28 Februarie 2008 – RADIOGRAFIA JAFULUI – Ce nu se stie despre ” afacerea parcarilor subterane „din Bucuresti

Inevitabila extindere a bazei colectarii de bani nu putea evita sectorul parcarilor, intr-un oras sufocat de automobile cum sunt Bucurestii unde, totusi , prezenta cartelului parazitar se simte de multi ani insa mai mult ca sigur ca rentabilitatea nu mai este multumitoare ca volum. De aceea planurile ce privesc un numar inca indefinit de -in limbajul de metal incasabil al noii protipentade- ” parcari supra-terane si subterane” au aparut recent si sunt comentate uneori desi cu o intelegere destul de rudimentara a starii de fapt . Ca si in alte randuri , ipoteza zeciuielii (care, din pacate la noi , insemneaza mai multe ” zeciuieli ” pentru ca ,in final, sa nu mai ramana aproape nimic ) s-a invocat cu dreptate insa este in afara de discutie ca primitivismul istoric al hotiei nu mai este azi atat de eficient si , deci , mecanismele devin mult mai baroce si ingenioase ; ele sunt clasice in „clasicismul combinatiilor occidentale ” de unde , la drept vorbind, s-au inspirat masiv sincronistii nostri care nu degeaba ” modernizeaza ” cu o sarguinta la limita histeriei .
O stire recenta explica mai bine decat orice substratul posibil al oricarei ” afaceri cu parcari ” . O banca belgo-olandeza ( ” Fortis”) detinatoare a unei divizii de ” parcari ” (Interparking) negociaza cu Vinci un asa-numit ” parteneriat strategic ” in ideea de a -si sustine reciproc activitatile in aceasta materie . Averea lui ” Interparking ” nu pare a fi mica ( 81 parcari cu un total de 234.000 locuri in 200 orase , intinse in sapte tari dintre care in trei -Belgia, Germania si Austria-este „lider de piata” ) astfel incat , daca se ajunge la o vanzare , si pretul va fi pe masura . Dar cat ? Avand in vedere ca , la o cifra de afaceri de 240 milioane de euro in 2007 , EBITDA (adica, pe romaneste , „coeficientul de rentabilitate dupa plata impozitelor „) poate ajunge la 89 de milioane , rezulta o suma frumusica si, deci, o afacere fructuoasa.
Dar cateva detalii uimesc pe cel ce inca mai crede ca imobiliarul este doar o indeletnicire de ” agenti vanzatori de apartamente”. Intaia constatare este ca ” parcarile sunt o afacere” dar aceasta nu se poate desfasura fara participarea administratiilor locale , adica in afara participarii Stapanirii (fiindca terenul mare apartine -in orase – „comunei” ) . Apoi- ca ,odata construite , acestea contribuie nu doar la exploatatie (precum in minuscula afacere de inchiriere de locuinte ) ci si la cotatia bancara de active , deci la intarirea proprietarului care , fiind o companie , isi sporeste insemnatatea si „pretul la bursa cererii si ofertei” chiar daca nu se coteaza bursier . In fine , interesul manifestat de Vinci fata de o divizie de parcari arata o anumita orientare recenta si nu e fara importanta observatia ca , la Bucuresti , aceasta companie se manifesta ,intre altele , si ca un contractant de seama in materia eternei reparatii de strazi .
In aceste conditii , „principiul comisionului ” se arata ca un simplu antreu ce nu va ajunge nici pe o masea . Caci , odata construite parcarile  (indiferent daca ” sus” sau „jos”, intr-un oras cu sol instabil ), acestea devin nu doar robinet cu debit constant de bani ci si instrument de valorificare bursiera , argument de schimb pentru alti bani si , bineinteles , obiect de vanzare cand fructul s-a copt dupa ce irigatia lui s-a facut din banii prostimii platitoare de biruri ininteligibile .
Si de ce aceasta ? Fiindca initial „comune ” ( sau cum se zice :”parteneriat public -privat ” , unde „public ” arata doar cine vine cu banii ), multimea de parcari va deveni ulterior „obiectiv privat ” caci in periferia Imperiului totul trebuie privatizat catre ” agentii Centrului „hamesit.

27 Februarie 2008 – ” Ţara consultantilor cu pistolul la brâu ”

Desi foarte raspandita in mediul gazetaresc , vehicularea de prapastii pompoase nu apartine in exclusivitate jurnalistilor recenti ci defineste mai degraba un tip de notorietate necontinutistica , rezultata din arderea etapelor si punere ” in postura „. Iata , de pilda , mai deunazi ,la emisiunea de televiziune a unui june istet , casant in vorbire si destul de agresiv nu doar in tinuta (cu freza de Chicago si perciuni post-romantici ),  se putea face colectie de curiozitati  extrase din vorbirea unuia din cei invitati , un domn cu o mustacioara ca de anii 30, purtata cu mandria unui impiegat de o oarecare insemnatate. Personajul , cu vorbirea sigura pe sine -chiar si in exprimarea de stupiditati – a contopistilor ajunsi sefi de birou , nu era un ilustru necunoscut . El este cel ce facea deliciul presei de scandal mai acum cativa ani cand , intr-o functie de represiune economica , se mandrea cu pistolul atarnat la brau in ideea de a baga spaima in evazionisti si rau-platitori , jucand un rol de film american in forma surogatului dambovitean . Dar ” americanizarea” nu s-a oprit aici caci in maniera ce se poarta la Imparatie – cand fostii dregatori devin, la schimbarea de domn, ” consultanti ” si valorifica atat relatii cat si informatii culese din serviciul public facand „lobby ” ( pseudonimul traficului de influenta ) – si pistolarul de altadata incepuse sa guste din deliciile consultantei ” buna la toate ” . Intre altele , desigur , si in ” imobiliare ” caci  e la moda si , vorba unui intellocrat  de azi , ” aduce aport „. In aceasta materie , consultantul generalist avea insa niste reprezentari de halucinatie care , infatisand realitati  verificabile , ne prezentau o istorie complet paralela si desfasurari completamente fictive. In cazul lui – fiindca , dupa aspect , are o ” anumita varsta ” – nu lipsa de informatie -ori ignoranta voita- impresiona (precum la lumpen-intelectualul tanar , care nu vrea sa stie nimic dar „are pareri „) ci deformarea ideologica , avand un obiectiv ce scapa pe moment. Caci personajul sustinea cu fervoare ” creditul in lei ” si „norocul ” , dovedit istoriceste , ajuns intr-un anumit context la cote incredibile care nu -i exclus sa se repete.Dar, de fapt, despre ce era vorba ? In vremea de ” odinioara ” – zicea consultantul – mai bine de 80 % din cetateni isi cumparasera locuinta prin credit iar mai recent , dupa ” schimbare ” , platile devenisera pur si simplu simbolice (cuvant placut auzului ) caci leul se devalorizase si , deci , „nu mai avea putere „. Teoria – sau, mai degraba, povestea de „O mie si una de nopti ” – dezvolta doctrina cumpararii pe nimic si a jupuirii statului de sapte randuri de piei insa nu aici sta, doar , caracterul ei socant ci in inexactitatile sistematice . Fiindca „in vremea de odinioara” cei ce visau sa-si cumpere casa erau atat de putini iar faimosul ” instinct al proprietatii” (de care fac caz cei ce habar nu au despre ce vorbesc) atat de denaturat , incat nici nu poate fi luat in seama procentul evocat de ganditorul dotat cu atata imaginatie . De vandut s-a vandut cam totul abia in 1990 (” crima fondatoare”) cand , in ideea crearii brutale a unei piete de „imobiliar” necesara planului ce se preconizase , in jur de 4 milioane de locuinte s-au cumparat ” pe ce apa nu curge ” si , fiind achitate in rate , au ajuns sa coste mai nimic odata ce anii au trecut si leul s-a dovedit  o moneda conventionala . Acest mecanism nu avea in comun cu ” creditul ” decat „plata in rate ” dar nimic altceva caci indexarile de sume de platit -corectate atat de minor incat erau practic invizibile – nici nu erau prevazute expressis verbis in contractele formulate de vanzator , adica de Statul sinucigas. Rezulta ca nu se pot compara prune si gutui si ca , intre creditorul ce traieste din ” vanzarea de bani ” si stapanirea iresponsabila dar fidela planificarilor globale , nu avem termen de comparatie iar  istoria nu se va repeta.

Cat priveste „devalorizarea” vazuta ca un noroc istoric , aici chiar nu se poate comenta nimic . Noi am avut doua episoade monetare dramatice in jumatatea de secol recenta si amandoua s-au produs in convulsiuni brutale ce au insemnat schimbari de regim ; orice alte posibile „incalziri ” nu sunt altceva decat ” momente” . Iar alte rasturnari spectaculoase nu sunt de prevazut prea curand.

26 Februarie 2008 – „Franta imobiliara ” nu se simte prea bine

Desi „maladia spaniola ” pare sa ramana  un model de exuberanta cu sprijin subred si efecte periculoase , unele semne de ingrijorare se arata si in Franta unde inca de acum un an si jumatate aparusera atitudini mai prudente si analize infrigurate de perspectiva unei raciri .Aceasta era inevitabila si se confirma acum , cand se trage linia si se aduna rezultatele formulandu-se si procentele care bineinteles ca au „baza statistica” si nu sunt ca la noi expresia viselor nauce ale cate unei agentii imobiliare dornica de publicitate . Pe scurt , se vand mai putine ” locuinte individuale ” (caci asa se vorbeste ordonat ) , cu o scadere de 5,2 % pentru anul precedent cand , in toata Franta , tot ce s-a putut vinde nu a depasit 200.000 de „unitati” (si, mai precis, 196.143 ) .Acest regres de aproape 10.000 de locuinte nu ar fi atat de nelinistitor daca nu ar afecta , totusi , ” regiunile in dezvoltare traditionala ” unde constatarile sunt daca nu inca dramatice oricum suparatoare si mai mult ca sigur vor fi examinate cu prevedere . Scad, deci, „Ile de France” (11 %) , adica regiunea pariziana, dar si „Vestul” (8%)si ” Nordul „(7%) ,unde nici nu mai are insemnatate pretul intotdeauna mai acceptabil decat la ” Mediterana ” ,care cunoaste  acum un regres de cam 3 % .

Dar , contrar viziunilor fara nuanta cultivate pe Dambovita (unde „totul creste ” sau ” totul scade „) , apar si regiuni unde sporul se pastreaza si chiar depaseste cotele obisnuite , precum , ca sa exemplific , in „Centru-Est „, unde ajunge la peste 4 % ,dar in maniera previzibila fiindca argumentul comunicatiilor feroviare recente , mai rapide si mai comode , crescuse interesul general , intarit si de preturile anterior ” omenesti „.

25 Februarie 2008 – POTOP DE BANI – Cat il costa pe bucurestean „master planul ” municipalitatii ?

Indiferent de cate comentarii s-ar face intr-un mediu public stapanit de fabricantii de imagini , esenta asa-zisului ” master plan de Bucuresti ” va scapa poporului anesteziat prin formule dibace si printr-o avalansa de formulari pompoase ce se prabuseste ininteligibil peste bietul platitor de biruri grele , ca in epocile feudale. Fiindca aici vatafii sunt buni de gura si inventivi , pare ca totul se va face din cine stie ce buzunare anonime si va fi un fel de cadou adus ” romanului de Bucuresti ” ca un soi de premiu pentru cumintenie si spirit ascultator .

Insa si aceasta este o versiune fabricata care nu se examineaza niciodata cu acribie si nu se aseaza in comparatie cu realitatile de pe teren care sunt incontestabile si spun ca „va plati omul de rand „.Si in ce fel ? Banii , in numar atat de mare incat nici nu gandul nu sunt de gandit , nu pot avea drept sursa decat imprumutul asa cum , de altfel , s-a practicat in mod curent desi nici pana astazi nu exista o reprezentare coerenta privind ” cat si de ce ” datoreaza Bucurestii si , mai ales , ce s-a obtinut pana acum . Dar , in fond, cat de multi vor fi ? In aceasta materie , exista precizari vehiculate cu frivolitate care invoca 2 miliarde de Euro si , din cate se baga de seama ,aceasta cifra nu emotioneaza pe nimeni sau , in orice caz, nu produce o reactie publica desi suma este impresionanta si nu-i exclus sa nici nu fie situata corect fata de reperele inteligibile de catre massele largi . Si, totusi , oricat ar parea de abstracta , aceasta gramada de bani este traductibila in echivalente concrete si nu-i fara rost a se face calculul poverii pe individ sau ,mai bine chiar, pe familie . Daca datoria va fi de 2 miliarde de Euro , iar in Bucuresti locuiesc cam 700.000 de familii , rezulta ca fiecare se indatoreaza si va plati in jur de 3000 de Euro , ceea ce unora nu li se pare exagerat fiindca nici macar nu inteleg ce reprezinta . Dar traducand inca o data valuta forte in lei romanesti ” vechi ” si obtinand ceva mai mult de 100.000.000 , vom avea o imagine ceva mai clara desi  nicidecum completa ; caci trebuie adaugate dobanzile (care mai mult ca sigur ca nu pot lipsi ) .Desi invoielile de luat bani pe datorie nu-s lamurite , acestea nu pot fi mai mici de 80 % din total pentru intervalul hotarat , fiind probabil sa se ridice chiar si la mult mai mult . Asadar , o familie de bucuresteni cotizeaza pentru „master plan ” cu poate mai bine de 200 de milioane de lei , adica o masina Logan ce nu se va cumpara dar se va face cadou municipalitatii in ideea de a ” rezolva traficul ” : ingenioasa metoda !

Pe vremuri , cand din centrala propagandei negative curgeau zvonuri despre restructurarile soselelor in vederea obtinerii unei benzi speciale pe unde sa circule numai ” el si ea ” si , uneori , „printul mostenitor” (caci asa ar fi vazut in Coreea lui Kim Ir Sen unde , unii se jurau ca stiu precis , „parintele natiunii ” avea cale de circulatie proprie sa nu se amestece cu prostimea ) acelea pareau niste planuri delirante si condamnabile , accese de febra paranoida si de dispret pentru prostime . Maine , insa, poporul va privi cu jind defilarea stapanirii in masinile scumpe ,”de teren” , invatand mersul pe jos si , deci, o viata mai sanatoasa , cum se si recomanda. Caci „pistele pentru biciclete ” exista dar , evident, functioneaza cel mai bine , ca tot ce misca la noi , numai pe hartie .

22 Februarie 2008 – Cine face opinia in imobiliar ?” Fata buna la toate „

Cu putine zile in urma , luandu-mi o pauza de la lucru pentru a-mi face o cafea , am facut greseala sa conectez  aparatul de televiziune  in ideea de a sti daca nu s-o fi petrecut ceva grav despre care sa nu fi aflat la timp. Dar nu se petrecuse nimic . Aceleasi chipuri oarecari , dintre care unele abia isi ascund trasaturile ce i-ar fi placut lui Toulouse-Lautrec , defilau si atunci si aduceau la moara aceeasi faina macinata in sute de episoade anterioare , inchipuind teme si opinii ce nu prezinta, la drept vorbind , nici o insemnatate . Insa , de data aceasta , am privit cu o atentie anumita caci intre comentatori  se afla si o juna care , mai an , se ocupa de ” imobiliare” si nazuia sa si faca o cariera in acest domeniu dificil. Acum, juna – care , in afara unei uratenii vorbarete  , nu mai interesa prin nimic – facea un fel de dezvaluiri despre o recenta reuniune de partid politic care isi consumase invoielile la brasseria Capsa si , ulterior , stabilise deznodamantul prin ” negociere” (caci asa vorbesc ziaristii facuti pe puncte) desfasurate pe holurile salii de conferinte . Bineinteles ca intreaga istorie era de un ridicol absolut , aratand ignorarea materialului si o mentalitate de slujbas marunt care , uneltind prin bodegi sau mici restaurante ” express” impotriva vatafului de la birou , isi imagineaza ca pretutindeni tocmelile se fac in acest spirit mizerabilist. Insa tulburatoare nu era nici aceasta viziune si nici aplombul fara nici o inhibitie ce izbeau numaidecat ci amatorismul perpetuu din categoria ” azi aici, maine’n Focsani ” . „Fata buna la toate” ce se ocupa astazi de politica era cu ceva timp in urma unul din precursorii presei de isterie senzationalista in materie de imobiliar ale carei aparitii la buletinul de stiri se traduceau mereu in istorii inspaimantatoare cu preturi care cresc exponential si cu declaratii de „specialisti” de aceeasi teapa care, la randul lor , prevesteau numai prapastii in nadejdea de a fi bagati in seama .Erau concluzii intarite si prin dialog direct . In vreo cateva randuri , intrebandu-ma prin telefon (pentru ritualicul ” citat ” ce pigmenteaza orice articol scris pe genunchi ) despre cate o tema oarecare , si de obicei stupida ,ma straduisem sa-i explic elemente de abecedar al ” meseriei ” dar , observand ca mai degraba as vorbi la pereti , am lasat-o in ale ei fiindca , la drept vorbind, categoria e prea bine definita in aproximativ si inconsistent pentru a mai reclama timp pierdut in vederea unei minime curiozitati epistemice . Si , totusi, ceva ii ramasese si se desfasura  in aceeasi maniera  de neuitat : vorbirea de morisca stricata , de unde nu se poate tine minte  nimic .

21 Februarie 2008 – Terenurile scumpe incep sa alunge investitorii „care nu participa la joc „

Nu demult ,un comentariu in tematica imobiliara aparut in Bulgaria dezvaluia o atitudine noua si altfel de preferinte decat cele ce ne sufoca zilnic la Bucuresti unde triumfalismul presei de porunceala a depasit orice limita imaginabila . Stirea era succinta si comunica un proiect de ” parc industrial ” schitat intr-o regiune de langa Russe de un antreprenor din Spania care , inainte de a se stabili mai jos de Dunare cu afacerea , trecuse si prin Romania dar nu staruia si in viitor . Desi investitia preconizata n-ar fi decat un mizilic de 15 milioane de euro (fata de cat se mentioneaza prin ziarele de la noi ca ar planui sa cheltuiasca unul si altul dar in urma se vede prea putin ) explicatia ce o insoteste are insemnatate ca simptom si , mai mult ca sigur , ca o schema de actiune caci optiunea bulgara apare dupa ce cheltuielile din Romania fusesera de 40 de ori mai mari si s-au oprit , alegandu-se alternativa. Si de ce aceasta ? Pentru ca aici „pamantul este deja prea scump iar piata prea dezvoltata ” fiind evident ca , dupa formularea impecabila a unui spaniol inteligent ce reprezinta pe antreprenor , ” in Romania e prea mult pamant de vanzare insa prea putine tranzactii ” .

In termeni simpli , aceasta incepe sa fie cu adevarat ” criza ” care , pe orice meridian al globului , insemneaza „produs in exces si vanzare redusa ” astfel incat nevoia de alternativa nici nu mai trebuie formulata de vreme ce apare de la sine .

Indiferent daca stirile de acest fel sunt atestabile pana la virgula si se vor confirma (caci, totusi , un razboi surd romano-bulgar se desfasoara de oarecare timp prin accese de propaganda negativa si deformarile nu sunt de exclus) o anumita ingrijorare trebuie sa le insoteasca si sa puna pe ganduri daca nu vor trezi si atitudini mai realiste decat cele de pana acum. Caci , de fapt, la noi ” cine nu participa la joc ” si nu intra in Romania dupa metoda de strunga (traducand dreptul informal de a face afaceri prin invoiala cu celnicul local) va cumpara intotdeauna scump (precum a cumparat si pana acum ) si , deci, va plati ” pretul pietii” care este de obicei umflat suprarealist in scopul demoralizarii pentru ca piata de ponturi si de combinatii (unde totul se aranjeaza , nu se plateste ) sa aiba in continuare monopol si libertatea in a se misca . Rezulta ca , pana sa punem ” criza imobiliara ” in seama „valurilor post-americane ” si a prudentei bancherilor care ar fi inceput sa-si numere banii (desi inflamatia creditelor atinge temperaturi greu de inteles ) , este realist a o vedea ca efect al ideologiei concentrarii si al invoielilor de ” mari carteluri ” care , daca nu ar fi animate de vorbitori de romana (ma rog, in argoul de lumpen-patron subinteles ) ai zice ca s-au nascut in America de Sud.

20 Februarie 2008 – Este ” criza imobiliara ” sau o simpla ” agitatie de presa „?

Cele dintai semne ale unei modificari de ritm – ca sa nu spun si eu „criza imobiliara „, cum spun aproape toti – sunt invocate acum de aceeasi presa excitata de ieri care , mai recent , descopera notiuni noi precum ” blocaj ” si „greva cumparatorilor „, sustinand ca vanzarile scad iar ” dezvoltatorii ” trec la solutii de alarma cu o viteza asemanatoare cu iesirile prin scara de incendiu ; propagandistii intratabili au scazut in numar dar au mai ramas cativa uitati de istorie .Dar cat sa fi scazut „vanzarile ” de blocuri noi in valori atat de considerabile incat sa se si observe aceste refluxuri care , in date firesti , se inregistreaza dupa cateva luni si atunci – cu analize amanuntite de procent si tendinta ?In aceasta materie , o analiza corecta este cu neputinta sa se faca pe pietele opace (precum vanzarile de apartamente sau case in ” dezvoltari ” ori „gradul de ocupare in cladirile de birouri „) unde informatiile sunt ascunse bine sub cheie si ,deci, lipsind reperele sigure , procentele de regresiune nu se pot estima nici macar in domeniu vag .

Si, totusi , sa admitem ca ar fi inceput ” criza ” -asa cum ne spune , cu voce gatuita, o multime de gazetari care abia astepta posibile dezastre pentru a-si exercita pasiunea pentru socant si senzational policrom . In vremuri de criza , bineinteles , tot jurnalistii dau tonul iar emotia lor de capatai se indreapta catre soarta necajitilor bogati , adica bancheri , ” dezvoltatori ” si speculatori , considerati , in limba de necorectat a vremurilor noi , ” principalii actori ” . Dar , din pacate ,principalii actori de pe piata imobiliara nu sunt acestia ci massa fara nume care , fiind ” tanar fara un acoperis deasupra capului ” sau ” taran cu teren in regiuni de dezvoltare ” , are in mana , de fapt, painea si cutitul . De la situatia lor sau , mai bine zis , de la dezideratele acestora , in general ignorate sau dispretuite , trebuie sa porneasca orice analiza serioasa a imobiliarului de la noi care ,insa, nu se face la suprafata vietii publice decat sporadic si cu ecou redus . Ceilalti , considerate ” vedete” , au aceeasi insemnatate sociala ca si  vreun croitor de chiloti prezent saptamanal pe toate televiziunile ori ca si nu stiu care ” neica nimeni ” facut politician peste noapte fiindca nu era bun de nimic , si ar fi ridicol sa pretinda sfaturi si protectie de vreme ce starea de fapt este efectul ideologiei de invazie de lacuste unde au cotizat si au participat energic . In ce priveste bancile , orice sfat este inutil fiindca in materie de ” vanzare de bani ” atat procedurile de retragere sau ofensiva cat si planurile cu variante exista  si doar se pun in lucrare atunci cand le vine timpul ; ori timpul retragerii inca nu a venit.

19 Februarie 2008 – Iarasi despre ” criza imobiliara” : cine pierde, cine castiga ?

Evocata de catava vreme din ratiuni initiale de logica istorica si mai apoi de context ” globalist”, o „criza imobiliara” in Romania este inevitabila desi nu in datele dramatice ori catastrofice care se invoca adeseori , mai ales recent. De fapt, ” criza” in sensul dezechilibrului avem inca de azi, ori , mai bine spus, de „ieri” ,caci pe o piata unde cererea de locuinta este uimitor de ridicata dar ” cine cere nu are bani ” , nu poate exista nici echilibru si nici evolutie armonioasa. Rezulta ca in societatea bolnava de la noi , ” criza” functioneaza perpetuu in staturi prea putin vizibile care de obicei nu trezesc interes nici stapanirii sfidatoare si , de buna seama , nici presei slugarnice .

Dar contrar „imaginarului catastrofic ” ( o reminiscenta a omului medieval tulburat de ” apocalipse medii ” ) si anunturilor periodice ce se vehiculeaza uneori de catre personaje cu influenta si ” cota sociala”, o prabusire in sens propriu nu va aparea si la noi .Cine isi inchipuie in ca in doar cateva saptamani preturile vor scadea cu 10-25 % si ca , deci , scaderile vor urma in cascade cu neputinta de oprit , se inseala si nu intelege natura etapei istorice si , la drept vorbind, a realitatilor sociale. Vom avea, deci, nu „prabusire” ci o ” re-asezare” a carei intensitate s-ar putea sa fie ceva mai rapida insa nu va repeta „alunecarea pe panta inghetata ca pe o tarlie „.Aici  apar marii stabilizatori care , fiind „stapanii banilor” , nu vor sa piarda si de-aceea procedeaza cu reguli de fier si cu o disciplina militareasca.
Factorul de risc  principal  vine , de fapt , tot din psihologie si din visari facute prea putin  cu picioarele pe pamant.La noi , unde totul se desfasoara „la televizor ” iar orice mica rumoare propagata organizat prin manevre de profesionsti ai des-informatsiei , primejdia cea mai greu de stavilit este iresponsabilitatea celor ce se zice ca ” formeaza opinia „. Aceasta realitate s-a bagat de seama in cateva randuri si mai ales atunci cand cresterile de preturi s-au intensificat cu ajutorul unei prese avide de un senzational cu efect in buzunarele sarace si care a fost complice la rau si va mai fi . Cat priveste „factorii obiectivi „, ei se cunosc desi astazi accentul cade mai ales pe ” criza americana ” care insemneaza destul dar nu este hotaratoare la noi. Ca in orice modificari de cote bursiere , vom avea , desigur, si pierzatori care nu vor fi putini . Vor pierde , fara nici o indoiala , speculantii amatori , victimele iluziei ca totul se va scumpi galopant si la nesfarsit ; vanzatorii care ” au tinut la pret” si au pierdut momentul ; contractantii de credit la limita puterii de a-l sustine ( de regula ,ignoranti ai legii de fier a pietii de bani unde nu exista compasiune si ” mica intelegere” ci doar pasuire tactica si , daca nu e posibil , executare silita ) ; strainii cumparatori de apartamente destinate inchirierii altor straini care nu sunt atat de numerosi  etc. Acestia vor suporta efecte in termen scurt , de pana la un an ,doi ; altii -ceva mai tarziu si in forme astazi inca neclare dar previzibile . Cine nu va pierde ? Ca deobicei :” initiatii ” , care stiau unde si de ce cumpara , cunoscand secretele unei dezvoltari de teritoriu ce se afla la mana stapanirii ; „investitorii strategici ” care au initiat „proiecte” si ” blocuri de birouri ” numai pentru a vinde afacerea si a pleca departe , stergand urmele ; afaceristii inteligenti care nu au pus toate ouale intr-un cos (ce se poate rupe ) ci in mai multe si cu echilibru ; cei ce si-au facut planuri in interval mediu daca nu lung , uzand de solutii care sa aiba motor social , mai degraba decat argumente financiare.
Si, fara nici o indoiala, nu vor pierde marii organizatori de jocuri aflati ca intotdeauna la butoane  si care , dintr-o semnatura, castiga cat dintr-o afacere bine oranduita.

18 Februarie 2008 – PRAF DE PUSCA IN JURUL ROMANIEI -Alte doua ” variabile „:razboiul si secesiunea

1. Razboiul  

Desfasurarile recente aduc – pe langa ” variabile istorice ” care , odata trecute in actual , inrauresc hotarator nu doar ” piata imobiliara ” ci si societate  si , unele ,chiar destin istoric -inca doua despre care nu s-a vorbit niciodata intr-o maniera lucida in epoca recenta si nici nu pareau  sa fie posibile : razboiul si secesiunea  . Despre „razboi”, in aspectul clasic ,  lumpen – intelectualitatea  ce domina viata publica de la noi  a creat o imagine de perpetua deriziune caci in triumfalismul de pace vesnica asigurata de umbrele de anumite coloraturi insasi ipoteza unor conflicte ar fi trebuit eliminata iar protectia , cu taxa sau fara de bir , nici nu se mai putea pune la indoiala . A rezultat un fel de supra-realitate a atitudinii noastre colective si o anestezie quasi-generalizata care au inlaturat nu doar teme si realitati considerate ” excesiv e” , vinovate ori retrograde ci si reactii posibile , culcate de indata la pamant ca fiind nedemne de vremurile ” moderne” si ” europene” ce le traim .

Acum se dovedeste , mai brutal decat ar fi fost de inchipuit , ca apologetii minciunii  au lucrat sistematic si fara fereala , ajutati si de o doctrina a oficialitatii care , in loc sa contribuie la coeziune , afirmare a identitatii si protectionism , a deschis cu larghete usile pentru toate nucleele ce aduc fermentatia putrida .Zilele  de azi ne gasesc descumpaniti si descurajati si chiar lipsiti de orientare prin extirparea ideilor ce asigura pretutindeni pe pamant stabilitatea si staruinta .
Indiferent de cum va fi , un razboi regional sau numai o instabilitate pronuntata ( fara a se lua in calcul dezvoltari cu implicatie romaneasca directa , care nu sunt atat de absurde pe cat ni se spune dar nici inevitabile ) ar aduce cu adevarat un dezastru si in „imobiliar” fiindca noi depindem astazi de banii Marelui Joc iar „jucatorii ” se retrag  din orice loc unde banul nu e sigur iar cladirile se pot culca la pamant din motive de conflict purtat cu armele  grele . Si in aceasta speta , apar alternativele (sau, mai bine zis, se profileaza mai repede decat  ar fi fost firesc ) iar retragerile de capital nu mai tin seama de prudenta  ( producandu-se in etape si , deci, fara pierderi ) ci se precipita sub regimul necesitatii iar daca limbile de foc ale conflagratiei se manifesta – disparitia „investitorilor ” urmeaza  principiul ” scapa cine poate”. Bineinteles ca , si in materie de  ” bani si razboaie ” exista paradoxuri si chiar secrete iar ideea ca , din ratiuni de conspiratie universala, sunt razboaie ticluite in vederea distrugerii urmate de „re-constructie ” , pare  o absurditate dar ,uneori , ar putea sa se confirme macar partial. Ce este sigur e ca acolo unde nu sunt  case destule (intre altele -si fiindca s-au daramat cu bomba sau cu obuzul ) marii vanzatori de bani sunt prezenti si castiga si bine si rapid. Eram , in primavara lui 2005 , la Belgrad unde faceam niste studii privind pietele imobiliare post-iugoslave si nu mi-am reprimat un gand eretic privind abundenta de banci venite din toate punctele cardinale intr-o tara care , trecand printr-un sir de razboaie , avea nu doar o „piata de capitala ” de doua ori mai scumpa decat in Bucurestii acelui an ci si sute de mii de refugiati care aveau nevoie de un acoperis deasupra capului ca de aer. 

Acestea sunt, insa, si teme inconvenabile dar si observatii ” incorecte ” fata de modelul unic recent dar trebuie facute spre a scapa de iluzii . De altminteri , nimeni nu poate spune cu precizie, in afara unui cartel definit ,  cine si-a impartit banii pentru a se re-cladi  Bosnia iar nefericitii de antreprenori romani , care visau si ei o cat de mica participatie si staruiau in preajma anului 2000 ca niste slugi la Inaltele Porti , s-au retras tacuti , calcand pe varful picioarelor . 

Deocamdata , la noi inca este calm , ” viata buna ” si castiguri aproximate la nivel ridicat iar agitatorii de profesie nu prididesc in a comunica procente de castig imobiliar ce impresioneaza si ademenesc in vederea participarii la joc ; dar maine , cand mirosul de praf de pusca ar putea sa se simta si in narile noastre astazi insensibile , ce va mai fi ? 

15 Februarie 2008 – VODA -DA SI HANCU -BA ! „Prabusirea pietii imobiliare ” contestata de piata insasi ?

Pretioasele ridicule ale presei ” de quat’sous” nu puteau pierde ocazia sa se manifeste si in „afacerea prabusirii pietei imobiliare” .Nici nu apucasera sa se incheie stirile neplacute venite „pe flux de agentii „, ca propagandismul imobiliar s-a si pus in miscare combatand pe acest „mogul al petrolului şi, mai nou, analist al pieţei imobiliare „, care – mai mult ca sigur  – ar avea „interes sa tranteasca preturile ” (??!) prin combinatii de bursa de aspect ocult . Exegeza intreprinsa – in acest vocabular de baieti de cartier – la un post de televiziune destul de ascultat , este de tot rasul dar nu-i inutil sa adaug ca , fiind propaganda , obiectivul era respingerea salbatica a oricarei idei de regresiune de pret ori de scadere de cerere si ,deci, ” re-asezari”. Argumentele, sa le zic asa desi sunt doar niste inexactitati dirijate stupid ca orice minciuna gogonata , ar fi cateva :in America, desi astazi este criza, ” previziunile pe termen mediu arata ca, acolo, preturile vor creste din nou ” (??!); la noi , in loc sa moara de foame (ca in orice criza ) , ” dezvoltatorii ” (un fel de noi eroi civilizatori ai natiei ) se adapteaza si construiesc mai ieftin , dar si locuinte mai stramte , ca sa nu le scada din profit (!?); astfel , piata , care ar avea oferta cata frunza si iarba , ar contrazice ipotezele de ” criza” sau de ” prabusire”(desi ” criza” apare cand nu se vinde si cand -prin noile cladiri de locuit ori ” de birouri” -incepe sa fluiere vantul ). Urmeaza o asa -zisa lovitura de gratie , continand aceste enormitati : ” Ce se ştie sigur este că, din 1990 încoace, preţurile au crescut constant, chiar dacă nu mereu spectaculos, iar astăzi concurează cu cele din Viena sau Londra ” si , la doua -trei fraze , ipoteza ca , de fapt , ipoteza prabusirii pietei imobiliare ar fi ” un atac asupra tendinţei constante de creştere a preţurilor ” . Citind aceste aiureli , sentimentul de desnadejde devine quasi-universal fiindca primitivismul viziunii pur si simplu ingheata orice atitudine . Sa pretinzi ca exista „o tendinta constanta de crestere a preturilor ” si ca nu ar exista semne de criza cand vanzarile scad , sa spui fara sa clipesti ca in Londra locuintele sunt la fel de scumpe ca si pe Dambovita si , in fine , sa contrazici realitati foarte diverse ca evolutie sustinand obraznic ca la noi „cresterea de preturi s-a facut constant ” in aproape doua decenii – si totul cu scopul marunt de a linisti total o lume orisicum anesteziata de zvonuri triumfaliste – nici macar nu se poate comenta.

14 Februarie 2008 – Oficializarea „prabusirii pietei imobiliare „

Invocata in cateva randuri de un alt „mandarin al banului ” , prabusirea pietei imobiliare din Romania a fost oficializata de curand , desi deocamdata numai ca proiect , de ” cel mai bogat roman de pe planeta ” care ar fi declarat ca – fiind criza financiara in America si economiile devenind globalizate – este inerent ca , odata ploaia venita la Washington sa deschidem umbrela la Bucuresti. Desi formularile intrebuintate nu sunt acestea (caci omul nu detine darul vorbirii convingatoare -dar , probabil, pe cel de ” a face” – da ) iar concluziile reies din comentarii jurnalistice care adesea sunt succinte si fara nici o nuanta , nu incape indoiala ca opinia nu putea fi de tot diferita de ceea ce se cunoaste. Insa, din pacate, este o simpla schema cu caracter mecanicist care omite nenumaratele variante care dispenseaza pe ” stapanii banilor ” de a pierde bani multi. Caci, precum se stie , atunci cand ” cad bursele ” , creste imobiliarul si cand nu se mai castiga ” bine” undeva-de obicei in inima Imperiului – capitalurile migreaza acolo unde , fiind deschise si lacome de bani , pietele de periferie ingaduie profit de compensatie care , prin adaos , pot contribui la reparatia masinii centrale .
Rezulta ca , dupa toate calculele facute ” en expert ” , cei ce pun miza pe ceea ce se cheama „piete emergente ” si , ca si colonialistul britanic de odinioara, pe averile dobandite in Indii , stiu mai bine de unde „iese banul mare ” si, deci , vor intensifica o vreme sistemul de parjol de la noi .”Criza”, caci o criza va fi , apare atunci cand , vorbind in metafore , „putzul de petrol ” se va sfarsi iar alternativa , care poate fi oriunde pe glob ( din Bulgaria si pana in Thailanda , Cambodgia sau Vietnam ) , se va arata mai atragatoare iar exploatatia – mai lesnicioasa si mai fructuoasa. Atunci vom avea o regularizare intre ” legende si realitati ” si , deci, o ” criza” ce se va traduce prin re-asezari . Dar fiindca suntem o tara cu multi pretendenti la locuinte (desi saraci ) , o presiune va exista inca multa vreme de acum incolo.

13 Februarie 2008 – ROMANIA SUPRAREALISTA – Castiga Ilie Dumitrescu 1,4 milioane de euro pe luna dintr-un spatiu comercial inchiriat ?

Patrunderea senzationalismului gazetaresc de felul „presei de capa si culottes ” in materie de imobiliar, aduce cateodata imagini halucinante unde este cu neputinta de dedus cand se termina ignoranta si cand incepe febricitarea. Iata , de pilda, un reportaj continand scene de „dezvaluiri socante ” care contine si o scurta dizertatie despre inchirieri de magazine de mai mare rasul. Autorii (un baiat , ce scrie despre sport , si o fata, in genul ” scriitor despre toate”, autoare, intre altele , si a unei anchete despre pretinsul accident al unui ministru , probabil tot atat de serios tratat) isi dau mana spre a compune aceste fraze care trebuie retinute intr-o antologie de document suprarealist :
„Ilie Dumitrescu ” –zic ei -” are o avere estimata la peste zece milioane de euro, derulind afaceri imobiliare si, mai nou, in domeniul artei . De asemenea , detine cabana Belvedere din Predeal. Afacerea de pe Lipscani a inceput-o in urma cu citiva ani, cind a achizitionat un imobil in centrul istoric al Capitalei. Specialistii sustin ca valoarea actuala a Hanului cu Tei, unde sint 14 spatii comerciale pe 1.500 de metri patrati, este de citeva milioane de euro. Galeriile destinate comertului cu obiecte de arta au fost deja inchiriate anticarilor, cu un pret de 1.200 de euro pe metru patrat, de unde rezulta, teoretic, un venit lunar de circa 1,4 milioane de euro. Cea mai scumpa lucrare expusa spre vinzare a fost un tablou de Tonitza, de circa 20.000 de euro. „. Citind atat cifrele cat si dezvoltarile facute ” teoretic ” , te umfla rasul si oricine stie cat de putin despre chirii si bani intelege ca avem de-a face cu niste prapastii . Nicaieri in lume nu exista o afacere imobiliara care sa poata dubla o avere in opt luni de zile si o proprietate care , prin chirie , sa se ” amortizeze ” in doua , trei luni , asa cum rezulta de aici. Mai mult chiar , avand in vedere ca pretul de cumparare -prin 2004 -nu trecea de 900.000 Euro (orientandu-ne dupa oferta vanzatorului de atunci ) , astazi in mai putin de o luna „s-ar scoate banii ” , ceea ce este inimaginabil .

Realitatea este, probabil , mult mai prozaica , asa cum se intampla in viata si nu in vise : 1.200 Euro pe metrul patrat ar putea fi pretul pentru un an (asa cum se fac socotelile in Occident) si , deci, pe luna ar rezulta 100 de Euro, ceea ce pare rezonabil si nu scandalizeaza pe nimeni ; rezulta ca si castigul lunar (absurd !) de 1,4 milioane , trebuie sa fie diminuat macar de zece ori . Inutil sa spun,insa, ca zvonurile despre astfel de sume aiuristice au intrat in mitologia lumii noastre lacome si vor incepe ” sa faca pui ” .

12 Februarie 2008 – Neo-babelism , lux de Dambovita , „ des-proprietarire”

A aparut in aceste zile  : 

ROMÂNIA IMOBILIARĂ – Neo-babelism, lux de Dâmboviţa, „des-proprietărire

Cartea se poate descarca gratuit >aici>>
Volumul contine o selectie din raspunsurile date de Artur Silvestri intrebarilor primite de la jurnalistii Carmen Marinescu ( „Rompres”) , Alina Toma(„Bursa”) , Marion Guyonvarch(” Regard „), Gabriela Cociasi („Wall-Street „, acum”News Report „) ,Simona Simionescu(„Gandul „, acum ” Gardianul „), Daniela Ivan(„Jurnalul National „) ,Ileana Ilie („Business Magazin „), Andreea Stefan(„Realitatea Romaneasca”) , Oleg Cojocaru („Saptamana Financiara”) , Dan Straut („Adevarul „), Lazar Iosif („Economistul „), Ionut Morariu („Adevarul „) ; acestea au aparut partial in publicatiile mentionate in cadrul unor ” declaratii de presa”si interviuri recente si ,unele, si in MONITOR IMOBILIAR , ca „intrebari si raspunsuri „.

11 Februarie 2008 – ROMANIA SUPRAREALISTA – ” Master „-planul unui oras mort

Pe la sfarsitul lui ianuarie 2008 , s-a auzit ca in Bucuresti s-ar fi pus la cale un asa-zis ” master-plan” care urma sa se examineze public de catre cetateni (formalism tipic , cu traditie locala ) dar , in acelasi timp, a venit si vestea ca ” dezbaterea publica ” incepuse si , bineinteles, trebuia sa se incheie in curand . Aceasta manevra cu caracter sfidator spune totul iar o examinare cat de sumara a materialului confirma cele mai sumbre banuieli .

Stiintificeste , documentul este nul si , in orice societate cu atitudini firesti , ar fi respins si supus unor cercetari suplimentare privind etiologia lui . Cam toate aiurelile care pareau pana ieri simple ” vorbiri in dodii” -insa de un triumfalism detestabil prin petulanta – apar si aici in formule de un tehnicism cu aspect pseudo-samanic care impresioneaza pe ignorant si motiveaza pe militantul politic , de obicei un marginalizat saracit si frustrat sau un lumpen-intelectual semidoct dar cu fumuri .

Unii, crezand ca intreaga istorie prezinta material gresit insa izvorat din intentii pozitive , s-au grabit sa treaca la analize si sa ia in serios amanuntele minore , propunand mici modificari nesemnificative , gresind metodologic. Dar esentiale aici nu-s detaliile ci conceptia sau, mai bine spus, croiala absolut contra-naturii fiindca un oras sufocat -si care abia a inceput sa se dezvolte „pe verticala ” urmand nenorocita de ideologie a modernizarii irationale – se va sufoca si mai mult calauzit de nesabuita concentrare galopanta intr-un spatiu definit si redus . Eroarea capitala in acesta consta .In loc sa se porneasca odata dezvoltarea prin extensiune care ar aduce si „des-congestie ” si preturi mai scazute dar , in acelasi timp , si un alt mod de viata mai lesnicios decat in cursa de sobolani unde cateva milioane de oameni traiesc azi ca niste condamnati la inchisoare pe viata , organizatorii jocului viseaza „pasaje supraterane ” -ce sunt respinse cu oroare in lumea europeana civilizata – si ” inele ” peste” inele ” in plin oras si in vechea lui margine – in loc sa se deschida adevarata sosea de centura la cateva zeci de kilometri , propunand solutii radicale si ce se vor face inevitabil in viitor .

Insa , pretutindeni , sentimentul este de ” vorbire in cod ” si care contine , in spatele desfasurarilor oficiale , straturi de legaturi oculte si de retele , de fapt un plan secret care abia acela , daca s-ar cunoaste , ar prezenta importanta si ar explica , intre altele , amestecul in analiza de trafic urban a unui „globalist ” specializat in constructii de zgarie-nori .

Scandalul , de fapt, nu este doar tehnic si conceptual caci insultatoare este si aici atitudinea de sfidare in fata platitorului considerat ” prostime ” si pus in fata faptului implinit.

Pe la inceputul iernii , am auzit ca un posesor de patalama in arhitectura avand insa o dregatorie care , in alte locuri , l-ar si expune prin responsabilitate , ar fi zis – in maniera golaneasca de pe Dambovita – ca patru „zgarie -nori” ce se vor cladi in Cismigiu ar fi destinati „orientarii cetatenilor , ajutandu-i sa nu se rataceasca in parc „(o formulare nu doar stupida ci in sine ” un scandal” ) ; si nu s-a intamplat nimic caci aceasta este Romania „lor” : o tara paralizata , prostita si inselata , ajunsa in neo-iobagie pe mosia fostilor randasi de la cai .

8 Februarie 2008 – Un an de „analize ” si „prognoze”

Cu exact un an in urma , m-am hotarat sa fac Monitorul Imobiliar si, ca aproape de fiecare data, nu am stat pe ganduri -proiectand inutil in atitudini sterile si contemplative – ci m-am apucat de lucru asa cum fac de zeci de ani, tragand ca o vita la jug . Si de aceasta data am facut ceea ce am spus ca fac si vreme de un an am publicat in toate zilele „lucratoare” cate un punct de vedere asupra a ceea ce se cheama ” imobiliarul din Romania”. Frecventa de metronom mi-am insusit-o ca pe un element de onoare si niciodata nu am lasat-o deoparte invocand obligatii diverse, calatorii in toata Europa ori stari mai putin entuziaste ori chiar indispozitii sau maladii : fiindca am promis ca voi contribui , in felul meu si dupa priciperea mea , am contribuit la un punct de vedere colectiv fara sa ma opresc si fara sa aman . Adeseori am reactionat prompt la evenimentul nemijlocit si am adus opinii care, apartinand unui om liber , puteau fi excesive si chiar gresite insa niciodata expresie de invoiala de penumbra ; tot ce am avut de spus am spus direct dar in limbajul propriu caci , indiferent daca acum tematica este ” economica”, am fost si raman scriitor . Uneori ,insa, am extins domeniile cu o aparenta de eseistica visatoare creind senzatia ca , asemeni lui Alexandru Odobescu , sar de la una la alta si extrag efecte din divagatii ; insa aceasta impresie nu avea temei si nici nu se putea sustine desi a putut sa se formuleze . Multe din incheierile cu aparenta de anacolut aveau rostul lor si explicau procese care , la noi dar si aiurea, sunt de ne-explicat cu doar instrumentele tehnice ; si de-aceea m-am grabit sa adaug – pretutindeni unde a fost nevoie – cate ceva din ce era necesar , punand analiza sociala ,examen istoriografic , prognoza in directii cat de variate . Metoda nu-i ,la drept vorbind , un simplu ” reflex de personalitate ” (desi tehnicismul nu-mi place caci matematica in disciplinele ce depind de om nu are viitor dar ” aventura intelectuala „- da ) si constituirea ei se explica prin insusi felul cum ” imobiliarul ” traduce deopotriva notiunile capitale care sunt” salasul ” si „munca”. De aceea , extensiunile ce apar -in cam tot ce este in actiunea mea ” analiza ” ori „prognoza” – au un rost si nu sunt nici extravaganta si nici exces livresc caci , pe cat pot , imi reprim aluzia savanta care, totusi , apare cand e de ne-evitat.

Unii , care , fiind ” toba de carte ” in materie specifica , ar putea zice ca acest gen de enciclopedism supara si strica , nu stiu ,insa, ca – prin insusi modul lui de a se desfasura – imobiliarul este enciclopedic si reclama stiinta in atat de multe domenii incat celor mai multi pretendenti la meserie li „se sparie mintea ” si renunta , rezumandu-se la „a face bani in orice conditii ” si dobandind o mica virtuozitate de mediu restrans. In ce mai priveste , nu am avut mize mici si nici astazi, la batranete , nu am ;insa pentru a le atinge pe cele cu adevarat insemnate e nevoie de efort , dedicatie si onoare . Nadajduiesc sa le urmez si in viitor , atat cat voi fi sanatos.

7 Februarie 2008 – „Incendiatorii semidocti ” – sau cum se intensifica o criza relativ controlata?

In dimineata acestei zile , un ziar ce se distribuie la colt de strada a publicat un articol din categoria asasinatelor facute pe tacute , dandu-i titlul de falsa interogatie ce contine de fapt raspunsul devastator :”Mai sunt banii romanilor in siguranta la banci? ” . Inutil sa spun ca aceasta compunere iresponsabila nu aduce ca argument decat vreo doua invarteli prea putin semnificative intre care una este comparata intr-un mod ridicul cu frauda recenta de la ” Societe Generale ” in ideea caragialiana ca ” avem si noi falitii nostri “.Insa dincolo de aceste aspecte ce irita prin lipsa de proportii si izbitoare ignoranta fudula , atitudinea este expresia unui simptom si reflecta mediul primejdios unde traim si , de fapt, unde punem mizele si riscam banii . Caci in aceasta tara , unde domnesc neobrazarea patenta , prostia semeata si datul din coate al frustratilor care, desi sunt niste oameni de nimic , viseaza sa se vorbeasca despre ei , toate se fac alandala si intr-o lipsa de rigoare sociala ce denota ca tonul il dau nu prezentele publice constituite ci secaturile de doua parale . Lozinca lor este nu fapta pozitiva ci ratingul , cultura lor este zvonul auzit in bodegile denumite ” saloane de vipuri ” iar scopul lor lipseste cu desavarsire caci ei traiesc ca sa se afle in treaba si de pe urma lor ramane nimicul si pleava, neantul inexprimabil. Caci sa admitem ca in bancile romanesti ar fi un dezastru si ca organizarea , procedurile si metoda ar fi atat de periculoase incat ar exista un temei solid de a se ingrijora :aceasta era reactia potrivita ? Sau examenul serios , cu document cantarit analitic si cu specificatie precisa care sa nu ingaduie concluzia generica negativa , in esenta toxica si cu efect impredictibil ? In aceasta maniera ar reactiona cine cunoaste meseria si nu jurnalistul “de fara frecventa ” de la Bucuresti care, in aproape douazeci de ani de ticalosie nepasatoare , are pe constiinta vieti, destine si idei ucise cu cinism sec si ca si cum ar calca un gandac de bucatarie .

Situatia nu -i noua insa persista si se raspandeste in proportii geometrice desi sunt unii care cred , si nu gresesc prea mult , ca vremea micilor hiene de neo-sarindarism incepe sa se incheie. La drept vorbind , aceasta ar fi trebuit sa fie si soarta dezvaluirii stupide ce am evocat , mai cu seama ca ea s-a produs intr-un fel de foita care pana ieri nu se vindea aproape deloc si azi se imparte “pe gratis ” dar se tipareste cu nu se stie ce bani caci “publicitate nu prea are “. Dar mai pe dupa-amiaza , in eterna concurenta in rau care , pe Dambovita , este regula de fier , aparura si cateva televiziuni care sa inventeze , spre a nu fi mai prejos , alte” cazuri ” comentate cu aceeasi atitudine prepuielnica si cu clipiri din ochi sugestive si intrebatoare ca si cum la noi nu ar fi o ” criza a leului ” ce se cunoaste poate nu chiar “creierii muntilor ” dar cu siguranta in localurile unde isi fac veacul autorii de articole.Sa nu fi auzit acesti semidocti petulanti ca azi ” bursa” de orice fel reflecta mai degraba o realitate psihologica decat cotatii documentate si ca orice rumori orientate cu manevre eficace pot avea consecinte de insemnatatea unei campanii militare ? Si ca totul , inclusiv ” imobiliarul” , deci locuinta si birou , reactioneaza rapid si adeseori devastator ? Daca ” scoala lor ” i-a invatat ca „o veste rea este o stire buna  ” si din acest adagiu destul de aproximativ ei nu au invatat nimic, atunci mai bine ramaneau nestiutori de alfabet si nu doar pe jumatate alfabetizati, asa cum sunt.

6 Februarie 2008 – Ce se va intampla in imobiliar dupa ” criza leului” ?

Dar , de fapt, ce se va petrece in starea de azi, cand „leul” trece prin incertitudini cu caracter suspect ? Consecintele nu vor fi vizibile instantaneu dar nici nu vor astepta prea mult. Ele apar in etape succesive care, cu cat vor fi mai putin asteptate , cu atat vor devasta mai repede si extins. Mai intai, „vanzatorul” care este „un om simplu „, va scumpi fara logica (mai mult sau mai putin decat 15-18 % , dupa inspiratie ) fiindca „euro de ieri sunt azi mai putini lei ” si el cheltuie „lei ” , ignorand speculatiile valutare , depozitul bancar si alte asemenea activitati misterioase , potrivite pentru „domni” . Bancherul va urmari atent situatia fiindca , in cazul unui declin brusc si pronuntat (pe care il va indeparta din orice ipoteze de viitor dar ramane posibil ) va fi cel mai prejudiciat , dupa, bineinteles, ” executatii silit „; dar , in acelasi timp , va intensifica vanzarea de credite fiindca mecanismul se mentine prin ritm si acumulare calculata anterior si care , daca isi dezechilibreaza calendarul , dispare stabilitatea masinii de castigat bani . Rezulta ca , in mod paradoxal, creditul ipotecar se va largi , devenind mai ingaduitor atat ca termene (intinse pe 40 si chiar 50 de ani caci „25 de ani „,de la inceputurile „epocii de viata pe datorie ” sunt acum un vis urat ) cat si in maniera de inapoiere a datoriei . Insa cum va arata aceasta noutate ?Foarte probabil asa cum arata in Occident (si cum se cultiva in Spania , din vara lui 2006 ):”fara avans ” si , pe la sfarsitul anului -daca nu apar neprevazute – cu plata lunara doar a dobanzii si restituirea sumei imprumutate la sfarsitul ” sfarsitului ” , adaugand un index de inflatie de genul ” Euribor ” . Desi probabil , acest mecanism nu este cu totul sigur atat ca metoda cat si calendaristic fiindca depinde de cati bani sunt pe piete si daca ” marele bolnav american ” nu isi arata definitiv maladiile incurabile peste cateva luni,cand vin „bilanturile bancare „. Acesta va fi un moment capital caci se va vedea mai deslusit care este directia globala : reparatia se va face cu castigurile din periferie ? Sau „Antreprenorul universal „va descoperi solutii noi ce astazi inca nu se spun desi se intrevad?

Indiferent de aceste supozitii , la noi „imobiliarul ” va fi inca o vreme o marfa scumpa care , cu cat se va incalzi mai mult cu atat va deveni mai primejdioasa prin repercusiuni si prin inaltimea de unde se va produce regresul indiscutabil .

Ieftiniri nu apar decat in zone marginale si acolo unde plata nu-i „eurovizata”; in aceasta materie , ” bursa terenurilor agricole ” sufera mutatii mari care fac ca un hectar de teren din Sud (cotat in octombrie la circa 20 de milioane de lei vechi ) sa coste astazi cu mai bine de 100 de E mai putin (o scadere de la 645 E la 540 E). Dar taranii vand rar si putin.

5 Februarie 2008 – „Criza leului ” toarna gaz peste foc

De citit si analiza anterioara : 4 Februarie 2008 – NORI NEGRI DEASUPRA ROMANIEI – Urmeaza prabusirea pietii imobiliare ?>>>>

Ca si cum probabila recesiune americana nu ar fi fost de ajuns pentru o piata imobiliara in adevarat incendiu cum este cea de la noi , ” criza leului ” (un fenomen destul de bizar , care a facut sa se evoce ” atacul la lira sterlina ” de acum mai bine de un deceniu si pe autorul lui ) abia ca a turnat gaz peste foc. Implicatiile erau de asteptat.Intr-o tara a carei ” dolarizare ” s-a produs inca de timpuriu si a determinat numeroase procese sociale si economice in deceniul straniu de dinainte de anul 2000 , impresia ca totul se produce in doua realitati diferite si in sisteme de „feudali” si ” serbi” a continuat sa se evidentieze si a lucrat in moduri cu neputinta de inlaturat .
Efectul bursei valutare devine , insa , in imobiliar aproape o regula cu cat participarea indatorarii si, deci, a ” vietii pe datorie „, capata precadere. Reactia posibila se incetineste si uneori este chiar paralizata caci in firele invizibile ale panzei de paianjen omul s-a lasat prins precum o insecta cazuta prada iluziei.
Si acum, cand , dupa expresiile golanesti ale ziaristilor de doua parale , „leul a naparlit „, aceasta situatie se arata in toata goliciunea ei de fenomen necrutator.
Aceasta concluzie nu este destul de raspandita caci aparentele inseala , ca intotdeauna , si in acest caz si ideea ca am avea a face cu o piata de bani care schimba doar putin piata de case nu se confirma si in sine are un grad de primejdie prin nepasare. Caci desi ,in alte conditii , efectele ar fi trebuit sa aiba limite definite (precum in epoca imobiliarului de bani la purtator , „la buzunar sau la cont”) ,pe o piata unde „imobiliarul” este anexat „financiarului ” ceea ce se constata este o devastare tacuta. Totul porneste de la moneda suverana care ,la noi , este si in imobiliar „euro ” , acum mai scump cu peste 15 procente decat in toamna trecuta ; si fiindca totul se coteaza in acest reper dar castigurile sunt „in lei „, ca si cheltuielile ,ar rezulta ca si scumpirea obiectivelor („case si terenuri” ) ar putea fi , in valori de analiza formala , cel putin in proportiile cresterii valutare ( desi mai mult ca sigur ca vor exista inflamatii de procente ce vor aparea fara explicatie monetara directa ) .

In aceasta situatie , romanul tanar fara casa ( o categorie sociala recenta ) intampina creditul ipotecar cu un sentiment de groaza (sau,cel putin, aceasta ar trebui sa fie atitudinea ) caci desi valoarea lui in raport cu munca tradusa in bani a crescut cat inflatia in doi ani , salariul nu poate creste in echivalent romanesc decat prin eforturi suplimentare ce nu se pot face in mod practic si adeseori nici nu se doresc.
Cum si cresterea de aport de fond imobiliar nou -rezultat din investitia privata – se incetineste , fiindca banii vin mai greu si exista o ingrijorare bancara generala (unde Romania e doar un apendice dar un rezervor teoretic bun pentru castig ) , rezulta ca agresiunea se va indrepta catre „casa veche” ce se scumpeste continuu si in moduri pur si simplu irationale.
Suntem in fata unei realitati care descumpaneste .Caci daca o scumpire a ” euro” , cu de doua ori rata de inflatie anuala a leului , afecteaza pretendentii la locuinta , „facatorii de posibile case noi” sunt si ei in dificultate din motivul prudentei bancherului occidental unde astazi nu exista perspective clare si toata lumea asteapta bilantul de sfarsit de aprilie cand se va stii daca este recesiune sau inca nu e . Si pe langa aceasta , frica de „incapacitatea de plata ” care , in regiuni epidemic sarace cum este a noastra , inca nu s-a manifestat cu vizibilitate insa este inevitabila si va aduce curand primele valuri de „deposedati ” si intaile semne ale unei crize care azi este inca ocultata . Acestea sunt ,insa,incheieri generice si teorie . Dar”practica” ? (va urma)

CELE MAI RECENTE ANALIZE ŞI COMENTARII

• 4 Februarie 2008 – NORI NEGRI DEASUPRA ROMANIEI – Urmeaza prabusirea pietii imobiliare ?
• 1 Februarie 2008 – IPOTEZA CONSPIRATIEI -” Ruinarea concurentei sanatoase”
• 31 Ianuarie 2008 – IPOTEZA CONSPIRATIEI – ” Evidentierea banilor invizibili “
• 30 Ianuarie 2008 – CRIZA AMERICANA – Efecte in Romania
• 29 Ianuarie 2008 – CRIZA AMERICANA – Natura ei
• 28 Ianuarie 2008 – PIETE EXPUSE : “Locuinte supraetajate pentru inchiriere”(4)Cine pierde si cine castiga ?
• 25 Ianuarie 2008 – PIETE EXPUSE : “Locuinte supraetajate pentru inchiriere”(3) Epoci si societati
• 24 Ianuarie 2008 – PIETE EXPUSE : “Locuinte supraetajate pentru inchiriere”(2) Avem ” tendinte” sau ” exploatatie “universala ?
• 23 Ianuarie 2008 – PIETE EXPUSE : “Locuinte supraetajate pentru inchiriere”(1) O traditie prea putin evocata
• 22 Ianuarie 2008 – Declaratie de presa:” Piata imobiliara din Romania poate suferi pierderi incalculabile “

4 Februarie 2008 – NORI NEGRI DEASUPRA ROMANIEI – Urmeaza prabusirea pietii imobiliare ?

Ingrijorarea aparuta si la noi , pe la sfarsitul verii trecute cand urmarile  crizei americane  se dovedeau inevitabile si capatau aproape aspectul unui tsunami de natura financiara , s-a mai linistit intrucatva cu cat timpul s-a scurs fara sa aduca si la noi realitati dramatice asa cum se povesteste ca ar fi aparut in America . Mai mult chiar , unele declaratii de analisti internationali din categoria ” organizatorilor de joc global ” , incurajau increderea in efectele limitate si in raspunsul tardiv  ce se va produce in zonele de periferie  unde suntem situati si noi .
Rezulta astfel ca , macar o vreme, suntem la adapost si , deci, nu vom cunoaste ” urmari „. Totusi, in mod paradoxal , unele „urmari” am avut dar in forme neasteptate  caci un optimism de acces schizoid  s-a putut astfel intrevedea prin  intensificarea morii de bani si in cresterile de preturi care , in toamna recenta , au depasit cu mult orice previziuni rationale si au si astazi tendinta sa creasca absurd incurajate si de iarna blanda ce favorizeaza proiectele cele mai baroce.
Dar odata cu sfarsitul toamnei , s-au aratat inca  vreo cateva  elemente ce trebuiau macar sa creeze prudenta daca nu chiar o retinere mai mare decat se observa astazi cand norii negri se indreapta catre Romania in vreme ce , in saloanele de protipendada , unele din  viitoarele victime benchetuiesc cu o veselie necugetata . La drept vorbind, aproape nimic nu este ” nou” si ” recent” din ceea ce urmeaza sa strice o constructie care s-a facut cu greu si , in orice caz, este fragila fiindca se sustine pe picioare de lut.
Caci , pe langa ” valurile crizei americane ” ce vor aparea si la noi in forme brutale candva ( fiindca , totusi, ceea ce avem este apa de ploaie fata de ceea ce poate fi ) , sunt  pe putin inca trei argumente ce complica ” meteorologia financiara ” a unei tari ce se indatoreaza cu o exuberanta iresponsabila .Acestea se pot rezuma pe scurt astfel :  fluctuatia de curs valutar  (de fapt, ” un joc  monetarist ” specific suprarealitatii de  valori conventionale ) , modificarile de cota de ” agentie de rating „ ( forma de joc de bursa unde argumentele pot fi atat de diverse incat apare de indata banuiala unor invoieli obscure ) si , in sfarsit , ” instabilitatea regionala „ ce pare a se inteti in aceste zile . Nici unul din acesti factori de perturbatie nu a aparut ieri si de-aceea sentimentul ca am trait pe un vulcan nici macar adormit devine foarte acut . Dar cum este, sau va fi inraurit „imobiliarul ” cand lucreaza asemenea forte de penumbra ce capata vizibilitate in chip periodic ? Intai de toate , „fluctuatia de curs valutar „, ce se va examina maine.

1 Februarie 2008 – IPOTEZA CONSPIRATIEI -” Ruinarea concurentei sanatoase”

Principalul perdant va putea fi , insa , pericolul istoric al neo-feudalismului  de valori imateriale , adica vechiul capitalist de secol XIX  reprodus astazi in forme din ce in ce mai incongruente. Pe acesta , care detine valori prin investitie , proprietate de companii si , sa zicem asa, ” exploatarea muncii in maniera clasica” , dar care, la drept vorbind , cunoaste si valoarea banilor si pretul lor moral si individual , noul sistem il va ruina cu siguranta daca , prin lipsa de precautie  sau pierderea reperelor traditionale , va participa la „marele joc de invartit bani ” in imobiliarul controlat. Aici prototipul „vechiului ” (care , de fapt, vehiculeaza nu doar un alt mod de a castiga ci si valori inconforme si,mai mult chiar , un alt gen de atitudine fata de colectivitate si de istoria vazuta in desfasurare organica si nu in ruleta masluita a noilor stapani ) se va putea defini si va arata daca supravietuirea lui poate constitui un reazem pentru un viitor eminamente sumbru ori va insemna consumarea unui model ce si-a pierdut nu doar vigoarea ci si sensul.

31 Ianuarie 2008 – IPOTEZA CONSPIRATIEI – ” Evidentierea banilor invizibili „

La noi, sursa principala de ” materie prima ” ce trebuia sa alimenteze masina de bani era , fara nici cea mai mica indoiala , ” banul negru ” care, fiind o realitate tipica pentru societatile unde Statul devine fragil prin ideologie bine ticluita , aparitia institutiilor paralele il substituie si il face sa lucreze in folos privat ; bineinteles ca si „privatizarea” ( o deviza globalista, care se confunda in mod gresit cu ” tranzitia „) desemneaza acest  nou model  al carui viitor nu se poate intrevede.

Sigur este , insa , ca scoaterea banilor de la saltea ( de fapt , ocultat in afaceri clasice dar aproape  caduce azi ,  de felul moristii prin paradisuri fiscale ) era cel dintai obiectiv in pseudo-capitalismul cu proprietate fiduciara de la noi , unde raspandirea „proprietarilor-manechini ” (carora li se spune trivial ” oameni de paie ” ) este de-a dreptul epidemica. Atunci cand din imobiliarul speculativ se vor obtine procente uriase care , pe orice meridian al globului , nu se pot obtine din nici un fel de afaceri legale si adeseori nici macar prin contrabanda si traficul de stupefiante , atractia pentru castigul rapid face sa capete contur ” banul invizibil ” iar aportul de sume incredibil de mari ridica ,la randul lui,preturile ce devin esentialmente nesanatoase . Insa structura lor imita imaginarul bursei si , la fel ca si acolo , depind numai de un fir de par sau de o decizie de cabinet ce se va cunoaste la momentul oportun. Dar atunci ” capitalistii de porunceala” vor pierde banii oculti deveniti publici prin sisteme arhi-cunoscute despre care nu se vorbeste nicaieri ? Raspunsul este simplu : unii, care participa la joc in felul „baietilor de la cai „, vor pierde destul, altii -de buna seama ca nu.

30 Ianuarie 2008 – CRIZA AMERICANA – Efecte in Romania

Confuzia intre natura noului ciclu de credit ipotecar care presupune , in fond, o alta viziune asupra lumii decat mecanismele clasice si episodul tehnic al ” subprimelor americane ” a creat impresia ca , fiind lipsiti de ” credite de risc inalt ” , noi am fi la adapost de turbulente si ca , deci, am avea o posibila desfasurare de piete imobiliare locale in doar o mica influenta fata de procesul global . Aceasta concluzie se dovedeste insa gresita caci  exclude ceea ce este esential , adica indatorarea neo-feudala si  crearea unui imaginar al proprietatii care nu este decat un derivat de trompe l’oeil baroc. Atunci cand , peste nu multa vreme (fiindca la noi ritmul de consumptiune a fenomenelor care, in alte parti, s-au produs temperat , creste in proportie geometrica) vom avea credite nu doar fara avans ci si cu restituirea imprumutului ” la sfarsit ” si doar plata lunara a dobanzii sau cand intervalul de creditare se va prelungi , ca in Occident, de la o generatie la doua si chiar la trei, vom avea instaurat definitiv sistemul „proprietatii fara proprietate ” care astazi nici nu este bine inteles si nici macar nu se observa cu claritate .

Dar ,pe langa acestea , exista si consecinte locale care , in alte societati , nu erau posibile -lipsind „materialul „- si nici macar nu aveau insemnatate , cand erau, din motivul procentului scazut. Aici nu doar massa isterizata de „proprietarism ” va fi atinsa ci si  „noua clasa ” care , din lipsa de prevedere si atitudini nechibzuite fata de banii castigati cu mult prea usor , este obiectul unui ingenios aparat financiar asemanator cu „hartia de prins muste „ si participa la un joc de Caritas de proportii uriase unde unii initiati  castiga si multi vor fi partea pierzatoare dar aducatoare de cotizatii .Unii , mai banuitori , au socotit ca pana si ” criza americana ” ar fi fost o simpla scenografie ce trebuia sa deposedeze de locuinte saracimea sacrificata istoric si sa imbogateasca pe stiutorii de combinatii pregatite cu abilitate (delictul de initiere, evocat in Europa in cateva randuri, fiind o simpla vorba , fara urmari juridice ) . Exista,insa, un proiect de acest fel si pentru „periferie ” , adica pentru marginile Imperiului unde se afla si Romania ? Opinia unora este ca , prin consecintele posibile , acesta nu trebuie exclus.

29 Ianuarie 2008 – CRIZA AMERICANA – Natura ei

Desi initial vazuta ca un efect al riscului de ” subprima ” ( un credit ipotecar specific pietii dezvoltate nesabuit ) , ” criza americana ” s-a dovedit a fi nu doar un fenomen local cu probabile difuziuni din ce in ce mai vagi conduse dupa principiul propagarii undelor in apa ci o expresie a unui mod de a concepe economia care abia la catva timp dupa explozie incepe sa se desluseasca atent. Caci , in esenta , pe o piata care isi declara resursele din credit ipotecar (avand , la drept vorbind, o istorie multiseculara si episoade verificate ce nu a trebui sa ingrijoreze) apar , totusi, procese inedite si efecte noi ce creeaza nedumerire in privinta naturii acestor sisteme si a obiectivelor nedeclarate . Abia acum se observa ca , in raport cu ” creditul ipotecar clasic ” , ciclul recent -care nu dateaza de mai mult de cincisprezece ani si a patruns in Europa abia pe la sfarsitul deceniului trecut intensificandu-se treptat -contine mecanisme cu grad ridicat de improbabil si , mai cu seama , cu o filosofie inedite ce a scapat pana acum intelegerii analitice.

Intaiul element nou consista in tendinta de a schimba piata imobiliara dintr-un domeniu de proprietati tactile , deci palpabile , intr-o bursa de valori imateriale unde insasi ideea de proprietate se poate ” juca ” prin combinatii financiare ce determina insasi valoarea de piata. Aceasta ar insemna ca „imobiliarul clasic”, de fapt o simpla tranzactionare de „proprietate ” (pentru vanzari ) si de posesie si folosinta (pentru inchiriere) devine acum un mecanism financiar care preface nu doar „piata ” intr-o anexa a bursei de valute ci preschimba insusi modul de a detine imobilul , altadata definit , ce se inlocuieste astazi cu o simpla „hartie de valoare ” asemanatoare unui voucher.

De aici rezulta fara nici o indoiala un alt mod de a intelege proprietatea care , atunci cand se obtine prin credit transferat de la o generatie la alta (in cazul „ipotecilor” de peste 35 de ani , cat are o generatie antropologica , si care ating nu doar 50-60 de ani, deci doua generatii , ci chiar 90 , adica trei generatii , ceea ce inseamna , in fond, o „proprietate fara proprietate ” , foarte asemanatoare in aparenta cu perpetuitatea chiriei socialiste dar , in realitate , un derivat al principiului juridic feudal ” dominum eminens” care legitima dreptul stapanului de a mentine proprietatea vasalului mostenitor ori de a-l declasa , lasandu-l la sapa de lemn.

28 Ianuarie 2008 – PIETE EXPUSE : “Locuinte supraetajate pentru inchiriere”(4)Cine pierde si cine castiga ?

Bineinteles ca la noi fiind inca vie imaginea castigului major din investitii pentru cladiri de inchiriat  si o anumita febra de piata populara parand sa confirme iluzia banilor multi pe timp indelungat , inclinatia catre acest plasament se intretine in forme destul de staruitoare desi excesiv de „cotate” fata de realitatea rezultata din analiza. Caci la un examen elementar devine incontestabila limita de timp sau , mai bine spus , saturatia apropiata a unei piete care , fiind determinata social, nu se poate desfasura in extensie cand ii lipseste ” materialul „. Insa banii circula si astazi aici , si vor circula si maine , intr-o maniera uluitoare  fiind ,insa, destul de prezenta ideea ca vor exista „perdanti ” si ” castigatori „. Aceasta schema de manual se confirma partial la noi   caci in mod sigur astazi, dar si maine, vor castiga  „antreprenorii ” (deci constructorii ) si mai cu seama „investitorii”  , adica initiatorii afacerii daca vor vinde integral sau „pe unitati „ unor achizitori ce viseaza castiguri mari din chirii ; si in aceasta materie , ” profitul din rulaj ” se dovedeste inca preferabil fata de ” castigul din exploatatie ” care, desi astazi atragator , nu va avea ciclu lung atata vreme cat massa populara , de tineret salarial si ” vesnic chirias „ ,inca nu poate plati cat apare in planul de afacere al  proprietarului roman cu iluzie de rentier . Abia o anumita ” occidentalizare a mentalitatii ” ( de felul adagiului rabinic :”kleine fische , gute fische „, adica”peste mic, peste bun”) ar mai putea  echilibra uriasul mecanism de vise de imbogatire peste noapte din chiriile platite de „strainul venit in Romania „. Caci acesta este obiectivul principal al cumpararii de „apartamente pentru inchiriere „.

Rezulta ca , desi calculul este in esenta excesiv de optimist , nici ” viitorul rentier” nu va pierde totul ci doar va castiga mult mai putin decat in socoteala de acasa care, in targul ofertei in crestere si al cererii  limitate , se va dovedi iluzorie. Dar cat va castiga acesta, la drept vorbind? Asa cum scrie la carte, adica intr-o rata de amortizare de 20-25 de ani , ceea ce la noi, unde obisnuinta este a se ” scoate banii imediat ” , inca nu se imagineaza ori se confunda cu un dezastru.