~”Emigranti la Brazilia”-ramane Romania fara romani ?

 ARTUR SILVESTRI

Foarte putin s-a observat ,si nu se comenteaza deloc, efectul circulatiei de populatii si ,de fapt, al “noului emigrationism ” romanesc.Caci este in afara de orice indoiala ca migratia “fortei de munca”se va intensifica odata cu “integrarea in Imperiul European”care,intrebuintand modelul reconstructiei Germaniei “prin efort turcesc” ca si acum o jumatate de veac,apeleaza la contributia “tovarasului sarac”dar harnic sau competent,insa destinat prin definitie activitatilor socotite”marunte” .Aceasta “circulatie interna”pe suprafete largi , adeseori necunoscute, contine in sine o iluzie de ” succes social” si priveste mai degraba “munca manuala”sau”munca bruta” si mai putin “calificarile superioare”care,deopotriva ,devin ,la noi,din ce in ce mai aproximative ca efect al unui invatamant local fara aproape nici o strategie coerenta si perspective clare pentru viitor.
Rezulta ca “forta de munca romaneasca “va completa deficitul occidental (complicat si de un previzibil”dezastru demografic”)in materie de “calificare marunta”sau “medie”in vreme ce la noi aparitia”extra-comunitarilor”-ce migreaza dinspre “saracia lucie”catre
“saracia temperata” -va deveni un proces posibil insa de o anvergura deocamdata imposibil de banuit. Fiind consecinte ale “globalizarii economice” rezemata pe principiul consumului popular si,in acelasi timp,pe productia cu “mana de lucru ieftina”,indiferent de unde provine aceasta,in scopul obtinerii unui profit in scadere in “Centrul imaculat”(unde totul costa mult si,intai de toate,”ora de munca”platita cetateanului local) astfel de stramutari sunt in curs si aduc fenomene ce merita examinate.
Dar,la drept vorbind , amestecul de populatii ce reiese astfel nu este nou si nici socant caci “epoca marilor migratii”(aparuta in urmarea deficitului de hrana)se reia astazi in forme aproape tot atat de virulente ca si la sfarsitul Antichitatii europene.
Aceasta “revolutie tacuta a saracimii” s-a pornit si de aici si afecteaza in mod vadit regiunile socotite a fi fara viitor, satele uitate de timp ,orasele “mono-productive” , ” africile romanesti “.La noi, o anumita “desertare a satelor”,ca in vremea Ducai-Voda , se constata insa deocamdata nu insemneaza decat un fel de “transhumanta ” in gen distinct sau o re-editare a ” plecarii la munca in America”,de pe la inceputul veacului trecut ,caracterizata pe atunci de principiul “drumul si mia”,reformulat astazi in forma ” anii si casa”.Caci multimea de romani ce s-au instrainat pe termene indefinite viseaza ca ,dupa ani de truda in conditii adeseori greu de infatisat , sa revina aici si sa-si cumpere “o casa” cu banii castigati si sa intre astfel “in randul lumii “.Va deveni acest gand o realitate ori este inca o iluzie ce se naste fara viitor in aceasta tara unde orizonturile par tot mai indepartate ? Si ,de fapt,se va ” goli” Romania de oamenii ei ,in locul carora se vor aseza ,venind la munca, “mai saracii lumii” din toate punctele cardinale ?Iata intrebari ce se vor clarifica in analiza de maine.