~”Istanbulizarea”Bucurestilor

ARTUR SILVESTRI:

Mulţi contează astăzi pe o dezvoltare a Bucureştilor în virtutea investiţiilor străine aduse de “integrarea europeană” dar
uită că, faţă de acum şapte-opt ani când aproape de 80% din banii “străini” veniţi în România treceau prin Capitală , filtrându-se aici , diversificarea plasamentelor in regioni (deci-”in provincie”)a crescut în proporţii incredibile şi se va dezvolta cu certitudine în această direcţie. Mai mult chiar, “integrarea” este posibil să aducă şi un dezastru social în materie de Bucureşti, pentru care noi nu suntem nicidecum pregătiţi. Chiar dacă “directiva Bolkenstein” ce ar fi trebuit să reglementeze nu doar “dreptul de munca” în Occident ci şi plăţile la nivelul “ţării de origină” nu a produs efecte sensibile , exista inca interdictii locale sau “normative protectioniste ” ce impiedica presupusul exod de forta de munca ieftina de origina romaneasca sa se reverse peste Occident.Mai mult chiar , multi “emigranti economici” se manifesta in directia unei “intoarceri acasa”(ceea ce sociologiceste este o atitudine realista si pozitiva ) insa “magnetul local ” ramane pentru inca multa vreme Capitala,unde se invart banii si inca se fac suficiente investitii pentru a putea spune ca avem aici principalul aspirator de “brate puternice”.
Aceasta situatie , fie si in termen mediu ,va avea urmari aici caci atunci masse uriaşe de provinciali români, privaţi de accesul la Europa ori reveniti acasa ,” pe scut sau sub scut”, se vor îndrepta în valuri către “sanctuarele locale bogate” între care Bucureştii sunt pe întâiul loc.
“Istanbulizarea” acestui oraş (intelegandu-se prin aceasta cu aflux de sute de mii de persoane “noi” în fiecare an) va gâtui practic viaţa socială şi va crea o criză de locuinţe de câteva ori mai intensă decât cea de acum. Nu-i exclus ca, în aceeaşi manieră ca şi la Istanbul ( unde anual apar ca emigranti interni,din Anatolia saraca, o “Moldova” a Asiei Mici,aproape un milion de suflete ce locuiesc in conditii inimaginabil de saracacioase), micile sate periurbane de la noi sa se transforme în alcătuiri diforme, între bidonville şi kitsch orăşenesc, stricând orice ipoteză de a se dezvolta sistematic un oraş aflat, în orice caz, într-o criză istorică şi aproape dezechilibrat ca după un război.Cum aici ,unde strategiile sociale sunt aproape nule iar “dictatura pietii”pare a fi legiferata intr-o maniera iresponsabila si ,in orice caz,nedemna de o tara civilizata , va fi evident ca vom avea chirii tot atat de ridicate in materie de orice coltisor din eternele ” apartamente de bloc” si ,cu o probabilitate indiscutabila,si chirii ” de sat”,unde se vor adaposti muncitorii fosti rurali veniti “la capitala”ca in strainatate.