~Ce se vinde si ce se cumpara in luna Iulie ?

Iulie: „piaţă leneşă”

În materie de „casă de vacanţă” , luna iulie aduce însăşi ideea de „plezirism fără grijă” care, de obicei, chiar şi suspendă timpul şi creează un fel de reacţie neobişnuită ce nu se întâlneşte nicăieri în lumea vie. Căci , oricât ne-am închipui că este altfel, vacanţa în sine este o realitate ce defineşte „umanul” mai mult decât numeroase alte noţiuni ce se cunosc şi descriu specificitatea acestui regn. Dar, la drept vorbind, aceasta este o atitudine recentă, ori, şi mai bine zis, dobândită în vremea contemporană în felul ce se cunoaşte astăzi şi se cultivă. Până acum vreo patruzeci şi ceva de ani, aveau ” vacanţă ” numai cei ce stăpâneau Timpul şi care, de fapt, îşi puteau îngădui acest gen de „intermezzo” cam de câte ori voiau fiindcă lipsa obligaţiei sociale stăruitoare dădea o libertate absolută şi o viaţă definită mai degrabă de plăceri. Muncitorimea, care abia de câteva zeci de ani, şi-a obţinut, în urmarea presiunilor sindicale, dreptul de a „întrerupe munca” spre a căpăta timp de vacanţă mai în lărgime nici nu putea visa acum o sută de ani să meargă la mare şi la munte şi să-şi reorganizeze calendarul după „intervalul de vacanţă”. Cât priveşte „vacanţa ţăranului „, aceasta era o idee ce se întâmpină cu zâmbet larg şi neînţelegător de către oricare personagiu ce cultivă pământul, de parcă i s-ar fi vorbit chinezeşte.
Rezultă că „vacanţa” ar fi o instituţie modernă, chiar de ceas recent, ceea ce, de fapt, nici nu se contestă. Dar reacţiile nu sunt tot atât de „recente”, fiindcă sunt aduse de tipare ce definesc rasa şi care, în ultima analiza, au conţinut deopotrivă social şi etnic, deşi nici adaosul psihologic nu ar trebui exclus. Românul, fiindcă este un latin cu simţ al imaginarului dezvoltat, trăieşte „vacanţa” ca pe un fel de ficţiune vie şi nu sunt puţini cei ce îşi închipuie că acum, în această perioadă scurtă de timp social suspendat, îşi pot permite o viaţă ca în filme, îndrumată de frustări diverse şi de năzuinţe care, câteodată, nici nu se declară. Contribuie la aceasta „anonimatul”. La mare, în mulţimea foarte „democrată” de populaţii nomade ce vin din toate părţile, nimeni nu cunoaşte pe nimeni decât pe doar cincisprezece-douăzeci de notorietăţi de televiziune şi de mediu fotbalistic care dau tonul modei şi intoxică societatea cu pseudo-modelul pe care il ilustrează. De aici şi atitudinea risipitoare. Aproape toţi vor să arate altceva decât sunt şi de-aceea până şi cel care, de-a lungul anului, strânge punga ca să economisească pentru concediu, împarte acum nediscriminat bani în stanga şi în dreapta, cheltuind adesea fără rost ori pur şi simplu spre a satisface capriciile copiilor, adesea stupide şi ininteligibile. Căci Românul, mai mult poate decât alţii, este sclavul ideii de copil şi în vremea vacanţei orice deziderat al progeniturii este literă de lege.
Această atitudine nu se reflectă, din fericire, decât printr-o excepţie ce nu trebuie luată în calcul, în materie de imobiliar. Aici nu se întâlneşte extravaganţa omului cu bani care, ” câştigându-i” ( e un fel de a spune astfel !) fără să le ştie şirul şi nici măcar originea, scapă printre degete într-o singură zi salariul pe câteva luni al unui amploiat obişnuit de Instituţie alimentată de la buget. România bogaţilor şi a excesului fără nici un reazem îşi suspendă în aceste săptămâni de Saturnalii orice fel de preocupare în a plasa bani acolo unde s-a dus vestea deja că nu se pierde niciodată ci doar se câştigă.ln aproape cincisprezece ani de imobiliar nu s-a întâmplat niciodată să întâlnesc vreun cumpărător excentric care să bată din picior şi să ceară să cumpere „la minut” o vilă „prèt-à-habiter” fiindcă ar fi întârziat din nepăsare să se asigure ca, peste vară, el, foto-modelul ce îl însoţeşte şi „băieţii” din grupul de apropiaţi nu au unde să petreacă Vacanţa. În schimb, în câteva rânduri, s-a nimerit să se prezinte câte cineva care să pună pe masă sume impresionante spre a cumpăra, „pe loc” în funcţiune şi, dacă era cu locuitori, cu tot, sau cu contract încheiat pe câtva timp, cât mai lung. Acestea sunt însă excepţiile ce întăresc regula. Acum se fac tranzacţii puţine şi parca atmosfera de timp suspendat cuprinde categoriile cele mai largi. Până şi omul aflat în nevoie nu se gândeşte să vândă – chiar dacă uneori îi trebuie bani şi dacă se poate chiar mai mulţi decât îşi socotise – căci sunt prea puţini cei ce arată oricât de sumară curiozitate faţă de ceea ce se propune „prin strigare”.
În această materie, o temă ce ar fi putut deveni actuală s-ar putea dezvolta, totuşi, având în vedere că nu sunt puţin; cei ce pleacă în călătorie pe alt meridian şi uneori, adesea chiar, în diferite locuri exotice. Este poate timpul posibil spre a se vedea măcar, dacă nu chiar să se şi cumpere, „o casă de vacanţă” în străinătate. Există, bineînţeles, o „globalizare” în ordinea vacanţei în lumile necunoscute şi, în alte părţi, ideea de a deveni proprietar în Africa ori în Asia, şi poate că mai puţin în America de Sud, nu apare atât de rar. Dar la noi, într-un mod destui de nelămurit. nu apare deloc ori se întâlneşte în procent absolut nesemnificativ. Deşi nu doar prin cumpărare de coproprietate definită (ceea ce se cheamă „time-sharing’) ci şi propriu-zis prin achiziţie de casă ce se” va administra de către companii locale ” care trăiesc din aceste activităţi, „omul occidental” nu ezită prea mult când întâlneşte oferta „bună” (adică ieftină”) oriunde poate ajunge în interval mulţumitor cu o cursă de linie aviatică obişnuită. Aceasta este o atitudine într-un anumit fel previzibila şi în nu puţine cazuri cine călătoreşte la mari distanţe nu uită că poate, dacă află „ceva” tentant, va scoate banul din buzunar şi se va împroprietări „peste mari şi ţări”. Miezul verii , tradus cateodata si prin simptome de insolatie , se potriveşte, până la urmă, acestui gen de alegere.

Căci, la drept vorbind, iulie a devenit, în toată lumea, instituţia plăcerii prin preschimbare de peisaj, de obicei curent şi de viaţa cotidiană plictisitoare. La Paris, încă de prin anii ’70 era uimitor a se constata cum oraşul autohtonilor îşi dilua zilnic din compoziţie, înlocuit pas cu pas de o metropolă multicoloră şi plurilingva, asa cum devenea sub presiunea voiajorilor sosiţi din cele patru zări.