~ Alte ipoteze despre” schimbarile climatice”

Ipoteza unor modificări climatice de o intensitate severă începe a se confirma într-un mod neobişnuit de rapid şi produce nu doar îngrijorări ci şi anumite consecinţe preliminare vizibile. Unele se întrevăd, în forme deocamdată nedefinite până la capăt, şi în piaţa imobiliară de la noi care, deopotrivă cu „febra iraţională a preţurilor“ şi cu „isteria cumpărării pe datorie“, cunoaşte şi regresiuni, reticenţe aparent fără explicaţie şi un reflux parţial în ce priveşte anumite domenii cu o mai redusă vizibilitate. ªi, totuşi, aceste retrageri există încă de azi.

Cele dintâi efecte au deocamdată un caracter intuitiv căci exprimă reacţia primară de repulsie la stimul negativ ori prudenţă înaintea unor bănuite primejdii catastrofice. Astăzi acestea sunt percepute, încă, în felul unor atitudini particulare şi sunt explicate drept simple „opţiuni“ determinate de liberul arbitru când, de fapt, arată un tip de răspuns ce va fi mâine mai răspândit. Orişicum ar fi, „ieşirea din oraş“ cu locuinţa, interpretată ca o modă trecătoare, nu va trece iar în Bucureştii parcurilor decimate, al supra-aglomerărilor irezolvabile şi al „mediului alergogen generalizat“ prin nesfârşitele şantiere inutile, devine o adevarată reacţie de supravieţuire.

Dar „re-definirea urbanului“ ca spaţiu de locuit devenit agresiv şi chiar nociv este numai o realitate măruntă din perspectiva viitorului în ansamblu. De fapt, oricine examinează atent starea de fapt, observă că, în mod tacit, probabilele investiţii în Lunca Dunării, biciuită periodic de inundaţii sălbatice, nici măcar nu se mai pot lua în calcul şi că, din această perspectivă, Delta Dunării însăşi începe să devină un „loc al incertitudinilor“ ce suspendă orice proiect de mai largi desfăşurări. În alte planuri, „espectativa“ şi „optica rezervată“ sunt, deopotrivă evidente deşi se pierd din vedere ori se ascund. Noi facem caz , cu o stăruinţă stupidă, de „pierderea pariului cu turismul de Litoral“ vehiculând ştiri despre preţuri scăzute şi servicii incomparabil superioare în Grecia, Bulgaria şi Anatolia faţă de ceea ce se constată aici, dar nu băgăm de seamă că, în acelaşi timp, plajele noastre se înjumătăţesc, falezele se surpă şi Marea Neagră se umple de o vegetaţie desgustătoare şi de rămăşiţe de meduze şi peşti, avertizând că mâine nu vom mai avea, practic, termen local de comparaţie.

La drept vorbind, nici o regiune nu scapă fără un efect încă abia perceput dar o anumită tensiune, tradusă în semn de întrebare şi îngrijorări inevitabile, se presimte crescând în surdină. Nimeni nu mai cumpără acum teren pentru „casă de vacanţă“ şi chiar „casa de vacanţă“ însăşi fără a se uita de zece ori în jur cu o anumită frică în sân creată de imaginile dezastrelor provocate, la munte, de torenţi formaţi din senin, în urma câte unei ruperi de nori ce nu se mai pomenise vreodată în partea locului. Apar, deci, fenomene fără precedenţă şi lipsite de orice predictibilitate, ce arată în sine origini noi şi încă ne-explicate suficient. Dar în acest fel se preschimbă şi categoriile estetice „tradiţionale în materie de alegerea“ locului de casă“, făcând problematice şi aventuroase – de fapt, cu un coeficient de risc nu redus – aşezările în margini de rău cu „peisaj“ ori în poala de pădure unde, însă, se pot aduna în câteva fracţiuni de secundă râuri de bolovani.

Iată, deci, că o anumită reţinere în a dezvolta regiunile „înţelenite“ turistic – dar splendide prin peisaje de fotografie – apare mai mult decât până acum, mai ales atunci când se iau în calcul – ca ocazie de izolare – posibile poduri şubrezite de indiferenţa Stăpânirii şi şosele care se pot acoperi cu spinări de deal prăbuşite din motivul labilităţii solului. Astfel, „concentrările în geografia cu tradiţie“ – desemnând locuri şi staţiuni frecventate şi considerate a fi sigure – se întăresc, aducând creşteri de preţuri imobiliare galopante şi, împreună cu ele, o calitate a „vieţii de loisir“ ce se va dovedi în scurtă vreme de-a dreptul îndoielnică. În fond, „acolo unde există“ afacere şi turism, acestea vor exista şi mai mult, creându-se aglomeraţie, iar acolo unde este pustiu, va rămâne pustiu în pofida oricăror argumente de „potenţial“.

Acesta este, însă, numai începutul vag perceptibil ce defineşte doar o etapă de dibuiri şi de mirări colective fără o explicaţie hotărâtă. Abia în câţiva ani, dacă nu cumva acceleraţia complexelor de împrejurări defavorabile nu va aduce realităţi astăzi aproape neverosimile, se va observa mai desluşit că unele „amânări“ şi „decizii lente“ de acum se puteau explica pe calea presentimentului şi a predicţiei ne-disociative. Iar dacă, aşa cum se imaginează de către unii, modificările de climă vor căpata bruscheţe şi efect necontrolabil angajând migrări de popoare, foamete, secetă şi meteorologie extremă, orice previziune va fi, de bună seamă, lipsită de orice suport ca şi însăşi noţiunea de „piaţă imobiliară“, evaporată în faţa atotputerniciei Naturi.

Pentru noi, care nu avem nici măcar pregătire minimală fiind, ca organism social, deposedaţi de instinctul elementar de conservare şi incapabili de a formula măcar teoretic o strategie colectivă elementară, aceasta ar putea să aducă un sfârşit straniu, pregătit, până la urmă, cu mâna noastră şi de ideologia „creolă“ ce s-a înstăpânit aici.

%d blogeri au apreciat asta: