ARTUR SILVESTRI A PLECAT DINTRE NOI

” România imobiliară ” între incendiu şi îngheţ

Din pacate , in nici una dintre manevrele de corectie ce se produc acum in plan global nu se gaseste loc bun  si pentru ” Romania imobiliara „. Fosta vedeta a „pietelor emergente ” pe la jumatatea acestui deceniu , ea nu mai prezinta aproape nici un interes de investitie altfel decat intamplatoare atata vreme cat a devenit o piata scumpa , fara programe sigure preconizate de Stat si cu atitudini recente complet iresponsabile in materie de administrarea crizei .

In acelasi timp , iluzia pietii romanesti de lux ( o veche marota amuzanta a localnicilor cu bani ) nici nu mai poate fi luata in calcul atata vreme cat o simpla comparatie cu noul lux intruchipat de Dubai face sa paleasca orice posibila concurenta . Mai mult chiar , nici una din schemele de imobiliar scump tradus prin targuri , ferias , mari initiative comerciale etc. nu au la noi nici o trecere si nu intereseaza pe nimeni dintre cei ce ar trebui sa faca planuri de viitor durabil .

In sfarsit , nici macar „imobiliarul pseudo-social ” de inraurire sarkozista nu poate prezenta aici vreun interes macar vag atata vreme cat pe Dambovita programele nu exista iar ideologia Statului minimalist – care a nenorocit definitiv capitalismul in etapa lui recenta de anurg – este o politica oficiala fara minim de orientare istorica .

Soluţii temporare : „garanţia de Stat”

Daca hiper-luxul inca mai are trasaturile clasice ale capitalismului liberal (unde investitia se face fiindca exista piata sau, de multe ori, in directia largirii celei ce exista ) , patentul american de garantie a Statului aplicata selectiv depaseste pana si principiile mai vechi ale interventionismului clasic , manifestat in conditii definite si cu limite arhi-cunoscute . „Nationalizari ” si , apoi, „privatizari ” in ideea de a spori valoarea institutionala -iata fenomene ce s-au intalnit frecvent si nu emotioneaza pe cei ce cunosc istoria occidentala si nu au prejudecati . Dar astazi mecanismul este radical diferit : „castiguri pentru o ultra-minoritate ” si „pierderi suportate in colectiv ” prin aplicatia ajutorului de stat . Noutatea a socat si a fost ingaduita prin caracterul  de urgenta al maladiei in faza acuta si pare ca nu va continua mult timp  desi este de imaginat ca incercari de consacrare a metodei vor exista .

Soluţii temporare : “pieţele de lux ”

In schimb , relativa constanta a „luxului ” despre care s-a vorbit frecvent in situatia de lipsa de lichiditati  recenta , va constitui un factor potrivit pentru  investitii noi . Si de ce aceasta ? Fiindca , intai de toate , numarul bogatasilor lumii este incomparabil  mai mare decat acum 15-20 de ani , si , deci, capacitatea  de a cheltui depaseste categoric limitele previzibile ale tipului clasic de criza economica.  Dar cu aceasta nu am explicat inca decat potentialul pietii de lux si nu desfasurarile ei care , in mod bizar , au devenit mult mai active in anii acestia , capatand si forme care pana ieri nici nu se puteau imagina . Notiunea de hiper-lux tradusa in noul sanctuar al bogatiei emblematice pe care o reprezinta Intregul complex futurist ce se ridica in Dubai  arata mai mult decat izbitor divortul total ce exista intre realitatea bogatiei si realitatea economica .

Soluţii temporare : ” pieţele emergente „

Recursul la resursele din periferie – schema clasica pentru etape de criza sau recesiune – se traduce in actualul moment prin apelul la „pietele emergente” unde  tocmai desfasurarile rapide , ” de-reglementarile ” intretinute in ideea de a atrage pe investitori si , in general, o atitudine ancilara fata de  o anumita categorie de strain insotit de presiuni politice  aduc bani mai multi ce pot ajuta la pierderile produse in proportii uriase . Dar , in orice caz, acestea nu vor mai fi decat , pardon de vorba proasta , ” carpeli ” . Tot ce se putea lua din ” Noua Europa ” s-a luat pana azi si terenul local a ramas parjolit ; tot ce se va putea lua din noi regiuni ” emergente ” (precum Africa de Nord  sau America Latina) este inca putin , nesigur si provizoriu . Rusia , Emiratele , China , India nu mai sunt ” emergente ” ci mari jucatori cu atitudine proprie ce nu vor ingadui nimic mai mult decat plasamente limitate ce le vor crea avantaje .

Pe moment , insa, din fostele ” piete emergente” inca se mai extrage ce mai e de extras ; dar pana cand ? Pana cand nu va mai ramanea nimic interesant .

CRIZA FINANCIARĂ GLOBALĂ – Care este proiectul de viitor ?

Avand in vedere ca amploarea  fenomenelor negative de azi inca nu poate fi nici macar anticipata , nu exista practic nici un proiect de viitor mediu sau lung ci doar miscari de reactie la context care in orice caz ar fi fost cu neputinta sa  nu se produca . Nici schite sau ipoteze nu apar deocamdata.

Pe moment , ceea ce se poate intrevedea ca desfasurari de viitor apropiat este fara indoiala efectul unei continuitati temperate unde riscurile s-au redus considerabil desi fara sa poata disparea . Intre acestea , cateva solutii sunt de la sine intelese : accentul asupra ” pietelor emergente ” de toata mana , valorificarea „pietelor de lux ” unde exista inca bani independenti de credite si , dupa toate datele , formule noi de antrepriza ce se desfasoara cu garantie de stat .

CRIZA FINANCIARĂ GLOBALĂ – „Imobiliarul ” revine la „social „?

Pana la decizii cu adevarat substantiale -ce vor trebui luate destul de repede- multe din manevre nu sunt decat altfel de combinatii de cartel . Intre acestea , solutia franceza a cumpararii de proiecte imobiliare este intre cele mai stridente prin caracterul sfidator . Pe scurt , aproape 30.000 de „unitati” ce apartin unor dezvoltari  private vor intra in proprietatea statului prin cumparare la pretul de vanzare convenit ( o varianta de ” achizitie directa ” romaneasca, avand toate caracteristicile  de la noi) , indiferent daca sunt incheiate sau exista numai pe hartie . Pentru aceasta schema de ajutor oficial indirect s-au invocat ratiuni sociale , desi e de vazut cate din aceste „unitati” vor ajunge in seama programelor de locuinte sociale pentru care , ca pretutindeni , nu sunt nici bani si nici oferte . Inutil sa spunem ca astfel de motive sunt simpla retorica de context .

CRIZA FINANCIARĂ GLOBALĂ – „Amânare” sau ” continuitate în sustragere” ?

Impresia de statu quo insotit de un efort reparatoriu fara program definit caracterizeaza desfasurarile lui Octombrie 2008 , cand  in America si Europa noul sistem de amestec intre Stat si particular a devenit functional sub cuvant ca e necesara o reactie  de urgenta .Dar  la cateva saptamani dupa ce cantitati incredibile de bani publici au cazut din cer asupra companiilor cu nume ( devalizate de gangsterii in costume de 10.000 de dolari ) , nici o alta manevra nu se preconizeaza pentru intervalul ce va urma. Un fel de amanare strategica sau chiar o „continuitate in sustragere ” ( atitudine direct neobrazata dar posibila ) pare sa defineasca noua etapa cand hotia se aplica pana si la ultimele resurse vizibile sau probabile . Si aceasta fiindca nimeni nu a patit nimic iar jaful pare sa fi devenit o indeletnicire oficiala sub cele mai diverse pseudonime.