmarite atent de antreprenori , le intalnim indiferent de context . In toamna anului trecut -dar si in primavara trecuta , ca sa nu mai spun de aceasta vara , cand predictiile rele aparusera nelinistitor cam toata oferta franceza de ” nou ” era impregnata de asemenea elemente de atractivitate care seamana ca doua picaturi de apa cu cele de la noi .

Credeţi că, pentru a nu pierde teren, dezvoltatorii vor fi nevoiţi la un anumit moment să micşoreze şi preţurile, nu doar să ofere cadouri sau reduceri?

Artur Silvestri:Daca in Romania am fi avut o mentalitate „occidentala ” (calauzita de principiul ” kleine fishe , gute fishe ” , adica „peste mic, peste bun” ) preturile ar fi trebuit sa devina mai realiste decat au fost(deci – sa scada drastic) inca de acum un an , sau poate chiar mai mult .Dar sindromul drogului de El Dorado care inca mai stapaneste pe investitorul strain descalecat pe Dambovita (constant in atractia periculoasa a castigului urias , unde 40-60 % pe an pare deja nemultumitor ) a stricat nu doar piata ci si afacerile fiindca preturile platite cu greu de cumparatorul ce se indatoreaza nu se pot sustine multa vreme , mai ales cand dependenta de sanatatea bancilor si a sistemului de burse conjugate este atat de ridicata cum este azi . Orice detaliu marunt ce creeaza disfunctiuni strica echilibrul ultra-fragil iar cand criza devine declarata poate aparea panica .

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI -Noua guerilla:”înăsprirea normelor de creditare”

Maria Bercea (Ziarul ” Adevarul”)Cum s-au adaptat până acum dezvoltatorii imobiliari la înăsprirea normelor de creditare? Se simt deja efecte pe piaţa imobiliară?

Artur Silvestri:Reactia ” dezvoltatorilor imobiliari ” nu priveste astazi strict „înăsprirea normelor de creditare”(care au mai aparut anterior si , pana la urma , fac parte din razboiul surd dintre „afaceristii vanzarii de bani ” si oricare banca nationala ) ci , fara nici o indoiala , criza financiara globala care a creat o stare generala de perplexitate si ale carei desfasurari sunt pana acum cu neputinta de prevazut ,unii fiind de parere ca ” tot ce e mai rau inca nu s-a produs” . Prin urmare , inamicul ” imobiliarului” nu este acum BNR ( ale carui decizii , de ” credit crunch” , amputarea creditului , sunt o manevra tipica pentru perioadele de neliniste a pietelor si nu trebuie sa scandalizeze ) ci o maladie necunoscuta , foarte diferita de cea care a produs ” Marea Depresiune ” insa a carei capacitate de contagiune este uimitoare si nu este exclus ca ar putea cuprinde in timp scurt aproape toate pietele imobiliare ce depind de sistemul de retea financiara creat de mai bine de un deceniu . Efectele acestei situatii se observa , de buna seama , si la noi unde nu avem nici blocaj si nici stagnare ci o stare de perplexitate tradusa intr-o asteptare infrigurata ce cuprinde cam toate categoriile cu implicatie in afacerile cu „case si terenuri „obsedate , pe drept cuvant , de sloganul esential azi : ” nu sunt bani „.

MODELUL GREŞIT – De la ” anul euforic” la „anul derutei”

Totusi, inainte de orice examinare ori predictie , esential ar fi sa se observe dificultatile indiscutabile in a se recunoaste realitatile in modificare profunda. Noi pornim in clarificarea starii de fapt de la o beatitudine a castigului dobandita in anii anterior si mai cu seama in intervalul recent si de-aceea sentimentul scaderilor incredibile apare rar si e privit cu indoiala .Dar,la drept vorbind , in perspectiva evolutiilor ulterioare si mai ales a recesiunii globale ale carei urmari sunt cu neputinta de anticipat acum , imobiliarul de acum un an-doi trebuie definit ca un moment de euforie ce nu se va mai repeta . Multimea de investitii spectaculoase ce a cuprins cam toate domeniile principale (incepand de la vanzari de terenuri , trecand prin constructii de locuinte si pana la birouri si magazine ) s-a tradus prin castiguri altadata inimaginabile a caror sursa , in multe cazuri pur speculativa , a si fost intensificata de clipa istorica fasta a creditului ipotecar al carui zenit romanesc trebuie situat atunci iar astazi e, fara indoiala ,material de arhiva . Mai mult chiar , contextul global , definit la acea vreme prin incredere nelimitata , impreuna cu mediul local pozitiv au constituit o conjunctie practic irepetabila . „Acest ” efect de fericire” s-a tradus in profituri nesperate care , in materie de terenuri , a ajuns adesea la peste 60 % pe an ( si , in destule cazuri , si mai mult) , la cel putin 40 % anual pentru „dezvoltatorii ” capabili sa actioneze rapid si , in ce priveste constructia de birouri si de super-magazine ,a creat fondul de exploatatie prin chirii ce va sustine un timp pe investitori indiferent de scaderile de cotatie ce se prevad. Cele mai mari averi in materie de afaceri romanesti deduse din tematica imobiliara s-au facut , ori s-au desavarsit , atunci , ceea ce scuteste de orice alte comentarii ce devin prolixe.

Acest model , gresit cand persista in ciuda desfasurarilor contrare evidente , nu poate fi sfaramat cu usurinta caci obisnuinta in lacomie creeaza o pasiune bulimica a banului si produce o lipsa de realism primejdioasa mai ales acum , cand ” anul derutei ” este pe cale sa se incheie si nimeni nu poate formula garantii ca nu urmeaza un adevarat ” an al cenusii”. Insa epilogul era nu doar previzibil prin logica istoriei ci si printr-un soi de intuitie colectiva stranie care la noi s-a tradus prin atitudine de asteptare bizara sau , mai bine zis, printr-o incetinire a ritmului desi pana acum trei-patru luni nici macar in visele rele nu se contura dezastrul financiar de azi . Rezulta ca nu mai exista nici un motiv sa persistam in ideea opiacee a ” Romaniei izolate ” (caci , bineinteles, nu este ) si, prin aceasta , a valurilor periculoase ce se vor abate pe la altii si ne vor cruta inexplicabil pe noi. Intr-o lume de retzele , unde toate se rasfrang in toate directiile si mai ales se multiplica in valori nemasurabile (fiind ele insele sustrase sistemelor clasice de masura) , nu avem scapare nici aici ; ramane de vazut , de buna seama, proportia .

Soluţia românească aberantă : Propagandismul deşănţat

Si, totusi , in modul cel mai bizar cu putinta , in loc sa pretinda un bilant util macar prin aceea ca pana la al treilea val ( inevitabil si la noi, dar , evident, ceva mai intarziat) , reactia romaneasca este de un propagandism desantat care , daca se va generaliza , ne va aduce pierderi mai mari decat am fi avut in conditiuni firesti . Caci desi la doua targuri imobiliare recente a suflat vantul si chiar prin declaratiile facute cu jumatate de gura de vanzatori s-a aflat ca preturile ” la nou” sunt cu aproape jumatate mai scazute decat cele de acum un an , isteria militanta se intensifica de la o zi la alte luand forme ce frizeaza delirul pe langa aceea ca sunt socialmente iresponsabile . Mobilizarea insasi este greu de imaginat fiind , la drept vorbind, o expresie a disperarii celor care , pierzand bani in cantitati uriase, platesc acum nediscriminat , si probabil mult , cohorte de asa-zisi ziaristi si ” formatori de opinie” pentru a stimula sustinerea investitiilor in pericol prin aport de bani noi si cotizatie continua . In chip evident , principiul Caritasului (de fapt, al oricarui joc piramidal ) este adus acum , dupa cativa ani de intensificare cu masura , pana la nivelul ultim , cand totul se judeca in etapa finala si nu exista decat ” ori/ori”.Imaginea intalnita pe Dambovita este , de aceea , de un suprarealism vecin cu pierderea mintii si va trebui sfaramata daca a mai ramas , in ciuda lacomiei endemice , ceva neatins in aceasta tara care a fost adusa la sapa de lemn de ideologismul vulgar al monstruoasei coalitii dintre hotia organizata si gornistii ei platiti ca o slugusoara marunta dar harnica . „Exceptionalismul” romanesc contemporan , alcatuit din procente abisale de inconstienta si trufie de bulibasa definit prin ghiul , nu poate fi ingaduit acolo unde sustinerile absurde vor aduce foarte curand o deruta si mai mare si pierderi , nu doar individuale , ci intai de toate colective al caror efect va fi o maladie istorica lunga de unde bolnavul se va scula tarziu si slabit . Dar ca si in alte randuri , cand stapanii dezesperati nu mai lasa pe randasi sa-si dea cu parerea si intervin direct in ideea ridicula a „vocii autoritatii” , si acum ne-am trezit in fata cu astfel de specimene ce par a trai in alta lume. In ideea de ” a linisti spiritele apar tot felul de amagitori din categoria care azi prolifereaza facand din retorica goala materia de lucru ireductibila :un ministru de finante care gaseste cu cale sa spuna , triumfalist, ca „locuintele se vor ieftini ” fiind insa incapabil sa si explice unde vor sedea nefericitii care au nevoie de o locuinta ca de aer ( fiindca bani imaginari nu mai sunt iar salariul abia ajunge ca sa nu mori de foame) ;un sef de guvern ce recomanda , cu cinism, sa se cumpere case in America caci , pesemne, acum , cand acolo e criza profunda, sunt mai ieftine decat la noi ; un „neica stie tot ” ce racneste din palatul unde domiciliaza ca , fiind feriti de bancile americane (??!) nu vom cunoaste nici un efect (dar uitand ca , exceptand CEC-ul , nu mai exista banca romaneasca aici iar propagarea dezastrului se face indiferent de pretinsa culoare de capital etc. In acest spectacol dirijat de intensificare a iluziei , abia daca s-a mai putut auzi vocea guvernatorului BNR ( „calul de bataie” al randasilor de presa in aceasta vara ) ale carui decizii anterioare ( in scopul de a strange robinetul creditului ) desi condamnate vehement nu demult , s-au dovedit solutia inteleapta in contextul inca de atunci ingrijorator .

Astfel de accese de exces retoric irational trebuie curmate sau , daca nu e posibil , tratate cu nepasare iar inlocuirea lor cu o atitudine lucida si cu analiza nepartinitoare se impune cu necesitate . Caci a stimula acum indatorarea continua si a canta in struna „vanzatorilor de bani” fara o minima retinere nu inseamna decat sa turnam gaz peste foc. Efectele , inca banuite doar , nu vor fi defel neglijabile ; dar ce se va intampla in materie de imobiliar in viitorul imediat de la noi ? Intrebarile succesive reclama un raspuns si il voi incerca (va urma).

„Piaţa imobiliară perplexă”; România în faţa crizei globale

Dupa cateva luni de incertitudini de pe la mijlocul lui 2008 , inceputul lui Septembrie a venit cu un val de noutati ” globaliste” dintre cele mai ingrijoratoare desi in mediul romanesc aceste desfasurari nici nu erau luate in calcul si acum , cand s-au pus in miscare , nu par a produce vreo reactie mai acatarii . Inertia in iluzie pare a ne caracteriza si acum , cand altii , a caror putere in materie de bani si de inraurire nici nu se poate compara cu noi , resimt cu spaima sudori reci si cand spectrul falimentelor succesive danseaza sinistru pe deasupra burselor de pe toate continentele si arunca umbre infricosatoare in marile temple ale banului universal . La noi , insa, in loc de trezire si , ca atare , de reactie , avem un gen de perplexitate incredibila care , in modul cel mai iresponsabil cu putinta , il face pe om sa se imbete cu apa rece nutrind gandul secret ca „vom scapa ” si ca ” noua nu ni se poate intampla nimic „. Atitudinea in sine este interesanta psihologiceste si merita evocata .

Vanzatorii de apartamente care visau la „afacerea vietii lor” si nici macar nu ascultau acum sase-sapte luni alta oferta de pret decat mai mult decat absurdul cerut cu obraznicie ; speculantii de terenuri in camp agricol ce scuipau , cu dispret, cifre aiuritoare pentru cate un hectar de tarla unde urmau sa navaleasca investitorii din toata lumea „saltand valoarea automat ” cu injectiile lor de bani nesfarsiti ; „improprietaritii ” de oras mare care au , sa zic asa, ” redobandit ” cu acte de fabrica recenta palate si case boieresti ce se prabusesc azi sub asaltul nepasarii in ideea ca se vor face una cu pamantul pentru a se putea cladi in locul lor zgarie-norii stricatori de cartiere linistite – toata aceasta pegra de visatori la imbogatirea rapida priveste cu ochii goi la realitatile ininteligibile produse peste noapte intr-o cascada de noutati cu neputinta de prevazut acum o jumatate de an . Dar aceste socuri paralizante -de particulari lacomi- sunt nimic pe langa tremuraturile de maini ale invartitorilor adevarati de afaceri care , stiind pretul si intuind riscurile enorme , nici nu mai stiu incotro sa o apuce in aceste zile cand banii devin nu scumpi ci intruvabili iar banca unde exista sprijinul capital nu mai are alta adresa decat aceea din istoria consumata . Mii de antreprenori din toate zarile – care aflasera la noi inimaginabile ocazii de profit imbatator – se dezmeticesc in plin cosmar cand „investitiile in curs ” nici nu se stie daca vor mai fi incheiate fiindca nu mai sunt cumparatori (disparand „sursa finantarii” ) , protectia parinteasca a „companiei -mama ” e numai o amintire iar generatorul de fonduri asigurat de banci s-a intepenit in cel mai bun caz pentru o vreme oarecare si motorul cu perpetuum mobile nu mai functioneaza . Zeci de mii de straini descalecati in „noul El Dorado” carpatin printr-o campanie de la om la om asemanatoare administrarii iscusite de drog , inteleg dintr-o data ca nu mai exista puncte cardinale si ca viitorul banilor adusi , uneori prin indatorare , va fi pus si aici sub semnul intrebarii . Unii , mai inteligenti , inteleg ca se anunta iarna globala financiara . In aceasta situatie , asemanatoare doar cu ceea ce se putea citi in carti ( fiindca nu mai cunoaste precedent in timpul vietii noastre ) cei mai multi asteapta fara alta reactie decat mimica intepenita in imaginea groazei evolutiile apropiate iar cativa presimt ca raul cel mai mare inca nu s-a produs fiind in afara discutiei ca de aici incolo lumea nu va mai fi asa cum a fost pana acum .

Incheierile cu aspect apocaliptic se reazema , la drept vorbind, pe ineficacitatea reactiei proprii sau , si mai nelinistitor , pe inutilitatea oricarui efort conjugat caci esenta noii epoci consta in descatusarea energiilor toxice ale unui mecanism implacabil care astazi nici nu se mai poate controla iar efectele pot fi doar atenuate indiferent daca aceasta insemneaza pauperizare quasi-generalizata si concetrari inimaginabile de capital .

EPOCA RECESIUNII GLOBALE- Câte prognoze imobiliare , anterioare lui Septembrie 2008 , vor mai rămâne valabile ?

In vara incheiata de curand , am formulat cateva puncte de vedere privind viitorul imobiliarului la noi , incercand sa ma desprind de simpla analiza conjuncturala locala si sa vizionez fenomenele din avion . Unele din aceste ipoteze au durabilitate in sensul ca , oricat se va interveni in viitorul imediat , „raul local” este atat de pronuntat incat va fi greu sa se inlature in intervale rezonabile . Altele aveau in vedere febra globala ce prezenta ,catre sfarsitul verii , un acces evident dar nu anunta decat in prognoze ultra-pesimiste (si improbabile ) delirul din aceste saptamani recente .Acum , cand dispar unul dupa altul , marile temple ale banului de epoca noua , viitorul pare si mai indefinit la noi , care avem o dependenta incredibila fata de orice misca in cercurile unde se fac „marile jocuri „. Recapitulez aici , pentru a se lua nota, cateva din examinarile de acum cateva luni in ideea de a se putea compara cu evolutiile ce se vor produce cu timpul . Despre cele ce se petrec astazi -dar si despre posibile solutii de criza in acest context cand totul aluneca pe gheata – voi formula unele puncte de vedere incapand de maine .

• Piata imobiliara din Romania :”Inghet sau Incendiu?”-un bilant la jumatatea anului

• 15 ipoteze despre piata imobiliara din Romania inainte de Septembrie 2008
  
• – O piata „in cumpana” ?
• -„Bucuresti ” versus „Provincie „, o noua geografie a banilor
• – Exista o conspiratie pentru a „prabusi piata apartamentelor noi”?
• – Un viitor primejdios
• – „Banca Nationala „-un agent nociv ?
• – „Noul credit ipotecar”; ce este el ?
• – „Mitul casei mai scumpe ca la Londra „; De fapt , cat de scumpe sunt casele in Romania ?
• – Vom avea un razboi secret cu bulgarii ?
• – „Piata imobiliara” sau „piata de publicitate „?
• – Vor disparea „afacerile la pont „?
• -Vom avea razboaie intre clanuri si in imobiliar ?
• – „Obsesia casei pe pamant „
• -Exista ” dezvoltari de succes „?
• -„Reforma” de forma : clanurile vor continua sa construiasca unde vor si ce vor
  

Recapitulări : Occitania , model pentru români ?

Fiindca in vara lui 2008 am intreprins o lunga documentare in Europa Occidentala avand la indemana informatie directa si putinta de a face analize ” pe teren” , am socotit util sa staruiesc mai mult in tema Occitaniei( sau cum i se mai spune ” Languedoc”) , o regiune de sud francez , apropiata de Mediterana , a carei insemnatate s-ar putea sa creasca si mai mult cu vremea si sa constituie un obiectiv de interes imobiliar care , in epoca de convulsii financiare ce se anunta , nu isi va pierde atat de mult cota de azi si poate chiar o va creste intrucatva . Am extras cu penseta din realitatile evidente ceea ce am socotit ca poate fi un indreptar si pentru mentalitatea romaneasca , prea atasata bolnavicios de ideologii recente precum ” luxul” , „noul” , „consumismul ” ale caror efecte incep sa se observe suparator si , poate maine, chiar dramatic . Caci vremurile planului de concentrare a banilor isi arata primejdiile iar atitudinea nesabuita se afla la ora de bilant. Insemnarile ce urmeaza vor alcatui nucleul unei carti viitoare ; poate ca si acestea vor sluji la ceva , macar ca fabula daca nu chiar ca un punct de vedere liber apt sa aduca indrumari .

• „Proventa”, „Coasta de Azur „, Riviera franceza – sediul luxului nebun
• Luxul intretine mitul , nu „piata „
• Viitoarea vedeta a sudului va fi Occitania
• Imobiliar , turism si “poveste “
• Case traditionale in Sudul Frantei ;ce sunt si cat costa ?
• Case renovate in Franta , preturi “omenesti “
• Casa de tara in Sudul Frantei : ce are valoare ?
• Curiozitati aparente :argumentul “magazinului de sat ”
• “Cote Vermeille “- imobiliarul de litoral
• Case uluitor de ieftine in Sudul Frantei
• “Ciclul de vanzare “
• Paradoxul francez:”lotizari”noi cu aspect de “vechi”
• “Terenuri ” si “cvartale “

19 Septembrie 2008 – „Terenuri ” si „cvartale „

Terenurile se vand ca si pe la noi in suprrafete impresionante si mai ales pentru „urbanizari posibile „si nici nu sunt cine stie ce scumpe ,in ultima analiza .Sunt parcele de camp rural , de unde vita de vie s-a smuls fara mila in scop de castig neproductiv la fel cum la noi dispar culturile de grau si porumb sau livezi intregi in locul carora cresc vile si „dezvoltari „.Loturile sunt totusi reduse ca suprafete , obiect pentru 5-6 cladiri , deci „cvartal” si afacere mica ori „maruntis „in jargonul leprelor pradatoare de la Bucuresti care nu se simt bine decat de la 5 milioane in sus (dar pentru care terenul este de obicei cadou ) . In pays Lauragais ,intalnim de pilda un teren de aproape 2500 de mp vandut cu 70.000 de Euro , deci 25 de E/mp(foarte ieftin).

Multe sunt posibile cartiere noi in sate normale argumentand prin zona calma , apropiere de autostrazi ,”utilitati stabile „.Un exemplu:un teren de 540 mp ,pentru doua cladiri , la 43.000 ,deci 80 E/mp , destul de scump dar in regiune cautata.

18 Septembrie 2008-Paradoxul francez:”lotizari”noi cu aspect de „vechi”

Prin raport cu situatiile de la noi (unde moda dicteaza) ,”dezvoltarile „prin cartiere de marimi diferite prezinta unele caracteristici care, in mediul dezordonat romanesc , ar trece drept absurde ori ar fi luate ca simptom de intarziere ,fiind privite cu un zambet subtire , de dispret (bineinteles prostesc) .Caci daca urbanizari exista (denumite de obicei „lotissements”, adica „lotizari”, cum li se spunea si in Bucurestii anilor 20-30 ) acestea sunt alaturari distincte de vatra satului -in maniera destul de asemanatoare cu unele cazuri din Romania dar si de aiurea (unde se cladeste pe teren golit )iar in orase nu ating nici parcuri si bineinteles nici cartierele vechi ,socotite aici -cu dreptate-obiect de mandrie locala si material turistic foarte pozitiv pentru comertul cu istorie . Dar spre deosebire de entuziasmul de neamuri-proaste de pe Dambovita unde „dezvoltatorul ” adesea rapace trece drept un erou civilizator indiferent daca lichideaza plantatii ,paduri si cultura agricola diversa , aici lichidarea podgoriilor prin afaceri imobiliare aduce resentimente , manie si nu o data „atitudine „.Piedicile in fata „modernizarii” nesabuite (devenita in Romania ideologie oficiala ) exista dar , pe langa acestea , apare un gen de conservatorism care in dezordinea adusa la noi de pradatori ar trece -fara indoiala -in categoria fundamentalismului reprobabil. Acesta ajunge pana intr-acolo incat nici un „proiect de nou „nu este autorizat decat daca tipurile de cladiri preconizate reproduc arhitectura traditionala a regiunii (cu stilizari si adaptari nu prea indraznete)si , deci, va insemna cladiri noi in prelungirea fondului local , pastrand linia , organizarea si, deci, factorul distinctiv . Bineinteles ca nimeni nu carteste iar daca s-o gasi cumva cate un iresponsabil , vorba unuia : „el zice , el aude „.

17 Septembrie 2008 – „Ciclul de vanzare „

In ciuda preturilor „omenesti „, chiar mici , ciclul de vanzare in materie de case in Occitania nu-i scurt defel , depasind in multe cazuri un an ba chiar si mai mult , iar astazi in contextul ingrijorarilor diferite si al crizei de bani e sigur ca se va mai lungi si mai mult . Intr-un sat asezat spectaculos pe malul Canalului du Midi , la vreo 15 kilometri de Narbonne si intr-o regiune viticola cu peisaje splendide , linistit (caci are cam la 500 de locuitori ) si inzestrat cu tot ce are nevoie ( „epicerie ” si scoala primara , doua restaurante unde se mananca bine si convenabil , mic port pentru vapoare de placere ,posta saptamanala si toate legaturile de electricitate , telefon si internet ) in jur de zece case de tara stau la vanzare de mai bine de un an si numai una din ele s-a vandut in aceste zile , fiind de departe cea mai aratoasa (si , in plus, „gata de locuit „) .Sunt cladiri categoric ieftine (intre 90.000 si 120.000 de Euro , mai scumpa fiind cea cumparata recent ) al caror unic defect (dar hotarator ) este absenta gradinii .

Totusi , chiar si gradina nu intensifica simtitor cererea (desi conteaza) caci intr-un sat vecin ,mai marisor , o alta oferta ce include „teren alaturat si cultivat „(deci , arbori si flori ) nu pare a prezenta cine stie ce trecere .Cazul este curios caci la aspectul ei (parter si etaj repartizate pe doua corpuri de cladire unite in unghi drept ) , la numarul de camere (vreo opt-zece )si la gradina destul de intinsa fatza de situatia tipica locala (cam la 150 de metri patrati) , un pret de 175.000 de Euro nu pare scandalos si,la drept vorbind , nici nu este , avand in vedere ca satul nu are hotel si nici pensiune iar probabilitatea unei „afaceri ” este ridicata .

16 Septembrie 2008 – Imobiliar , turism si „poveste „

Argumentele occitane in directie imobiliara cunosc si o componenta mitologica inteligenta capabila sa combata concurenta „provensalista”.Acolo unde Proventa vine cu „orasul papilor”, cu istoria pitoresca a pictorilor saraci si ulterior celebri dar si a bogatasilor excentrici de ieri si de azi , Occitania aduce trubadurii , conexiunea catalana si mai ales”spiritul cathar „. Aceasta de pe urma formula este in Languedoc cheia tuturor mecanismelor de promotie desi in ordine documentara probele sunt putine in ciuda sfortarilor de a le revela . Cam tot ce exista se poate rezuma in cateva pagini de prospect desi in aceasta materie se vehiculeaza o intreaga literatura de promotie avand un obiectiv turistic remarcabil de bine definit , constituita din albume luxuoase si eminent redactate , sinteze erudite, cercetari pe inteles ,povesti istorice pentru maturi si copii si chiar benzi desenate multicolore ; inutil sa adaug(caci este de la sine inteles) ca industria suvenirurilor -cu atat mai dezvoltata cu cat fantezia se poate misca mai in voie – are rolul ei covarsitor .

Pe scurt , „catharismul” -desi firav documentat (intre altele si printr-un proces straniu de incendierea surselor scrise provocat de Papalitate ) pasioneaza si intereseaza atat localnicii cat mai ales pe consumatorii de geografii inedite care de obicei sunt atrasi de neobisnuit ,bizar si insolit si carora orice nota dramatica le place cam in felul privirii unei piese de teatru cu continut senzationalist .Aceasta placere a exoticului sta la origina tuturor schemelor contemporane de castigat bani din vanzarea povestii istorice iar marfurile deriva din traditii pana ieri ignorate sau uitate apartinand unor popoare putin cunoscute pana deunazi , de la celti si incasi si pana la etrusci , tibetani si laponi.Numai dacii nostri sunt demonizati de conjuratia creola de pe Dambovita desi bulgarii „fac bani „din tracologie (considerata la noi de idiotii de Stat – „protocronism”, „national-comunism” si tema reprobabila );dar noi suntem mesteri in a pierde din neincredere , reaua indrumare istorica si sentimentul ca nu insemnam nimic .

15 Septembrie 2008 – Case uluitor de ieftine in Sudul Frantei

Argumentul preturilor mici este , in definitiv , cel mai important aspect imobiliar in Occitania si il intalnim in cele mai diferite domenii, de la terenuri si pana la apartamentele obisnuite in orase (unde , in Narbonne , de pilda , se poate cumpara fara prea mult efort un „patru camere „in centre ville la pret de „patru camere „in Colentina din Bucuresti ). Dar cele mai stridente valori se inregistreaza in materie de case de tara unde chiar daca nivelul este ceva mai ridicat decat in satele de la noi , totusi in relativ -si avand in vedere elemente de viata sociala curenta – oferta e categoric mai atragatoare .Si gama de propuneri pare destul de larga desi aceasta impresie nu apare cand se studiaza cataloagele de agentii imobiliare foarte numeroase aici ,in anii recenti (oricum -incomparabil mai multe decat acum trei-patru ani ). Insa oferta ieftina nu constituie obiect predilect de activitate a intermediarului care, la fel ca si la noi , se preocupa mai ales de „valorile mari „(comision mare „dintr-un foc”) si de temele ce presupun munca putina , fiind apriori in categoriile cautate ori avand „rulaj relativ mare”.Aceasta nu insemneaza ca o casa ieftina ramane o raritate dar aceasta trebuie cautata local.In numeroase locuri ,atunci cand se viziteaza un sat macar din curiozitate turistica , atrage atentia multimea de cladiri vechi aflate la vanzare , unele de destul de multa vreme daca judecam dupa panoul de anunt , jupuit si cateodata greu lizibil . Sunt efectul unor modificari sociale destul de pronuntate si aici care , totusi, spre deosebire de alte locuri , nu pustiesc satele ci doar ajuta la modificarea structurii de proprietate ; de aceea si adesea incredibila suma care se cere .Caci  la un studiu atent-desi prin fortza lucrurilor in-exhaustiv -ceea ce exista pe piata curenta la valori intre 70.000 si 120.000 de Euro ilustreaza o categorie bine definita , care , desi „greu vandabila „, atrage vizitatori si in cele din urma isi realizeaza obiectivele .

In august 2008 , o casa cu etaj continand hall ,salon, odaie cu „cheminee” , doua dormitoare , bai , doua poduri mari -dar totul renovabil – in Laurac , sudul cathar , costa numai 88.000 de Euro si vanzatorul ar fi lasat mai mult ca sigur la pret pana sub 80.000 cu comisionul de agentie inclus .

12 Septembrie 2008 – „Cote Vermeille „- imobiliarul de litoral

Ca si in Proventa (de fapt , pe Riviera franceza ) si in Occitania imobiliarul de litoral este dezvoltat , dinamic si destul de scump fatza de preturile practicate in interiorul tinutului . De fapt , in aceasta materie schema este asemanatoare , constand in latzirea unui sistem de urbanizari cu caracter plezirist , adesea prin duplicatul satului anterior care , pastrandu-si si tinuta omogena traditionala (argument de valori cautate ) , primeste intr-o latura anumita si, cateodata , chiar in mai multe , noi cartiere de „lotizari ” sau de ” resedinte private „, in fapt mici orasele pentru petrecerea verii , a vacantelor sau pentru sederea constanta a unor ” rentieri „(majoritatea ” a la retraite „) .De aceea , siragul de sate si statiuni cunoaste denumiri confundabile de felul „Gruissan -Aygudes ” si ” Gruissan-Cabannes ” sau ” Leucate ” si „Port – Leucate „.Dar numarul locurilor favorabile este foarte ridicat si da nota regiunii .De la Montpellier pana dincolo de Perpignan , o salba de cateva zeci de statiuni remarcabile atrage si produce stari de satisfactie unde calmul se amesteca echilibrat cu clima binevoitoare .

Cum litoralul bate continentul in materie de pret , valorile vehiculate sunt cam de 50 % mai mari decat in orasele cele mai mari si incomparabile cu pretul casei de sat . O garsoniera in statiune este ocazie cand costa in jur de 100.000 de Euro , in vreme ce o casa de tara este oferta obisnuita la acesti bani ;inutil sa mai spun ca vila cu vedere la mare e scumpa si rara .

11 Septembrie 2008 – Curiozitati aparente :argumentul „magazinului de sat ”

Bizara la noi (unde niste neispraviti tocmiti pe solda marunta fac apologia hipermarketului si militeaza pentru eliminarea „magazinului de cartier „ca fiind dovada de intarziere ) , necesitatea magazinului de sat constituie in multe cazuri occitane obiectul unor atitudini cetatenesti ce se repercuteaza brutal in viata localitatii daca cumva acesta merge rau ori isi suspenda activitatea .Situatia este cu atat mai neobisnuita pentru romanul cu prejudecati „moderniste” cu cat intregul tinut cuprinde o retea de super-marche-uri iar locuitorii circula cu masina dintr-un loc in altul cam in felul cum calatoreau,pe vremuri , taranii la noi cu carutza . Rezulta ca nu ar fi nici un motiv pentru a se mentine cu indaratnicie ceva ce pare inutil .Si , cu toate acestea , in satul unde am locuit catava vreme mai de curand , alegerile municipale din primavara trecuta au fost castigate de fostul primar cu argumentul ca „epiceria „( o pravalie cu de toate ) desfiintata mai pe toamna se va redeschide cu alt pravalias si s-a si inaugurat la sfarsitul iernii -asa cum suna promisiunea- in aclamatiile satenilor multumiti . Desi afacerea este destul de mica , negustorul -un domn robust si prietenos care vinde totul mai ieftin decat la supermagazin -are clienti destui care cumpara de la el , zilnic, paine proaspata , lapte din tinut si vin de la producatorii din sat („vignerons” din tata in fiu ), legume de la zarzavagiii din partea locului , pateuri din regiune etc. O data pe saptamana apare vanzatorul de „pescarii ” si”le boucheron”(niste „ambulanti”, cu galantarul perfect expus in cate o rulota);si totul merge cum nu se poate mai bine in paralel cu templele consumismului .

10 Septembrie 2008 – Casa de tara in Sudul Frantei : ce are valoare ?

Iata si cateva argumente de valori invocate adeseori pentru cladirile rurale occitane (casa de sat in Sudul inca nestricat de mode ) in ideea de a se intelege ce are insemnatate aici si de fapt ce se cauta . Ca sa fie ” ce trebuie „, o casa de tara e de preferat sa se afle „au coeur du village „, adica in mijlocul satului fara sa existe obligatia invecinarii cu Primaria ori cu scoala , rezultand astfel ca nu -i de dorit proprietatea izolata , la margine sau , si mai excesiv , „in camp „unde ajungi greu si , vorba unuia ,” iti bate mistretul in geam „. Ca pozitie , „terasse au sud „pentru luminozitate si mai ales soare este cea mai de soi . Terenul insusi are importanta ,stiindu-se ca nu odata „casa de tara ” mai veche (de pe strazile inguste in gen „medieval”) sunt ridicate pe toata suprafata de pamant si practic nu au gradina decat daca la etaj s-ar mai putea adauga o terasa sau smulge un balcon prin artificii complicate . Dar daca exista si este destul de larg (insemnand dupa felul intregului cam de la 2-300 de metri patrati in sus dar, atunci cand e de unde , putand avea si cateva mii ) merita sa fie nu spatiu chel ci gradina , obligatoriu cu arboret caci avantajul vegetatiei intr-o clima secetoasa , dominata de vanturi si cu pamant nisipos si „rau” este de la sine inteles . Si interioarele se disociaza prin anumite semne de plus precum ar fi „vaste sejour „(sau , cum am zice la noi , „living mare”) , „cellier” (chelarie , o anexa gospodareasca ) , semineuri (care nu-s o raritate ) dar mai ales prin spatiile inca indefinite care , lucrandu-se destul de putin , pot extinde incaperile utilizate uneori cu inca o data pe cat erau .Intre acestea , podul chiar mai marunt (caci acoperisurile nu sunt inalte fiindca lipsa zapezii nu reclama panta ascutita)sau hambarele sunt la mare pret mai ales cand pot intra in reconversie .

Dar acestea sunt , in linii generale , deziderate destul de putin specifice avand in vedere ca unele se regasesc si in alte parti iar la noi sunt invocate cele mai multe (ca , de altfel, si unele principii generale precum „pitoresc”, calm etc.). Altele au nota locala mai pronuntata si ar fi mai putin inteligibile pe malul Dambovitei unde modelul consumist se crede sa e incontestabil si ireversibil ; cand citesti aici (si ,mai apoi, constati la fatza locului ) ca „magazinul de sat ” poate fi un factor de refuz de cumparare cand lipseste (desi „supermarche-uri ” sunt semanate din douazeci in douazeci de kilometri -??!) si ca „tous commerces et tous services ” apar ca argument de seama oriunde exista ramai ganditor in materie de mentalitate romaneasca unde acestea par atat de deplasate si „invechite” incat constituie obiect de batjocura prosteasca .

9 Septembrie 2008 – Case renovate in Franta , preturi „omenesti „

Industria renovarilor si, mai apoi , a re-vanzarii de case este inca foarte dezvoltata in Sudul „cathar „desi pana cu putin timp in urma erau si mai multi cei ce cumparau mai ales cladiri de farmec in scopul exclusiv al „improspatarii ” (o afacere „occidentala” , constanta si cu profit omenesc dar neinteleasa in Romania , unde speranta imbogatirii dintr-o singura miscare a facut sa ia mintile foc unui numar enorm de pretendenti visatori ). Fapt este ca atunci cand erau renovate cu imaginatie , efort si abilitate si se pune bun gust in efecte , „casele de tara ” produceau preturi simtitor mai mari si,deci, castig bun . Acum , in vreme de indecizie (ca sa nu spun criza , caci Franta nu e Marea Britanie si nici Spania iar nadejdile intr-o corectie fara pierderi pe scara larga exista inca) o temperanta a aparut , scazand numarul celor capabili de plati mai mari decat piata de „brut „dar exista inca destui clienti a caror mentalitate se indruma dupa principiul „pret-a-habiter”. Acestia sunt indeobste straini („nordici”, adica englezi, nemti si olandezi ) care prefera sa plateasca un ban mai consistent dar sa evite chinurile reparatiilor cu localnici caci universalitatea neseriozitatii meseriasilor este o realitate si ar putea constitui materialul unui ciclu enorm de volume cu povesti din categoria „horror”. Pentru practicanti(unii chiar straini intreprinzatori , care se plictisesc ca rentieri mediocri ) , afacerea ramane modesta la scara romaneasca , cu un castig de maximum 15 % dupa lucrari de 6-10 luni (deci-cel mult 18 % pe an ) dar pasioneaza aici pe speculantul artizanal , chiar daca astazi mai prudent .

Mai intensa pare sa fie cumpararea pentru creatie de hotel , pensiune sau turism rural in reteaua care se chema aici ” Gites de France „.Ca exista inclinatie in acest domeniu se observa si din oferta vehiculata public unde orientarea catre obiectivul turistic (deci ” afacere”)este subliniata frecvent . In August 2008 , la Fanjeux (in „pays lauragais”), aflam o cladire innoita de curand „ideala ca proiect turistic „, rezultata din valorificarea unei marete case de piatra (in fapt doua corpuri distincte ) , avand acum „bucatarie echipata” , salon cu semineu , sufragerie , sase dormitoare cu doua bai , sala de jocuri ( de 60 de metri patrati), crama , veranda etc. Terenul de 9 hectare si pozitia izolata pun un accent pozitiv si intaresc impresia buna caci renovarea s-a facut cu grija (nu „spoiala damboviteana”, tipica in anii 90 dar si azi ) ; dar si pretul (aproape 700.000 de Euro) era pe masura. Astfel de spete nu sunt atat de rare iar in mitologia regiunii are circulatie cazul unor tineri harnici care, la doi pasi de Carcassonne , au transformat o veche ferma (abandonata de multa vreme dar avand „potential ” si multe constructii atipice sub forma de hambare , saivane , anexe de gospodar diverse ) in hotel luxos , cautat si foarte cotat ;dar , bineinteles, si scump .

8 Septembrie 2008 – Case traditionale in Sudul Frantei ;ce sunt si cat costa ?

Secretul Occitaniei in materie de imobiliar nu-i totusi atat de impenetrabil caci , pe langa argumentul preturilor mai scazute , ceea ce se cauta aici sunt diferenta, originalul si tinuta speciala atunci cand trasaturile de unicat lipsesc fiind, ca pretutindeni, niste raritati imediat cumparate daca merita . Cand nu este”domeniu rural „ori castel cu parc ( propuneri destul de neuzuale ), la mare pret ajung „maison de caractere ” , le manoir , casa de burghez („maison de bourgeoisie „) ori „casa de jupan ” („maison de maitre”). Ceea ce le impune vederii este mai ales aspectul autohtonist , „traditional” si diferit prin imitatia unui gen de fortareata medievala (cam in genul unor cule oltenesti ) dar si organizarea gospodareasca , fascinanta pentru omul modern care ,daca a mai vazut astfel de cladiri, le-a vazut in filme sau in cine stie ce ilustratii la o lectura intamplatoare , de istorie popularizata .

Dar argumentul banului ramane esential fiindca , la drept vorbind, preturile nu sunt extravagante in regiunile inca putin calcate de strainii lacomi de originalitate , natura vie si primitiva , retragere si calm . O”maison de caractere „cu interior aspectuos (frumoase tavane cu barne asezate geometric )si ziduri solide de piatra (pe deasupra -si proba de vechime) avand cam 300 de metri patrati locuibili , salon extins prin legatura cu bucataria (si detalii de sarm precum cuptorul de paine si semineele ), se vindea in vara acestui an cu 320.000 de euro dar era cunoscuta cu preturi diferite, evident scazatoare , de mai bine de un an .Gama ce include casele traditionale este extinsa .Aflam intre acestea si o „maison de meunier ” ( la 235.000 E)in Castelnaudry, un orasel cu oarecare faima si preturi mai ridicate decat in targuri ori la sat ; aceasta era prezentata ca avand „un farmec nebun”si , vazuta la fatza locului , isi confirma reclama prin odaile imense in numar de patru , anexe de gospodar si infatisarea de bastion medieval cu acoperis tuguiat .In apropierea ei , cu ceva mai multi bani (321.000 ) -un vast corp de ferma tipic „lauragais „cu 700 de metri locuibil insotiti de peste o jumatate de pogon de teren de gradina si ograzi (intre altele, cu argumentul „putzului de apa „, al cuptorului de copt paine , ca in vechime ) etc.

O anumita pretuire cunoaste si „casa de sat „(maison de village) , cel mai adesea o simpla cladire cu vechime relativa dar niciodata mai noua de trei sferturi de secol , in unele cazuri aratand vechimi si mai mari . Ele nu sunt inca atat de cautate pe cat ar merita si o dovada in aceasta directie sta imprejurarea ca preturile raman accesibile si vanzarea nu se incheie decat tarziu si in scadere uneori destul de severa in raport cu ce se cerea initial (lentoarea s-ar explica si prin costurile subsidiare , arhi-cunoscute ca primejdie de cumparatorul inteligent , intre acestea renovarea inghitind de obicei grossul ).

5 Septembrie 2008 – PROGNOZA IMOBILIARA(XV)-„Reforma” de forma : clanurile vor continua sa construiasca unde vor si ce vor

In zilele recente, stapanirea de la Bucuresti s-a trezit in al doisprezsecelea ceas (si dupa ce cam tot ce se putea distruge in acveasta tara era in pragul distrugerii prin legislatie iscusita de pradator ) , formuland o ebosa de „modificare si completare a legislatiei privind urbanismul si amenajarea teritoriului „, anuntata pompos ca un pas in reforma acestui domeniu .Cum notiunea de reforma este noua iarba a fiarelor in ideologia globalista contemporana (si nicidecum ceea ce i se spune la noi , adica o „despartire de trecut” ) aparitia ei aici indica in chip neted obiectivele si origina acestui gen de hotarari care nu vor avea decat efectul unei frectii la un picior de lemn. Caci a incerca modificari acolo unde ceea ce exista (inca nesatisfacator) in deceniul trecut a fost schimbat in acesti ani tocmai pentru a ingadui jaful si praduiala ,ducand totul din rau in mai rau , poate fi o corectie dar in nici un caz o solutie cu caracter mesianic . Pe scurt , dispozitiile noi revin la ceea ce aveam in jurul anului 2000 si interzic (sau ,mai bine spus, restrang) mecanismul derogatoriu , de fapt schema de invarteala in folosul cartelului dominant care devenise lege scrisa prin cateva aranjamente anterioare care vor trebui dezvaluite candva pentru a identifica pe artizanii dezastrului , care au chip si nume . Acum se imbunatateste aparent cadrul birocratic care nu va mai ingadui (cel putin in teorie caci , se stie , practica ne omoara pe noi ) adaptari de „planuri urbanistice de zona ” dupa vointa cutarui platitor , subliniind ideea ca „planul urbanistic general ” ar avea prioritate si deci ar trebui sa prevaleze . Aceasta schema nu este noua fiindca exista anterior numai ca primeste acum un accent suplimentar si , ca un argument democratist tipic , va fi impanata si cu „participarea publicului în toate etapele procesului decizional referitor la activităţile de amenajarea teritoriului şi urbanism, prin informare, consultare şi alte forme de participare în funcţie de amploarea şi de importanţa documentaţiilor„(o formula care , in limba de metal a epocii , da „prostimii „ sentimentul ca va fi „consultata” desi se stie ca aceasta era -si va ramane -o simpla formalitate ).
Rezulta ca vom avea curand ceea ce aveam acum sapte-opt ani (deci, pe scurt , ne-am intors de unde am plecat ,dupa ce se mai „reformase „o data sau de cateva ori ) dar nici o garantie suplimentara ca insusi „Planul urbanistic general ” nu se va face la comanda clanurilor princiare (si a curtenilor) sau nu se vor re-face dupa cum dicteaza cate o capetenie cu afaceri in materie de case si terenuri (dar cine nu are ??). In schimb , in parcuri se va construi in continuare fara piedici (caci legea ingaduie expressis verbis gratie staruintei unei cucoane cu delicat nume fleuristic ) , rezervatii urbane nu avem si nici nu se vorbeste despre ele iar Ministerul Culturii ( si functionarii lui locali ) se inghesuie sa „declaseze” monumente istorice imobiliare acolo unde ” se stie „ca trebuie sa se cladeasca in vederea „modernizarii ” , adica inalt , mult , urat si prost .

4 Septembrie 2008 – PROGNOZA IMOBILIARA (XIV)-Exista ” dezvoltari de succes „?

Dar insasi notiunea de ” succes” nu este adecvata atata vreme cat profitul bun , chiar urias , insemneaza practic ” succes in bani ” indiferent daca rezultatul este un spatiu nou , civilizat in masuri echilibrate sau o catastrofa urbanistica vanduta naivilor prin amagiri multiple . Acest ” succes ” fara scrupul l-au avut multi si inca il vor mai avea in climatul de frivolitate colectiva unde traim. Cine intelege ,insa, prin „succes ” bani (chiar multi ) insa castigati prin urbanizari inteligente care , atunci cand s-au produs in orase, au insemnat o completare a cadrului anterior si , deci, a traditiei intarind proportiile armonioase acolo unde acestea se gaseau , atunci exemplele sunt putine desi semnificative . In Bucuresti -care va ramane multa vreme „piatra scandalului „, un mic cvartal in reproducere de neo-cubism al anilor 30 ridicat in str. Washington sau , chiar daca destul de inalte , un aliniament de blocuri noi din preajma Circului de Stat , acestea merita nominalizate macar din perspectiva nevoii de oras frumos daca nu din aceea de a completa fondul imobiliar (caci , la drept vorbind, reprezinta oferta scumpa ). Mai aproximative sunt , din pacate , destule ” dezvoltari ” (cum li se zice astazi traducand din englezeste ) intinse in foste margini de orase sau chiar in satele sub-urbane unde un anumit gen de lacomie de antreprenor a stricat ideea de afacere cu case noi care , acum cativa ani, era comentata in moduri inaripate dar , din nefericire , stimulate constant de carteluri si acoliti .

3 Septembrie 2008 -PROGNOZA IMOBILIARA (XIII)- „Obsesia casei pe pamant „

Prea putin examinata la noi , obsesia casei pe pamant tradusa in optiunea pentru proprietate separata , de obicei in afara orasului si in mediu bogat in vegetatie , reprezinta deopotriva o nostalgie a valorilor traditionale intre care notiunea de familie isi are un loc definit . Nasterea brutala (chiar daca in aspecte odioase ) a satului de miliardari Pipera exemplifica aceasta atitudine care in esenta ar fi trebuit canalizata si propusa ca mod de viata recomandabil . Dar structura noastra sociala ( cu putini inlesniti si multi lipsiti deveniti datornici ) nu a ingaduit aceste desfasurari care orisicum nu ar fi fost posibile intr-o tara unde planificarile privind dezvoltarea teritoriului construibil sunt nule si unde idei precum retelele de cai de comunicatie gandite in perspective lungi sunt privite cu in deradere sau ca fiind ipoteze de pe planeta Marte .

2 Septembrie 2008 -PROGNOZA IMOBILIARA (XII)-Vom avea razboaie intre clanuri si in imobiliar ?

Impresia , aparuta recent , a unui razboi surd intre carteluri de afaceristi cu case -reflectata in anumite comentarii din presa de porunceala – nu-i cu totul neintemeiata mai ales ca razboaiele comerciale sunt , ca fenomen, o realitate constanta si aproape eterna. Inlaturarea concurentei si aparitia monopolului este visul de aur al „capitalistului clasic” care astazi , cand influenta se obtine si mai usor prin mecanisme cu caracter publicitar , isi gaseste spatiul propice pentru exprimari cu formule oculte . Mai mult chiar, aceste situatii sunt intensificate la noi de calitatea pseudo-capitalistului roman care fiind , adesea , o inventie de clan fara capacitati iesite din comun , de fapt un semidoct viclean si balkanic , nu stie „sa faca afaceri „in mediu concurential si prefera monopolismul de grup pe care , daca nu il intalneste pe teren , se straduie sa-l creeze .

1 Septembrie 2008 -PROGNOZA IMOBILIARA (XI)- Vor disparea „afacerile la pont „?

Desi piata constructiei de locuinte noi este dominata categoric de marii invartitori de ponturi (constand in beneficiarii marilor afaceri clandestine din categoria ” redobandirilor ” , care ajung sa intrebuinteze teren la pretul-real si incredibil – de mai putin de 10 % din totalul investitiei ) , intalnim destule cazuri de investitii gandite gresit si unde achizitia terenului depaseste orice procente realiste ; acestea sunt , fara nici cea mai mica indoiala , esecurile programate . Caci , la drept vorbind, orice ” dezvoltari ” cu profit clar se fac astazi fie pe terenurile ieftine de ieri ( ” urbanizate ” cu ingaduinta stapanilor locali ) fie in uriasa moara de „retrocedari cu ochi si cu sprancene ” care insemneaza , in ultima analiza, tot teren ieftin . Scadenta urmeaza nu foarte curand dar va aparea caci amandoua sursele sunt aproape de final iar fantana de unde au curs puhoaiele de bani are apa din ce in ce mai putina . Atunci abia vom avea o imagine lipsita de fard a unei piete unde cine construieste pe teren scump , risca totul .