~” Averea Bisericii „- fenomenologia unei minciuni

ARTUR SILVESTRI  

Un post de televiziune reputat pentru rautatile periodice difuzate contra” Bisericii” prin osardia unui raspopit ranchiunos, cativa redactori aproximativi de la un ziar financiar si un asa-numit ” analist imobiliar” cu aspect de clochard iesit dintr-un somn nocturn de sub poduri , s-au chinuit recent la o emisiune de stiri sa denunte ” avutiile Bisericii „, in felul practicat prin 1950 in ziarul ” Scanteia” de raposatul Brucan . Fiindca traim intr-o tara unde hotia a devenit aproape o politica oficiala si invartelile iau proportii ce cresc de la o zi la alta si nu dau semne ca ar inceta vreodata, astfel de ” documentare ” par a fi , chiar si atunci cand se reazema pe argumente, o simpla apa de ploaie ce nu intereseaza pe nimeni ; insa foamea ,populara, de scandal si instinctele sangvinolente ale unui sir de hiene marunte produc cateodata emotii ce nu isi au locul intr-o societate asezata insa cresc scalamb la noi, unde maladiile de ciclu istoric par sa devina cronice.
O astfel de agitatie este inutila caci de fapt, ” averile Bisericii” – asa cum sunt evocate de aceasta echipa de ignoranti in rechizitoriul scris in limbaj rezultat dupa o alfabetizare aproximativa- nu sunt decat niste mici afaceri cam de felul celor ce se desfasurau aici in deceniul anterior. ” Actiuni la societati comerciale ” in valoare de cam un milion de euro , incasari din ” spatiile de cazare pentru romani si straini la manastiri „( citez, spre a se observa „limba de metal ” a ” gazetarilor de scoala noua ” ) cam de aceeasi anvergura – iata cifre care poate ca par uriase cate unui manuitor de condei cu foamea in gat insa sunt obisnuite si chiar minore in perspectiva celor ce stiu ce inseamna banii si ii manuiesc cu adevarat . Daca acestea sunt ” averi ” , atunci ce s-ar mai putea zice despre Vatican , a carui opacitate in materie de finante este nu doar notorie ci si remarcabila prin strategii , penetratie si , in fond, eficacitate.
Abia daca in materie de imobiliar , unde exemplele totusi nu erau deloc abundente , sa fie vorba de cote ceva mai rasarite. Aici insa „dezvaluirile ” iau forme intrutotul halucinante ce se reazema pe un fel de proces istoric al ideii de ” redobandire ” care ,insa, subintelegem ca fiind de inteles pentru particulari, institutii diverse si orice alte culte ,ar fi condamnabila intrucat ii priveste pe ortodocsi. O ” redobandire” ar fi , astfel, si ” Hotelul Lebada”( pe insula manastirii Sf. Pantelimon ) despre care asa-numitul ” analist” produce o evaluare ce parea enorma comentatorilor :” complexul ” ar face vreo 15 milioane de Euro , cifra scandaloasa desi nu-i decat cam cat a opta parte din cele peste o suta de milioane primite cadou de un „redobanditor de meserie ” sub forma de ” parc devenit construibil „. Alte redobandiri ar fi „terenurile si padurile ” , acestea de pe urma incluzand ,dupa vorbirea de stil ebrietar a ” dezvaluitorilor ” , si ” padurile Bucovinei ” care ar apartine ” Patriarhiei „. Ele s-ar ridica la o impunatoare intindere de 190.000 de hectare si ar valora 500 de milioane de Euro. Patru vorbe , cinci minciuni ! Ceea ce descriu membrii micului pluton de asalt nu sunt ” padurile Bucovinei ” ci ” Fondul bisericesc ortodox ” care, rezultand din exproprierea de catre austrieci a manastirilor si bisericilor din regiune , nu a fost cedat nici pana astazi de Statul roman si, pana nu se taie tot ce se poate taia de catre bandele specializate in aceste actiuni , nici nu va fi dat inapoi.
” Fondul Bisericesc ortodox ” este ,insa, cam de sase -sapte ani obiectul unui scandal ce revine periodic in ziare desi tema este intotdeauna tratata intr-un mod stupid si necalificat iar in aceasta materie m-am exprimat inca din 2001 si am publicat si o carticica unde exista evaluarea citata de autori ( evident, fara sa mentioneze nici o sursa). Inutil sa mai spun ca insasi estimarea de valoare, asa cum am facut-o demult, nu mai este actuala si,deci, nici nu trebuia folosita . Dar ca sa impresioneze „prostimea” ne-informata si sa dea sentimentul ca avem in ” Biserica ” pe niste odiosi bampiri ce sug sangele poporului , noile ” garzi rosii ” nu au nici un fel de ezitari . Si aceasta – in vreme ce un fantomatic ” status romano-catolic” a primit in Ardeal averi despre care nici nu avea cunostinta , palate transilvane ce valoreaza ” bani adevarati” s-au dus pe Apa Sambetei luate de cine vrei si cine nu vrei iar Ceahlaul devine in loc de munte sacru – o afacere de familie cu acte scoase din vremea lui Pazvante Chioru ori nici atat.