Criza imobiliară :de ce nu se pot formula predicţii în imediat

Explicatia acestei incertitudini consta in caracterul global si nu local  ce defineste criza de azi  iar elementele specifice, desi exista , nu au greutate suficienta pentru a impune o alte desfasurari nationale si nici macar in regiuni . Reteaua bolnava se rasfrange pretutindeni iar solutiile posibile nu mai pot aparea in felul reactiei traditionale la criza ,precum se intalnisera in cazul „maladiei japoneze a samuraiului imbracat in haine americane ” (in deceniul trecut ) sau al ” bolii cocosului galic ” de la inceputul anilor 90 . Tot ce se poate spune acum este ca , deocamdata , nu stim aproape nimic in afara efectelor . Dar, cu toate acestea ,cateva concluzii simple trebuie evocate .

Desi ocazia imediata a fost „imobiliarul de risc „, cauzele crizei sunt mai numeroase si inca imposibil de identificat ( aceasta fiind si ratiunea invocarii unei ” crize de sistem „) . Cum,insa, cam peste tot piata imobiliara devenise o simpla anexa a pietii financiare si , in oarecare masura , a bursei , reflexul anarhic si imprevizibil s-a produs in registru inevitabil desi intr-un an de nesiguranta ar fi putut sa se produca macar vagi tendinte de indreptare . Din acest motiv , contagiunea (asemanatoare unei epidemii de ciuma ) devine practic incontrolabila iar felul cum secera  napasta fara nume nu poate fi anticipat. Ceea ce se stie este ca ,pe langa banci si „investitori in imobiliar ” , cunosc regresiuni de proportii diferite (si oricum consistente ) cam toate sectoarele ce se  nutresc din creditari , vanzare de produse , productie de marfa etc. Fiind putini bani disponibili , se incetinesc (si curand se pot opri ) planuri de plasamente in etape diverse , uzine cu activitati dintre cele mai felurite , afaceri altadata stralucite prin imagine etc.  Falimentele sunt mai numeroase decat cele-spectaculoase- ce se cunosc iar incapacitatile de toata mana incep sa afecteze nu doar categoria gigantilor dovediti bolnavi ( caci”gigantismul” in sine constituie o maladie ) ci si pe cei de anvergura medie si,mai ales , antrepriza de familie . Apare somajul , dupa ce descurajarea cumparatorilor (care incep sa numere banii , trezindu-se din drogul achizitiei bolnavicioase ) s-a manifestat cu brutalitate iar  inaptitudinea de a plati  atrage  stocuri ,  deprecieri ,  indemnuri in directia soldarii obligate si , de fapt, un intreg cortegiu de atitudini care nu mai apartin recesiunii ci altor procese de o gravitate incalculabila . Din aceasta perspectiva , situatia individuala nici nu mai preocupa atata vreme cat se vehiculeaza ideea , de data recenta, ca vor exista si state falimentare .

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: