Inevitabila extindere a bazei colectarii de bani nu putea evita sectorul parcarilor, intr-un oras sufocat de automobile cum sunt Bucurestii unde, totusi , prezenta cartelului parazitar se simte de multi ani insa mai mult ca sigur ca rentabilitatea nu mai este multumitoare ca volum. De aceea planurile ce privesc un numar inca indefinit de -in limbajul de metal incasabil al noii protipentade- ” parcari supra-terane si subterane” au aparut recent si sunt comentate uneori desi cu o intelegere destul de rudimentara a starii de fapt . Ca si in alte randuri , ipoteza zeciuielii (care, din pacate la noi , insemneaza mai multe ” zeciuieli ” pentru ca ,in final, sa nu mai ramana aproape nimic ) s-a invocat cu dreptate insa este in afara de discutie ca primitivismul istoric al hotiei nu mai este azi atat de eficient si , deci , mecanismele devin mult mai baroce si ingenioase ; ele sunt clasice in „clasicismul combinatiilor occidentale ” de unde , la drept vorbind, s-au inspirat masiv sincronistii nostri care nu degeaba ” modernizeaza ” cu o sarguinta la limita histeriei .
O stire recenta explica mai bine decat orice substratul posibil al oricarei ” afaceri cu parcari ” . O banca belgo-olandeza ( ” Fortis”) detinatoare a unei divizii de ” parcari ” (Interparking) negociaza cu Vinci un asa-numit ” parteneriat strategic ” in ideea de a -si sustine reciproc activitatile in aceasta materie . Averea lui ” Interparking ” nu pare a fi mica ( 81 parcari cu un total de 234.000 locuri in 200 orase , intinse in sapte tari dintre care in trei -Belgia, Germania si Austria-este „lider de piata” ) astfel incat , daca se ajunge la o vanzare , si pretul va fi pe masura . Dar cat ? Avand in vedere ca , la o cifra de afaceri de 240 milioane de euro in 2007 , EBITDA (adica, pe romaneste , „coeficientul de rentabilitate dupa plata impozitelor „) poate ajunge la 89 de milioane , rezulta o suma frumusica si, deci, o afacere fructuoasa.
Dar cateva detalii uimesc pe cel ce inca mai crede ca imobiliarul este doar o indeletnicire de ” agenti vanzatori de apartamente”. Intaia constatare este ca ” parcarile sunt o afacere” dar aceasta nu se poate desfasura fara participarea administratiilor locale , adica in afara participarii Stapanirii (fiindca terenul mare apartine -in orase – „comunei” ) . Apoi- ca ,odata construite , acestea contribuie nu doar la exploatatie (precum in minuscula afacere de inchiriere de locuinte ) ci si la cotatia bancara de active , deci la intarirea proprietarului care , fiind o companie , isi sporeste insemnatatea si „pretul la bursa cererii si ofertei” chiar daca nu se coteaza bursier . In fine , interesul manifestat de Vinci fata de o divizie de parcari arata o anumita orientare recenta si nu e fara importanta observatia ca , la Bucuresti , aceasta companie se manifesta ,intre altele , si ca un contractant de seama in materia eternei reparatii de strazi .
In aceste conditii , „principiul comisionului ” se arata ca un simplu antreu ce nu va ajunge nici pe o masea . Caci , odata construite parcarile (indiferent daca ” sus” sau „jos”, intr-un oras cu sol instabil ), acestea devin nu doar robinet cu debit constant de bani ci si instrument de valorificare bursiera , argument de schimb pentru alti bani si , bineinteles , obiect de vanzare cand fructul s-a copt dupa ce irigatia lui s-a facut din banii prostimii platitoare de biruri ininteligibile .
Si de ce aceasta ? Fiindca initial „comune ” ( sau cum se zice :”parteneriat public -privat ” , unde „public ” arata doar cine vine cu banii ), multimea de parcari va deveni ulterior „obiectiv privat ” caci in periferia Imperiului totul trebuie privatizat catre ” agentii Centrului „hamesit.
Filed under: analize si prognoze | Tagged: imobiliare, noutati imobiliare, prognoza | Leave a comment »