~Unde se va construi , cu adevarat , ” catedrala Mantuirii Neamului „?

Sfarsitul fulgerator al Patriarhului Teoctist reia in mod necesar ceea ce trebuia sa fie porunca testamentara de capatai a marelui ierarh disparut : ” catedrala Mantuirii Neamului”. Ani de-a randul aceasta ipoteza cu caracter simbolic s-a intalnit cu reaua-vointa a dregatorilor iresponsabili , organizati intr-o adevarata conjuratie a Satanei alcatuita din rauvoitori mai mari si mai marunti, din trepadusi traitori din bani aproximativi si, in general, dintr-o fauna dezgustatoare platita din banul vaduvei si al saracimii idealiste nu pentru a o insulta cursiv, asa cum face, ci pentru facere de bine.
Astazi, cand pana si cel mai virulent agent al raului vine cu fatarnicie la catafalc razandu-si cu buzele subtiri a triumf impreuna cu o slugusoara petulanta ce pretinde ca va pune piatra de temelie dupa ce pana azi a facut nu nimic ci numai jaf si darapanare, cateva ipoteze realiste in materie sunt obligatorii fie chiar si in forma sumara.
Desi ” catedrala Mantuirii Neamului ” si-a modificat asezarea ipotetica prin Bucuresti dupa cum au batut vanturile in batjocora unei Stapaniri ce s-a jucat iresponsabil cu focul , incepe sa devina evident ca ” locul” nu va fi in orasul de azi ci pe intinderea orasului viitor. Caci de vreme ce Bucurestii sunt obligati sa se extinda ( sau, si mai clar, ” dregatorii orasului”, parcalabii , nu au alta solutie decat sa faca intocmai ceea ce vrea orasul care , fiind o fiinta vie cu o masa energetica uriasa, are „directiva interioara”) orice alta miscare , inclusiv cu aspect de schema preconceputa gandita de om, va fi o siluire si intr-un interval oarecare se va dovedi inutila .In aceasta materie , noi nu avem nici o idee despre esenta acestor „dorinte ” ori despre origina lor (desi putem presupune ) insa prin efecte observate in timp rezulta ca acestea exista si , lucrand constant in masuri organizate interior , nu se vor retrage chiar daca omul va insista si vor exista eforturi in ordinea reprimarii.
De fapt, „dezvoltarea spre Nord”, cum i se spune in limbajul curent, este un proces de o anumita lentoare putin vizibil in cativa ani dar foarte evident la comparatia ” valurilor”aparute la intervale ceva mai mari de timp. Acesta are un mister ce va trebui , poate, examinat mai atent spre a i se gasi etiologia si a se cantari consecintele insa in atmosfera de iresponsabilitate aproape generalizata ce domneste aici va mai trece o vreme pana cand sa se faca intr-adevar cu folos.
Dar sensul nu poate fi altul si nici nu va fi , aceasta incheiere devenind indiscutabila in chiar timpul vietii noastre. Daca Stapanirea ar fi mai putin hoata (caci fara hotie vad ca nu se poate) ar face inca de pe acum planul „pe hartie” al”Noului Bucuresti ” care, fiind cea mai importanta asezare din regiune, ar insemna o circulatie de bani fenomenala si orasul din viitor ar putea sa se astearna in zece-cincisprezece ani pe teritoriul stabilit anterior. Aceasta ar fi nu o stramutare ci o duplicare si din aceasta perspectiva, ” catedrala Mantuirii Neamului” trebuia gandita intr-o regiune astazi pustie ori, mai bine zis, inca ne-sistematizata , precum in imprejurimile satului Saftica, si nu pe langa Casa Poporului caci un ” totem” de aceste proportii se face pentru sute de ani , adica in ” Bucurestii viitorului vesnic ”

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: