„Casele vechi ” costa mai mult dar ” merita ” ;daca esti „un om vechi „

Intrebare de la jurnalista SIMONA SIMIONESCU,ziarul ” Gandul”,Bucuresti
Este un plasament bun achizitia unei case vechi , in conditiile in care sunt necesare sume importante pentru reabilitarea imobilului?

Ideea ca ” o casa veche costa mult “chiar daca pretul initial nu ar fi intrutotul socant nu-i decat o legenda produsa de antreprenorii de ” nou ” si vehiculata de monstruoasa coalitie dintre nomenklatura agentilor imobiliari ( care prefera sa preia vanzari de “apartamente de lux”, insa repet formula : “lux a la roumain”) si gornicii din anumite jurnale care -obsedati de “modernizarea ” fetisizata in mod primitiv – nu gandesc cu capul lor caci , in materie de pregatire sistematica , au tot atatea clase cat are si trenul . De altminteri , in climatul de adevarat dezmat intelectual de la noi ,unde totul pare ca ” se vinde si se cumpara ” cu o frivolitate de neinteles ( si pe bani atat de putini incat ti se face rusine sa te gandesti ) aceasta atitudine nici nu este neobisnuita si ar fi de-a dreptul straniu sa precumpaneasca opinia calificata , lucida si echilibrata , analiza prelungita si aducatoare de concluzie pragmatica ori programele formulate cu viziune largita si ” cu viitor ” . Astfel incat mistica propagandei creole insista in ideile de imprumut si profita nu doar de monopolul vocii aproape lipsita de alternative ci si de planificarile “marilor jucatori demagogi ” ce platesc fara sa clipeasca servicii de tot soiul care ,insa, contribuie zi dupa zi la un dezechilibru social ce se desfasoara interminabil .
Ideologia ” noului absolut ” se vehiculeaza in aceste medii si inraureste , fara nici o indoiala , pe nu putini dintre cei ce au tot atat de putina personalitate cat au si panglicarii si irozii vremurilor noi .Cine stie ,insa ,ce insemneaza o casa ” clasica ” , pastreaza secretul si va imaginati ca nu as prefera sa locuiesc in ” casa de consum ” cu multa contributie de gips-carton si sa parasesc splendida vila construita de Prager acum 80 de ani , unde aproape totul ( de la parchetul ” in ape ” si plintele echilibrate si pana la cristalele glass-wandului si chenarele plafonului, de o geometrie impresionanta ) este distins , “familiar ” si linistitor ; si ,pana la urma , ” ca nou “. Caci in irationala ” cearta a vechilor si a modernilor ” ,in materie de casa nu exista preferinta apriorica , exista ” specimene ” sau ,mai bine zis , diferente evidente ” de la caz la caz ” fiindca nu putine ” case vechi ” au soliditate incomparabila cu inchegarile aproximative ale ” noului ” contemporan si , in acelasi timp , sunt posibile cladiri ” recente ” cu organizari interioare(si inzestrare)potrivite ” omului recent “. De fapt , optiunea insasi traduce un mod de viata si o intelegere a lumii iar cine exemplifica ” marea burghezie ” de azi se simte ” acasa ” in ” casa veche ” , lipsita de canonul livingului de cateva zeci de metri , al cramei si piscinei interioare insa dotata cu birou de lucru , camera de lectura si biblioteca , fumoar si salon pentru baut cafele si gustat serbet .

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: