~De ce sunt castelele din lume mai ieftine decat vilele din Bucuresti ?

Aceasta este tema unui fel de „articol ” din categoria senzationalismului usurel ce face ravagii in ziaristica de Bucuresti , unde , odata emise astfel de subiecte ce nu slujesc , de fapt, nimanui , urmeaza cateva exemple adunate intre o tigara si cincisprezece convorbiri la telefonul mobil , completand compunerea cu material ” cules” si nu il incheie cu nici o concluzie. O astfel de alcatuire se poate afla in mod curent la noi, acum, iar in speta aceasta – ieri, alaltaieri,intr-un ziar dambovitean , sub numele unei semnatare recente.
De fapt, unde greseste autoarea? Pretutindeni, incepand de la croiala. Intai de toate, aceasta compara pere cu mere , amestecand deci categorii diferite ce nu se pot compara . Caci una este un castel de tara , asezat oriunde in lume , si bineinteles altceva – un „imobil de prestigiu” intr-o capitala unde sunt afaceri , este ” moda” si se castiga bani destui . Chiar si ideea de a pune alaturi castelul din Franta , cel din Ucraina si din America de Sud este cu totul excentrica , admitand ,totusi, ca documentarea s-ar fi facut rezonabil ( ceea ce insa nu prezinta nici o garantie ) .
Dar si descrierea acestora este atinsa de un comic involuntar , demn de un clasic al povestilor imprumutate din folclor. ” Descriere ” ar fi ,insa, o pretentie extravaganta caci ,in fapt, totul este o copiere pura si simpla dupa tipicele prezentari propagandistice ce se fac in mod curent de catre agenti imobiliari fara scrupule ce exista pretutindeni in lume, si ,deci, si in Occident . Aici ar fi greu a se desparti ” spiritul universal de smecherie ” si ignoranta in meserie si, prin urmare ,ne ramane numai sentimentul ca realitatea si povestea ei sunt doua notiuni din lumi ce nu comunica. Bineinteles ca rezultatul indica in ” autor ” pe un descendent al avangardistului Urmuz care nu clipeste nici un moment atunci cand ne infatiseaza „un castel , in Italia, la Roma „intins pe fabuloasa geografie a 100 mp construiti, living room, doua bucatarii, doua dormitoare, o baie ,avand , deci, suprafete de odai si chiar numar de incaperi ce se compara cu un apartament din cartierul bucurestean Pantelimon .

Cea mai amuzanta parte din acest galimatias tipic pentru „gandirea romaneasca de azi ” (care insa nu-i nici „gandire” si nici ” romaneasca ” , este o pura incropire creola , fara timp si loc) este fara nici o indoiala ” analiza” pietii de ” vile” din Bucuresti . Cam toate aiurelile ce stapanesc in jurnalismul dambovitean facil se gasesc aici , incepand de la imposibila ” notiune ” mitica a „vilei” despre care toti vorbesc cu gura plina insa nimeni nu o defineste (astfel incat ” vila” devine orice cladire, veche sau noua, de o anumita dimensiune si nici atat ) .Urmeaza ,bineinteles, documentarea care, de regula, se facea ieri prin citire de anunturi de pagina de mica publicitate si azi prin cautare de internet cu mototrul google ( noua ” iarba a fiarelor” a jurnalistului ce scrie grabit ca de frica mortii ), intinzandu-se astfel istoriile aproximative de la agentii imobiliari aproximativi ( de obicei personaje famelice , crescute in apartamente de bloc si instruite prin citire de ziare cu vedete si vizionare de filme cu batai ) la ziaristul de scoala noua , a carui conformatie intelectuala nu-i diferita cu nimic de sursa lui documentara . Astfel incat felul cum se descrie geografia vanzarilor de vile bucurestene devine o halucinanta harta de fictiune , aratand o ignoranta in materie de oras ce apartine cu siguranta unui urbanizat recent ce se incapataneaza sa nu stie nimic despre orasul unde vietuieste. Aflam ,deci, ca aici ar exista ,pe langa ” cartierul Primaverii ” , si un ” cartier Herastrau ” ( inovatie ce ar trebui explicata , fiindca acest ” cartier” nu exista decat in aceasta minte ) ; apoi ca ” vilele” cele mai scumpe s-ar afla in „cartierul Izvor ” (unde ? si de ce ? ) iar intre cele noi – in „Baneasa”, ce se confunda fara nici cea mai mica indoiala cu orasul de miliardari , dar ” fara nume”, caruia i se mai zice cateodata „Pipera”.
Alte noutati in aceasta materie nu aflam si, evident, lipseste orice fel de concluzie caci suntem in „presa bulevardiera din Bucuresti”,la portile Orientului, unde – cum se zicea odinioara – ” totul este luat in usor ”