31 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (IX) – Soluţiile de alternativă

Spaima de ” criza ” trebuie temperata desi perspectivele nu sunt incurajatoare cum erau pana recent .Dar pentru ca la noi banii se vor castiga intr-un mod constant , desi temporar , mai cu seama din acoperirea lipsurilor sau din speculatii pe pietele inca ieftine , identificarea alternativelor locale are o insemnatate indiscutabila . Aceasta presupune extinderi in spatiul geografic sau re-formulari de afacere a caror indeplinire presupune cheltuieli dar , in acelasi timp , si continuari de castiguri intr-un mediu cunoscut in maniera multumitoare si care amana „re-locatii ” ce pretind costuri uriase .In categoria ” reformularilor de afacere ” trebuie incluse atat corectiile de credite bancare ( „ajustari in afacerea vanzarii de bani ” , inevitabile in orice loc si indiferent de context ) insa mai cu seama schimbarile de categorie de investitii care , pentru antreprenori , este foarte probabil ca vor trebui facute destul de curand. In locul „dezvoltarilor de lux de Dambovita ” vor aparea cladiri populare , poate chiar ” casa ieftine” , fiindca acolo este marele solicitant neindestulat iar accentul , posibil, pe exploatarea cu castig din chirie ( astazi raspandita pentru ” blocuri de birouri ” mai ales dar uneori si depozite ) s-ar putea impune si in materie de locuinta .

Mai lesnicioasa este largirea domeniilor . Ocuparea provinciei , de pilda , s-a observat mai intai in afacerile legate de consum si de aceea in numeroase regiuni , altadata legate de „magazinul universal ” de oras sau satesc , au rasarit hipermarketuri de margine de sosea importanta si situate la limita periferiei . Genul de mall de hinterland a creat nu o moda ci un sistem si astazi, la doar sase-sapte ani de la inceputul extinderii rapide , cam tot ce este nod comercial plauzibil este acoperit cu sanctuare de negustori . Mecanismul dovedindu-se valabil , au urmat antreprenorii de centre de afaceri si de complexe de locuinte si -fara indoiala – de parcuri industriale care , fiind in sine afacerea de alternativa globalista , ar fi putut cunoaste o dezvoltare mai impozanta decat pana acum desi pretul speculativ al terenurilor de „fost camp agricol ” nu mai incurajeaza atat de vizibil stramutarile de mamuti industriali de felul transnationalelor . Acestea vor evolua cu o oarecare repeziciune facand sa creasca galopant preturile in zonele unde focul cererii de teren arde cu valvatai dar, in acelasi timp , constituie piete locale saturabile , a caror limita in timp nu este atat de indepartata . Caci atat „birourile” cat si ” locuintele noi ” depind de potentialul regiunii si de puterea locala de absorbtie ; acestea nu sunt nelimitate si , la drept vorbind, sunt chiar foarte diferite . Insa tara fiind destul de intinsa si „oportunitatile ” nu se vor consuma rapid .

30 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (VIII) – Faţa şi reversul – un „boom”in oglinda

ANALIZE ANTERIOARE :

• 29 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (VII ) – Intrebari de sezon : ce scade si ce creste ?
• 28 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (VI)- O criza a “pietii mature “?
• 25 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (V) – Nevoia de statistica precisa
• 24 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (IV) : “Jocurile de noroc imobiliar ” si “jucatorii “
• 23 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (III) : Cele doua piete – “piata concurentiala” si “piata de ponturi”
• 22 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (II) :”Criza imobiliara ” . Factori de influenta
• 21 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (I) :”Incendiu” sau “inghet” ? Sfarsitul unui ciclu

Tabloul de deficite romanesti arata ca , atat cat este , „piata ” e complexa si raspunde in felul ei recentelor voci ce profetesc „prabusiri iminente ” desi ideea unei „recesiuni” într-un viitor oarecare nu este totusi atît de absurdă pe cît se socoteşte uneori , categoric prea optimist . Cu toate acestea , pana atunci mai e ceva timp fiindca noi nu avem cele mai ridicate preţuri din Europa ( cum se spune aiuritor de iresponsabil ), atîta vreme cît o garsonieră la Paris (14-18 mp) costă de la 90.000 EURO pînă la 150.000 EURO iar un apartament de două camere, de 40 mp (fond imobiliar uimitor de meschin!) nu se poate cumpăra sub 200.000 EURO dacă nu conduce , în mod curent, chiar si la 250.000-300.000 EURO . Rezulta ca , în absolut , preţurile „bucureştene” sînt mediocre fata de , sa zicem asa , „conditii” dar , în relativ , sînt foarte ridicate în raport cu „cîştigul”, cu preţurile generale şi , in ultima analiza , cu „ieftinatatea modului de viata ” local despre care numai strainii de felul lui ” zgarie-branza” sustin ca ar fi , dimpotriva , fenomenal de scump .

La noi , explozia de preturi in materie de locuinta începută în 2003 şi temperată izbitor astazi abia , s-a explicat printr-o conjuncţie de moment istoric ( poate nu intamplatoare dar care, oricum , nu se va mai repeta in tendinta de crestere ) constand in febra creditului ipotecar (şi, deci, primul pas către „globalizarea” pieţei locale prin apariţia finanţatorului – cămătar ) produsă, în acelaşi timp, cu evidenţierea banilor cîştigaţi în străinătate de către românii „emigraţi economic”care , pana atunci , ezitau sa arate economiile obtinute din munca pe piata gris.
Rezulta, deci, ca preţurile cresc nu doar atunci cînd creşte cererea ci şi atunci cînd apar banii pe piaţă , un proces creat ad-hoc si care isi continuă alimentatia ritmica , desi cu unele fluctuaţii , şi in acest moment . Unii cred ca incetinirea ” robinetului cu bani ” va crea o criza si ca , prin analogie cu ceea ce se crede a fi fost origina preturilor explozive , va aparea reversul si, deci , scaderea galopanta dar aceasta este numai o teorie inaplicabila mecanicist acolo unde cererea inca ramane enorma . Mai degraba efectele vor aparea dintr-o conjunctie in negativ care produce cam in acelasi timp deopotriva „criza camatarului global ” si ” saracirea romanului -european ” ramas in destule cazuri fara slujbe .

29 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (VII ) – Intrebari de sezon : ce scade si ce creste pe piata imobiliara ?

ANALIZE ANTERIOARE :
• 28 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (VI)- O criza a “pietii mature “?
• 25 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (V) – Nevoia de statistica precisa
• 24 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (IV) : “Jocurile de noroc imobiliar ” si “jucatorii “
• 23 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (III) : Cele doua piete – “piata concurentiala” si “piata de ponturi”
• 22 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (II) :”Criza imobiliara ” . Factori de influenta
• 21 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (I) :”Incendiu” sau “inghet” ? Sfarsitul unui ciclu

Desi sentimentul unei catastrofe rapide – ce va aparea si la noi dupa „primul val american”- a fost foarte atenuat de mai bine de o jumatate de an de calm relativ , cele dintai semne de imbolnavire a „imobiliarului ” s-au evidentiat abia recent insa au devenit mai clare acum . Totusi , un anumit specific ajuta intrucatva fiindca , intre altele , noi nu avem inca (si probabil ca nici nu vom avea curand ) „produse cu coeficient ridicat de risc ” si , deci , efecte in ordinea „crizei americane” nu vom cunoaste direct . Dar , in acelasi timp, exista maladii locale , caci avem o dependenta maladiva de „banii imaginari ” si o nevoie de locuinte aproape cu neputinta de indestulat fara o strategie formulata de administratie si care sa nu se modifice in functie de regim .
Atipica prin traditie , piata imobiliara romaneasca isi pastreaza note si accente ce diferentiaza desi apropierea de canonul economic de periferie se observa din ce in ce mai lamurit (consum ridicat , productie scazuta , sustragere de resurse etc. ) .

Multi vad astazi viitorul imobiliar romanesc in culori sumbre dupa ce anterior viata afacerilor cu case si terenuri era prezentata intr-un roz definitiv . Bineinteles ca realitatile vor fi , ca intotdeauna , mai putin indrumate de predictii ci de evolutiile firesti unde intra intotdeauna un grad ridicat de hazard obiectiv si ,la noi, chiar si „dirijat „. De aceea , esential este a spune ca ” nu totul scade ” -cum anterior „nu totul crestea” contrar suprarealitatilor de ziar – si ca , in materie de locuinte (tema populara obsedanta ) vom avea o perspectiva mai clara abia in aceasta toamna cand vom constata ce efect produce la noi ” al doilea val ” al „virusului sub-primei ” , cat de dispusi la scaderea profitului -pana acum urias – sunt „investitorii in dezvoltari urbane ” si pana unde se va ridica inflatia (fiindca la peste 10 % creditul ipotecar devine un simplu exercitiu pe hartie ).

Unii adauga la aceste ipoteze si retragerile de investitori care , in datele contemporane , ar fi inevitabile .Dar in materie de abandonuri sunt reguli stricte si ele trebuie evocate . Iata, deci, cateva : cine inca nu e atins de epidemia recenta a concentrarii (ocazionata de „virusul subprimei „) nu se retrage , nu vinde afacerea si se straduieste sa desavarseasca rapid ceea ce a inceput ; cine inca nu a inceput ezita si cine nu a formulat deocamdata planuri se gandeste acum de mai multe ori si nu se stie daca , in limbaj de croitor , va mai „taia” vreodata panza pregatita .Situatia de azi , destul de complicata , are insa un aspect pozitiv caci ne va impiedica sa privim desfasurarile in mod euforic si sa semnalam ” valuri ” de investitori, „descalecate ” sau „invazii „; o normalizare a pietei apare treptat dar categoric si de aceea ce vom avea in viitor vor fi investitii calculate , cu castig rezonabil , si nu parjolul de pana acum . Prin urmare , chiar daca unii (si vor fi destui ) pleaca urmarind alternativa mai convenabila , altii (nu multi ) vor aparea facand afaceri „occidentale” , cu profit considerat ” mare” si cand ajunge la 10-11 % anual .

Dar vom avea un ” crah ” , asa cum sustin unele voci intemperate ? Exprimarile socante nu sunt bune nici in presa de scandal (care , din pacate, si-a facut din piata imobiliara un obiect nepotrivit ) si , de buna seama , nici in analiza economica , daca aceasta se face corespunzator si nu este propaganda , cum a fost si inca mai este . Noi nu am avut un „boom ” ci un joc de Caritas de proportii enorme care se incheie curand ca orisice mecanism piramidal si nici nu vom avea propriu-zis un ” crah ” fiindca sunt sectoare de piata („vechiul „rezidential , luxul clasic , deci ; terenul agricol ; investitia in turism , daca vom avea strategii etc. si, intai de toate , o cerere insatisfacuta de locuinte ) al caror deficit va actiona si in viitor .

28 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (VI)- O criza a „pietii mature „?

In ciuda evidentelor cu aspect ” globalist „- care nu mai trebuie evocate suplimentar caci se cunosc – la noi continua sa se manifeste un gen de betie cu apa rece care ar fi simpla mostra de naivitate daca nu ar contine si o nota stravezie de intoxicatie in forme disperate . Intre acestea , destul de curioasa este ideea care pune recentele evolutii romanesti -inca lipsite de anvergura ce se va observa curand – in seama „maturizarii ” iar criza – despre care se vorbeste inca soptit – ca un fenomen inevitabil perioadei de iesire din adolescenta . Insa notiunea de „maturitate ” -desi utilizata ceva mai insistent acum – este destul de nepotrivita pentru o piata care , in acest deceniu , s-a caracterizat mai degraba prin dictatura pietii de ponturi si prin marile afaceri complexe al caror aspect concurential a lipsit cu desavarsire . De aceea o extindere a „pietei imobiliare ” ( de unde „hazardul dirijat ” al marilor combinatii de cabinet va fi diminuat caci de lipsit , nu poate lipsi ) va aduce o , sa zicem asa , „maturizare ” oarecare (desi insasi ideea este lipsita de suport atata vreme cat piata exista si are o traditie de cateva sute de ani ) sau mai bine zis o „normalizare ” care , tradusa in clar , indica introducerea normei acolo unde astazi domneste invarteala in forma cea mai sfidatoare .

Dar , din pacate , presupusa etapa matura nu-i decat inca o iluzie care va mai trebui nutrita consistent  pana sa se apropie de realitatea documentata . Caci noi avem , inca , un simulacru de piata atata vreme cat nu „piata ” regleaza desfasurarile prin mecanisme de ” cerere si oferta ” (asa cum scrie la carte) ci deciziile de cartel si investitiile hotarate in secret iar , pe deasupra , valuri de crize produse aiurea care nu au nici o legatura directa cu starile locale dar se reflecta prin dependente create recent si parazitar . In aceasta situatie , nu „maturitate ” ar trebui sa pretindem ci o „piata ” autentica , unde notiuni precum concurenta , proprietate , munca si bani sa treaca in viata reala din schemele ideologice unde se afla acum .

25 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (V) – Nevoia de statistica precisa

• 24 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (IV) : “Jocurile de noroc imobiliar ” si “jucatorii “
• 23 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (III) : Cele doua piete – “piata concurentiala” si “piata de ponturi”
• 22 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (II) :”Criza imobiliara ” . Factori de influenta
• 21 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (I) :”Incendiu” sau “inghet” ? Sfarsitul unui ciclu

Desi acum o imagine precisa de preturi in categoriile anterior inflamate ar fi fost mai utila decat oricand , absenta bazei statistice oficiale stimuleaza fenomene fabulatorii cu caracter aproape cronic . Continua  sa se manifeste atat intoxicarile de antreprenor cat si vanitatile de agenti imobiliari (ce viseaza sa fie socotiti „consultanti ” si ” analisti „) dar al caror efect este dezastruos cand intalneste ignoranta pripita a unei „prese” prea putin apte in examinarile de fenomene cu grad de complexitate chiar si redus . Sirul de absurditati fudule pare a nu se mai incheia , stricand pana si cele mai elementare indemnari de clarificare a unui tablou de evolutii care este si asa suficient de incetosat . Sursele sunt , de fapt, niste biete asa-zise „rapoarte ” alcatuite in maniera aproximativa si izvorand de la „investitori” defel inocenti sau agentii de toata mana si pana chiar si de la pagini web ce se ocupa strict cu inregistrarea de vanzari . Informatia vehiculata , avand limite  prin insusi materialul disponibil , ni se infatiseaza ca documentar de continut general care , in felul mistificator al companiilor de sondaj sociologic , obtine rezultatul stabilit aprioric si, deci, dez-informeaza voluntar ori din eroare si nepricepere . Lipsesc datele precise si complete , depozitate la detinator independent si oficial si accesibile -fara prelucrarea dirijata -la consultare , chiar platita ; abia astfel cifrele- vehiculate azi frivol si adesea iresponsabil- vor fi verificate solid.

Dar pana sa avem acest mecanism elementar va mai curge apa pe Dambovita desi schema este in sine simpla . Noi avem nevoie de informatia bruta privitoare la”nou ” , continand ” numarul santierele deschise ” ( deci investitii ) si al celor incheiate , indiferent de categorie, de la locuinte la centre comerciale si birouri iar acestea pot fi culese de Institutul National de Statistica dar sub conditia de a le organiza serios si nu in maniera suprarealista care a dat cateodata rezultate scandalos de superficiale . Avem nevoie , iarasi , de „volumul de vanzari ” locale repartizate pe categorii definite (locuinte in cladiri colective ,sau case individuale , terenuri , magazine etc. ) , precizand atat „geografia” ( cartierul ) cat si ” unitatea de masura ” („metrul patrat” construit sau construibil ) iar acestea se afla acolo unde vanzarile devin” autentice” adica la notarul public . In sfarsit , ar mai fi numarul si valoarea „chiriilor inregistrate ” (in majoritate cu scop de locuinta ) care – fiind la noi simple declaratii de impunere fiscala – provin direct de la Fisc (desi in procent aproximativ cata vreme destule sunt incheiate „cu banul in mana ” ) . Ideea recenta de a incuraja ” Statistica ” sa publice propriul raport periodic in materie de imobiliar  a parut unora solutia  asteptata insa  nu-i decat un pas modest   fiindca nu  atat de „analize ” avem nevoie ci de material brut , verificabil si sigur ; altfel , intr-o tara unde nu exista nici certitudinea raportarilor corecte ale temperaturii  din unele zile totul poate fi o simpla versiune a realitatii  si nu realitatea insasi.

24 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (IV) : „Jocurile de noroc imobiliar ” si „jucatorii „

• 23 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (III) : Cele doua piete – “piata concurentiala” si “piata de ponturi”
• 22 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (II) :”Criza imobiliara ” . Factori de influenta
• 21 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (I) :”Incendiu” sau “inghet” ? Sfarsitul unui ciclu

Impresia castigului speculativ din „case si terenuri ” creata in deceniul trecut si intensificata pana la punctul de fierbere de marii imbogatiti ai acestor ani ( unde componenta „imobiliara” izbeste prin frecventa ) indruma , la drept vorbind , masse uriase de aspiranti la ipotetice averi a caror expunere lasa mut pe romanul incapabil sa inteleaga lumea unde traieste . Aceasta mentalitate gresita a fost insa stimulata si de cateva „jocuri de noroc imobiliar ” care au putut include , in proportii diferite , participanti la joc intre care unii trebuiau socotiti virtuali castigatori iar majoritatea de cotizanti -pierzatori de profesie . Intre acestea , „afacerea rezidentialului nou ” , speculatiile cu terenuri de oriunde si cumparaturile incontrolabile de apartamente ” de cartier „(care urmau sa-si multiplice pretul cam in felul unei masini de facut bani ) au tinut locul de vedeta pentru intervalul recent si , adaugandu-li-se „febra constructiei de mall-uri „(unde s-au refugiat „occidentalii ” cu scaderi simtitoare de cota la obarsia lor ) , inca mai constituie miraje care emotioneaza , creind iluzia banului castigat usor . Situatia trebuie , de buna seama , examinata macar succint .

„Piata proiectelor rezidentiale ” constituie in sine un mister la noi , unde procentul de informatie propagandistica este foarte ridicat caci in realitate ceea ce stim cu precizie ,azi, este numai anuntul de initiere si cateva detalii pregatite cu grija de antreprenor ; lipsesc elemente capitale precum numarul de vanzari , preturile reale si chiar etapa de executie (despre care nimeni nu precizeaza nimic ). O iritanta opacitate impiedica perspectiva corecta si, deci, analiza . De aceea o previziune in aceste teme nu se poate formula corect ci doar o ipoteza , provizorie si ea : vor fi incheiate ” proiectele ” unde re-calcularea ratei de profit (initial socotita la procente incredibil de mari ) se va produce imediat si va salva ceva din ceea ce altfel „investitorul „poate pierde total . Dar , oricum, castigul romanesc va fi incomparabil mai mare decat cel”occidentaL’ , chiar si dupa recalculari drastice .
Ciclul „mall-urilor ” , aflat astazi la apogeu , isi va incepe curand declinul fiindca o saturatie a sanctuarelor negustoriei va fi indiscutabila intr-un viitor oarecare ; nicaieri consumul (oricat de ajutat de publicitate ) nu e nelimitat iar in tarile cu economie colonizata un prag obiectiv exista si nu este foarte indepartat la noi , desi iluzia exista . Astazi desfasurarile geografice de „hipermarketuri „(care ar merita examinate in raport de gradul de atractie regional , potential local in a dezvolta economia si din perspectiva demografica ) tind sa imbrace cam toate regiunile ce conteaza si de-aceea in conditii firesti (de unde se exclud regiunile turistice de intensitate ridicata , absente la noi ) nu ar mai fi „spatiu credibil” de acoperit .
Suprasaturata ar fi , de asemenea , piata „vechiului ” in materie de locuinte despre care schema publicitara exprima rezerve si retineri ascunzand scaderi . Dar daca prin”vechi” intelegem imobile de prestigiu din anii interbelici ( apartamente de mare burghezie , vile- de fapt ” casa boiereasca de Bucuresti ” – si palatele urbane din nu putine orase ) , scaderea nu va exista fiindca „vechiul impunator ” are pret oriunde in lume si se denatureaza cu greu fiindca „luxul clasic nu se mai inventeza ” . ” Vechiul ” expus este , fara indoiala , locuinta de bloc de apartamente din epoca industrializarii galopante , si de-aceea ce se va corecta se va corecta in „orasele-satelit ” inaltate acum 35 -40 de ani in cateva zeci de localitati importante (caci fenomenul nu este nicidecum un specific de Bucuresti ). Aici scaderile exista inca de azi (si in procente ce ar urca pana la 15-20 % desi o baza statistica verificabila nu exista si , deci , trebuie semnalata numai tendinta , nu si valorile ) dar viitorul le va diferentia vizibil in raport de cartier , notorietate , caracter urban pronuntat etc. De aceea intre ” Centrul Civic ” sau ” Scoala Herastrau ” din Bucuresti si „Militari ” sau „Pantelimon ” (arii „satelit ” clasice ) diferente de cota vor aparea mereu si , cu vremea, poate chiar se vor intari .
Expuse prin publicitatea nesabuita privind „rata de profit ” dar , in acelasi timp , si prin interventionismul cartelurilor in planurile de extindere urbana (care fac ca preturile in „orasele clasice” sa fie impracticabile in loc sa se echilibreze prin dezvoltari peri-urbane in forma chiar si a ” zonelor metropolitane ” ) , terenurile de constructie se vor corecta drastic . Astfel , cotatiile absurde de terenuri ultracentrale se va observa ca au fost numai ” scriptice ” (ceea ce azi pare de necrezut ) iar „afacerea terenurilor din camp”( o iluzie fenomenal de raspandita) va aduce pierderi incomensurabile la unii si castiguri sigure la cei ce au actionat ca ” initiati” (cunoscand planurile de ulterioare dezvoltari de retele , deci probabilele „urbanizari ). Constant , dar fara mari sporuri in intervalul imediat (nu si mai apoi ), vor creste preturile de teren agricol , o tema ce merita o analiza separata .

Dar „jucatorii „, care ar fi atitudinea lor in aceasta situatie cand devine indiscutabil ca ” nu mai sunt bani imaginari ” si pretul creditului a crescut simtitor si va mai creste cu probabilitate ? In aceasta materie , interventionismul Bancii Nationale romanesti era inevitabil mai ales in situatia ” crizei creditului global ” si de aceea atitudinea inteleapta ar fi prudentza in critica impulsiva ce se face adeseori . La drept vorbind , nu exista o alta solutie atata vreme cat planuri de Stat in materie de locuinta nu avem (dar in ” capitalismul occidental ” sunt !) si isteria vietii pe datorie ( imbratisata cu o iresponsabilitate uluitoare ) nu se putea calma prin alte procedee , de fapt destul de putine si firave . Cat de complicata va fi cumpararea unei locuinte pentru salariatul roman ( cel mai expus viselor de euforie a viitorului ) -iata o predictie cu neputinta de formulat acum, cand inca nu sunt lamurite „valurile succesive” de efecte ce vor veni -pana chiar la sfarsitul anului urmator -din America si Europa Occidentala .
In tema investitiilor, esential este a spune ca „dezvoltatorii ” depind prea putin de creditele romanesti fiind ,cei mai multi , straini ce corespund noilor migratii „globaliste ” si se imprumuta prin sindicalizari internationale , nu locale ; cat priveste pe „dezvoltatorul roman ” , procentul celor ce nu au nevoie de credite (fiindca lucreaza cu banii „paradisurilor fiscale” )este foarte probabil impunator si de-aceea efect in imediat nu vom avea decat in mai mare prudenta la deschiderea de santiere noi ; dar nu si intr-un viitor ce se numara in putini ani .

23 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (III) : Cele doua piete – „piata concurentiala” si „piata de ponturi”

ANALIZE ANTERIOARE DIN ACEST CICLU :

• 22 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (II) :”Criza imobiliara ” . Factori de influenta
• 21 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (I) :”Incendiu” sau “inghet” ? Sfarsitul unui ciclu

Desi ideea caracterului „romanesc” al celor doua piete paralele este aproape un postulat , totusi aceasta nu-i decat o impresie incurajata de prejudecata exceptionalismului nostru in negativ . Dar nu doar la noi se intalnesc – alaturi de vanzari de proprietate si posesie (universale si perpetui ) – mari combinatii de cartel , delicte de initiere flagrante si vietuire parazitara prin abuz si ingaduinta platita din greu . Difera , insa, proportia . La altii , cand se fac (si se fac) astfel de rapturi , ele presupun atat obligatia stratagemei inteligente cat si d simtamantul primejdiei si, deci, atentia la marimea sustragerii care , pornind de la principiul de zeciuiala gotica ce a crescut consubstantial cu Occidentul , este rezonabila (si chiar cand „se fura „, se fura cu masura ) .

Dezlantuirile de la noi -care , in timp istoric minim , au fabricat o clasa de bogatasi cu procent incredibil de incapabili in a produce ” nou” si, deci, valoare – se reflecta nu doar in social -unde stricaciunea pare de nereparat – ci si in structura pietei imobiliare propriu-zise caci cele doua realitati nu sunt atat de „paralele ” pe cat ne apar in teorie . Preturile enorme -intre care destule sunt cotatii fictive – lucreaza adanc si extins in imaginarul negustoriei corecte care astfel se reazema in-echilibrat pe legende si mitologii si este predispus la ascultarea rumorilor , mai ales cand acestea produc euforie si visari .

Totusi, in datele ei firesti , „piata concurentiala ” isi mentine evolutiile curente chiar daca un pigment pronuntat de impredictibil apare si aici din motive ce sunt inevitabile in ciclul contimporan al „globalizarii „ ( dependenta de valorile monetare , schimbari sociale brutale , ” efecte de fericire ” etc. ) Ca pretutindeni , la noi se vinde si se inchiriaza orice nu misca intr-o gama de sortimente de o mare largime de unde prea putine din cele vehiculate pe aiurea lipsesc inca. Piata ,deci, este „in lucrare „si , deci, „functionala „.

Insa oricat de policroma prin diversitate , aceasta categorie nu reprezinta decat in procent minor grossul valoric care acela conteaza si conduce la invoieli (caci „tranzactia ” se face „intre domni” , nu intre banditi ) care uneori sunt de proportii enorme . Acestea nu se desfasoara ,insa, cu publicitate verificabila si chiar atunci cand multe trec prin mecanismele ce cuprind legitimari prin masuratoare , document notarial si altele de acelasi fel , participarea profesionala tipica lipseste in aspectul ei complet. Rareori apare aici agentul imobiliar (si , cand apare, acesta reprezinta un simplu decor de firma agreata din ratiuni nu de calificare ci de „actionariat „) . In schimb , se manifesta hotarat armata neagra de „membri de comisii ” , prepusi diferiti , lichidatori si executori judecatoresti , „autoritati nationale ” , notari ce inchid ochii in fata actelor masluite , falsificatori eminenti , avocati indrazneti , cadastristi tocmiti , „oameni de lege ” din aproape toate categoriile , arhivisti , aducatori de informatii . Totul se desfasoara in spatele usilor inchise , cu contributii diverse ce provin de la functionari de stat , birouri de avocatura ce fac si desfac , detinatori de „semnatura ” si de la eternul „consultant „-de fapt un organizator de invarteli baroce care de obicei realizeaza dosare inatacabile formal , pecetluite de o lege a tacerii unde nimeni nu vorbeste , nu vede si nu aude. Aceasta este marea piata imobiliara de penumbra ce trebuie denumita corect ” piata de ponturi ” caci aceasta se constituie dupa principiile infractionalitatii de medii joase unde se opereaza „la pont ” prin valorificarea unui secret furnizat de detinatorul de informatie . Marile averi se dobandesc de obicei in aceasta maniera al carei patent apartine Statului care , stapanit de bande organizate , a formulat cand nu era „legislatie ” (cuvant-cheie ) dispozitiile necesare la momentul stabilit spre a intensifica jocul dirijat de sah ale carui miscari sunt cunoscute pana la deznodamantul castigator . Mari „redobandiri” ( unde regula este mai degraba „improprietarirea” decat ” restituirea”) si care , intr-o absenta a rigorii de proportiile unui cataclism istoric , a introdus in pietele de penumbra de la castele si palate si pana la imensitati de teren urban si rural (ba chiar si munti intregi , daca nu chiar , maine, si sate , cu tot cu omenet , ca in Evul Mediu) , proiecte de toata mana – cu participatii extravagante unde exceleaza sediile exotice din clasa „paradisurilor fiscale ” – ce se vand „cu totul” in oricare etapa , unele prin tesaturi ingenioase de „evidentiat” bani ( si unde „urbanizarile ” prin retele se fac cu ban de buget public atribuit „selectiv ” ) , „asociatii „si „participatii ” unde cotele de imobiliar sunt insasi axul intregului „montaj financiar”- acestea sunt nu afaceri ci uriase panamale care vor intra in istoria vremurilor de azi ca si in folklorul de „milieu ” ramanand , totusi , in ciuda caracterului lor izbitor fraudulos , „surse ” si ” rezerve ” de bani incalculabili ale caror urme s-au sters ori se vor sterge . Insa mai inainte de toate , acesta este modelul social recent .

22 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (II) :”Criza imobiliara ” . Factori de influenta

ANALIZE IN SERIAL : 21 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (I) :”Incendiu” sau “inghet” ? Sfarsitul unui ciclu

Cele dintai inrauriri exemplifica „ecoul periferic” al epidemiei create de virusul subprimei despre a carui participare la fenomenele extra-americane existau iluzii de extinderi doar pe arii minore , ce nu s-au confirmat in ciuda prognozelor ultra-optimiste . Noi, care nu cunosteam „produsele financiare sofisticate ” si nicidecum creditul cu risc ridicat , suntem teoreticeste izbaviti de rasfrangerea directa  dar nu si de urmari de valuri catastrofale ulterioare care , de fapt , traduc devastarile bancilor si dezastrele bursiere occidentale propagate catre „margini „prin canale deschise si retele continui . Concluzia ca „nu sunt bani suficienti ” sau , daca sunt, sunt scumpi (deci creditul costa inconvenabil ) fiind de la sine inteleasa , rezulta ca atat „vanzatorii de credite ” cat si „investitorii” ( ce planuiesc dezvoltarile mai ales prin ” sindicate de platitori ” ) adopta atitudini mai rezervate si , atunci cand apar deprecieri de procent neasteptat , presupun chiar intreruperi de activitati , regrupari si , in fine , chiar fuziuni . Acestea , desi extinse geograficeste , se localizeaza in contexte diferite dar la noi prezinta infatisarea tipica a noii atitudini prudente fata de o piata imobiliara devenita brusc periculoasa ca „preturi exagerate ” si , ca atare , incetinesc robinetul de furnizat bani (sfarsitul „primului val ” ) .

Si totusi , fata de criza globala a creditului , apar aici caracteristici locale cu greutate relativ ridicata si a caror contributie nu-i atat de neinsemnata pe cat se spune uneori . Moneda fiind expusa si, la randul ei , obiect de combinatii speculative , rezultatele in materie de valori ale imprumutului de bani pot fi (si sunt ) in destule cazuri catastrofale iar curbele anarhice din primavara lui 2008 , cand „banii romanesti ” s-au ieftinit cu peste 15 % in cateva saptamani si au ramas la nivel scazut fata de cota de credit anterior , a probat categoric riscul uitat prea repede dar persistent in penumbre rele . Inflatia -maladie europeana recenta , urmand situatia „pacientului american ” unde acum pare ca trece de 4 % – se adauga si ea situatiei nesperat de negative care , daca depaseste 10 % , cum se preconizeaza , va pune insasi notiunea de ” credit ipotecar ” sub un semn de intrebare subliniat si maxim ingrijorator . Conjuncturile aparute mai de curand in forma unor sincronisme bizare de ” crize ” succesive ( conjunctii in negativ ) unde intra atat pretul petrolului cat si ” spectrul foametei ” completeaza un tablou de clipa istorica nefasta cand nu putini isi fac socoteli de supravietuire si nicidecum de propasire . Dar pe langa factorii epocii convulsive ce inrauresc fara putinta de ne sustrage , avem sirul nostru de erori si o capacitate de reactie scazuta care apartine parca unui organism hranit cu stimulenti din categoria drogului usor , generand mica euforie si o pierdere a simtului realitatii . Non-interventionismul autoritatilor trebuie mentionat si el fiindca la noi nu doar ca doctrina Statului ca observator federal este pagubitoare si absurda cand la altii „imobiliarul ” este urmarit cu atentie , producand reactii imediate atunci cand apar chiar incalziri minore , dar pana si filo-americanismul lor ( o varietate de ancilaritate traditionala la „romanul turcit” ) are numai compozitie formala si nu invata nimic de la reactia celor care iau sub aripa banului public companii private mari amenintate de faliment . Bineinteles ca strategii in materie de locuinta nu avem , nu avem nici perspectiva de macar limite medii de timp si retrocedam stupid tot ce a fost „luat ” sau nu are azi un stapan si continuam sa improprietarim chiriasi , posibili proprietari nationalizati si membri in cartelul cumparatorilor de bunuri litigioase fara o minima prudenta fata de un viitor colectiv unde nu vine potopul . Toate acestea nu doar ca nu ajuta la nimic si fac sa creasca incertitudinea dar contribuie la un gen de capitalism anarhic cu puternica predispozitie speculativa si oligocratica , de fapt o realitate unde insasi coeziunea sociala este culcata la pamant prin absenta deliberata a modelului istoric necesar . De aici deriva si strania caracteristica romaneasca a „imobiliarului cu doua piete paralele ” . (va urma ).

21 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (I) :”Incendiu” sau „inghet” ? Sfarsitul unui ciclu

Publicam , incepand de azi si timp de cateva saptamani , un „bilant semestrial ” , constand in analize privind situatia pietei imobiliare din Romania .

Desi recapitularile intreprinse dupa calendarul obiectiv sunt formale si descriu numai partial procese ce se afla in desfasurare si continua adeseori in directii inca indefinite , totusi un mic bilant de jumatate de an are utilitatea lui mai ales ca astazi , dupa mai bine de un an de la identificarea virusului subprimei avem efecte romanesti evidente si simptome deloc incurajatoare . Cu toate acestea , pe la inceputul anului in curs si luni intregi dupa aceea – si chiar , uneori , si azi – un anumit optimism era izbitor in multe din comentariile curente , conducand la ideea ca ” la noi nu vor fi consecinte „. Aceasta moda dominanta , de exceptionalism stupid -unde privirea lucida si concluzia echilibrata nu au nici macar loc sa se manifeste – a daunat vizibil si va continua sa produca rataciri atata vreme cat nu realitatile ci „ratingul ” si nu dezbaterea fara prejudecati ci propagandismul izvorat din invoieli oculte vor continua sa se impuna cu salbaticie . Ideea insasi de a vedea totul prin ochean cu lentila extrema si respingand nuantele – care acelea conteaza si aduc concluzii cu temelie solida – va trebui inlaturata caci altfel suprarealitatea de rapoarte de piata cu material de inventie ( si , oricum , inverificabil ) si deopotriva jurnalismul senzationalist in orice tema vor strica si marunta urma de luciditate ce a mai ramas .

Desfasurarile inca in curs contin prin ele insele o concluzie incontestabila care ne indica nu „inghet ” si nici „incendiu continuat ” (cum se invoca acum din motive dinte cele mai felurite ) ci o re-asezare chinuitoare si cu multe necunoscute , de fapt un sfarsit ciclu in etapa violenta care a modificat radical infatisarea „pietei imobiliare” de la noi si a inchis caile de manifestare pentru procesele naturale , constand-acelea- in acumulari treptate si achizitii cantarite cu mai multa grija decat s-a facut pana recent . Efectele ciclului ipotecar in accesul lui acut sunt incalculabile inca prin implicatiile foarte diverse desi cateva elemente trebuie evidentiate inca de acum spre a i se intelege sensul de manifestare implacabil si natura devastarii ce se constata .

Noi am avut intre cele mai socante cresteri de preturi din Europa acestui deceniu si un grad de adeziune inalt si iresponsabil la o formula financiara transformata in mod gresit in fetis si , ca atare , o transformare galopanta de la o „piata permeabila si ieftina” la una ” devastata , riscanta si scumpa ” . In numai 5 ani (adica din Iulie 2003 pana in Iulie 2008 ) , preturile pentru locuintele de condominium in orasele-satelit din Bucuresti au crescut cu intre 450% si 800 % , in unele cazuri cu si mai mult ; pretul locuintei noi s-a insesit si el , daca se compara ceea ce se cere azi cu ceea ce era acum o jumatate de deceniu ; cele mai scumpe imobile de prestigiu din Capitala au trecut de la 2,5 milioane de Euro pana la 25 de milioane , incurajate si de un mecanism de asa-numite „retrocedari ” (de fapt , in procent ridicat simple improprietariri organizate in spatele usilor inchise ) ; terenul scump , apreciat acum cinci ani arareori la mai mult de 1500 E /mp a devenit uluitor de scump , avand cotatii -la o bursa imaginara – de mai mult de 7000 E/mp si chiar 10.000 E / mp desi in aceste conditii inutilitatea achizitiei pentru orice fel de cladire noua este clara ca lumina zilei ; marginile orasului -dar si nenumarate alte regiuni invecinate unde terenul agricol sta parloaga continua in ideea „investitiilor ” ce vor urma – au devenit brusc adevarate mese de joc pentru ruleta imobiliara , facand sa explodeze pretul hectarului de pamant de agricultura de la 15.000 de Euro la 300.000 si in multe locuri chiar si mult mai mult , presupunand cresteri irationale unde sporul de 2000 % este intre cele mai rezonabile . Acestea sunt numai cateva din argumentele care – in maniera clasicismului de Caritas local – au adus descalecari de straini din cele patru zari atrasi de pseudo-mitologiile de El Dorado contimporan care astazi incepe a-si arata dimensiunile exacte . Pe acestia i-a manat , totusi, si o anumita realitate statistica vehiculata cu grija in versiunile paradiziace intretinute cu oarecare pricepere la noi si in alte locuri , prin canale nu intotdeauna inocente . Multi vor fi uimiti sa afle ca , aici , „rata de crestere ” a depasit cu mult dublul cresterilor occidentale din chiar cele mai accelerate procese de scumpire unde cheia universala a „ipotecii” a turnat mereu gaz peste focul intens al afacerilor cu case si terenuri . In Franta , majorari de 400-500 % au aparut in mai bine de un deceniu , la noi acestea s-au manifestat in numai cativa ani si intr-o tara unde „bunastarea sociala ” , in proportii de castig lunar , este incomparabil mai scazuta , de fapt la  aproape de o treime din media de aiurea .

Origina acestor evolutii este pusa de obicei ,printr-un reductionism gresit , exclusiv in seama „revolutiei creditului ” si , deci , a efectelor globalismului in aspectul lui financiar  insa aceasta incheiere , confirmata intr-o proportie oarecare , trebuie completata cu participarea a catorva factori de influenta uneori decisivi . Care sunt acestia , la noi ? (va urma )

18 Iulie 2008 – REGULI – Cade „imobiliarul ” , cad nenumarate alte activitati

” Virusul subprimei ” nu se manifesta , din pacate , cu efecte numai in ordinea marilor mandarini ai banului – vedete continue in luminile rampei -ci si in categoria participantilor marunti -dar numerosi – intrati in istorie prin formula de un indicibil cinism obraznic drept ” pagube colaterale „. Pe la inceputul lui iulie 2008 , ceea ce era socotit „campionul francez in anunturile imobiliare ” ( o pagina web „in serviciul particularilor si al profesionistilor din imobiliar ” ) a suferit o corectie aspra a pretului pentru o actiune la bursa dupa ce pierduse , in numai un semestru , mai bine de 60 % din valoare (aducand scaderi considerabile inclusiv in materie de ” Ebitda”, coeficientul ce apreciaza pretul unei companii la o posibila vanzare ) . Acest episod a deschis dosarul efectelor de ramificatie care prejudiciaza un numar impresionant de activitati , afaceri si profesiuni ce sunt afectate – in maniera propagarii undelor concentrice – de criza imobiliarului global . Rand pe rand au fost recenzati nu doar antreprenorii de constructie – de marimi diferite- dar si producatorii de materiale dintre cele mai diverse ( de la betoane si caramida si pana la cele intrebuintate pentru finisaj si dotari ) , „electrocasnicele ” aflate in legatura cu dotarile in ” urbanizarile ” noi , astazi suspendate sau esuate , echipamente de toata mana ; meserii de ” aval ” sau ” de amonte ” ( ingineri din toate categoriile in legatura cu imobiliarul, agenti , consultanti financiari de credit ipotecar , „mana de lucru ” din orice sector apartinand antreprizei de constructie sau de reparatii de cladiri , topometri etc. ) ; „transportatori ” , experti , arhitecti – un mic „tinut cu populatia lui ” care din potopul de bani e posibil sa cada direct in neagra saracie .

Aceste scheme simple sunt arhi-cunoscute in alte parti , unde interesul pentru desfasurarile de la o zi la alta mai virulente nu se manifesta doar in mediile specializate in administrare de bani si la producatorii de spectacole de presa efemere (deobicei iresponsabile ) , asa cum este la noi , ci au greutatea sociala ce se subintelege la numai o examinare sumara . Dar ati vazut analize in aceste teme in Romania ,intreprinse la rece insa fara preconceptiile curente si , mai ales , fara propagandism semidoct ? Eu nu am auzit despre ele sau poate nu sunt in curent .

17 Iulie 2008 – NEO-PATERNALISMUL DE CONSUM – ” Virusul subprimelor ” decimeaza gigantii americani ; statul intervine preferential

Sirul de victime cu maxima faima produs de „criza americana ” urma sa includa , la jumatatea lui 2008 , si pe gigantii re-finantarilor ipotecare , Freddie Mac si Fannie Mae , a caror apropiere de faliment avea un grad de iminenta provocand ingrijorari ininteligibile la porportiile noastre . Caci o prabusire a celor doua organizatii care garanteaza azi peste 6000 de miliarde de imprumuturi ipotecare (!!!) face parte din categoria fenomenelor care in Romania „nici cu gandul nu se pot gandi” . Ceea ce este insa de necontestat este ” riscul sistemic ” ce aparea ca efect imediat al acestei catastrofe probabile mai ales ca scaderile lor de cotatie bursiera ajunsesera la peste 25 % din valoare intr-o singura sesiune . In aceste conditii , „redresarea ” parea aproape imposibila mai ales ca specialisti cu notorietate si pricepere dovedita se aratasera incapabili sa redacteze un plan realist cata vreme acesta ar fi cuprins o linie de credit obligatorie insa cu o amploare cu neputinta de prevazut. In aceasta situatie , interventia statului – in forma unui program guvernamental de ultra-prioritate – a socat unanim , mai cu seama ca „Rezerva Federala ” a hotarat in conditii fara precedent sa considere cei doi indatorati ca „banci de depozit ” si sa permita accesul lor la ghiseul ei de scontari . Solutia cu totul neobisnuita a provocat comentarii diverse intre care ideea ca „falitii salvati ” s-ar numara printre benjaminii stapanirii americane -si , deci , tratati in maniera grijulie – nu putea sa lipseasca . Dar intrebarea esentiala , semanand cu ghicitoarea unui oracol de tragedie , sta pe buzele tuturor si se rezuma la sfarsitul cosmarului . Acesta nu se va incheia nici in cursul anului viitor dupa concluziile recente ale unui guru de finante ; maladia devine pandemie .

16 Iulie 2008 – O stafie cutreiera Occidentul : inflatia

Conjuncturile recente (intre care „criza creditului global ” este numai o componenta dar importanta cata vreme atinge insusi sistemul financiar rezemat prea determinat in mecanismele de ipoteci ) aduc insa pe scena un personaj despre care parea ca nu se va auzi prea curand in Occident si mai ales in Europa : stafia inflatiei . Prea putin comentata la noi ,unde inca se mentine imaginarul euforic creat cu multa cheltuiala in destui ani , aceasta preocupa pretutindeni unde devalorizarile provocate de cascade de crize isi arata coltii (si mai ales in America , unde simbolicul 4 %  e depasit ) . Intre regiunile prejudiciate , motorul european franco-german are un loc nu nesemnificativ . In Germania ,de pilda , inflatia din iunie s-a ridicat pana la 3, 3 % pe an , la nivelul cel mai inalt din ultimii cincisprezece ani . Situatia continua deteriorarile anterioare care , in aprilie ajunsesera la 2,4 % iar in mai – 3 % . Conjunctura cresterilor sincronice ( electricitate , carburanti , alimente ) ar fi influentat masiv inflatia ingrijoratoare din acest moment intre care numai pretul energiei ar constitui cam 60 % din total. Semnele negative sunt mai numeroase, intre ele trebuind inclus si indicele Zew , considerat si „indicatorul moral al investitorilor germani ” , care in iulie a cazut cu 11, 5 puncte , ajungand la -63,9 , un nivel niciodata intalnit de la initierea acestui reper , in 1991 . Ipoteza emisa ( o degradare si mai pronuntata intr-un interval de 6 luni ) are un grad oarecare de probabilitate mai ales ca explicatiile aparute , constand in „agravarea riscurilor in planul activitatii economice mondiale ” – fermitatea monedei euro , inflamarea pretului petrolului , cresterea dobanzilor BCE si criza financiara din SUA – se confirma punct cu punct .

Ingrijorarile ar trebui sa fie si mai pronuntate in Franta , unde rata de inflatie ( de 3, 6 % pe un an ) este cea mai ridicata din 18 ani recenti desi aici degradarile nu s-au manifestat in accese ci prin adaosuri constante , de cam 0,3-0,5 % lunar . Cu toate acestea , opinia ca „inflatia este de natura sa modifice fundamental traiectoria economiei ” si-a facut loc si pare sa fi capatat un caracter axiomatic . Concluzia este , de altminteri , elementara si nu trebuie prea multa imaginatie si nici stiinta in finante spre a intelege ca ” banii devin tot mai scumpi ” iar creditul urmeaza sa aiba valori si mai ridicate , complicand cu simptome noi un organism care se imbolnavise grav prin atacul virusului subprimei care inca nu si-a gasit leac . Mai importanta , deci, trebuie socotita  tendinta care , dupa toate datele , continua in sens crescator . Pentru Germania , nivelul cel mai de jos – inca neatins acum – ar putea sa se evidentieze in aceasta iarna ( versiunea optimista )  dar in scenariul depresiv , cand  criza financiara americana , de fapt „criza globala a creditului ” , va mai continua si in anul viitor ,  evolutiile sunt relativ impredictibile . Ceea ce este sigur e, insa , scumpirea banilor si observatia recenta ce indica dobanzi mai mari  in Marea Britanie , Australia , Noua Zeelanda , Suedia si Norvegia decat in ” zona euro ” arata ca al doilea val (un scenariu ce  provoaca astenia bancherilor europeni ) isi arata coamele involburate . Din acest punct de vedere , o inflatie „europeana ” de 2 % ( expusa de curand  ca deziderat propagandistic evident ) pare o iluzie de moment sau , cum s-ar spune in limba anonimului popular , o betie cu apa rece .

15 Iulie 2008 – „Imobiliarul mediteraneean”

Intre solutiile prevazute a combate noile boli globale , concentrarile si mai pronuntate -prin asocieri , „uniuni” si federalizari cu principii recente – sunt  evidente si se manifesta in forme dintre cele mai insolite . Printre acestea , noua ” Union pour la Mediterane’e ” , initiata in chip formal de Franta condusa azi de o copie palida a noului consul globalist ( o varietate de manekin populist preparata in laboratoarele agentiilor de publicitate ) a facut suficient zgomot pentru a merita cateva observatii . Ca si altele , aceasta nu-i, de fapt, decat o trans-nationala de state , avand mai intai obiective de natura economica unde ” centrul bogat ” creeaza sentimentul de colaborare formala pentru uzul  periferiilor concentrice sarace , desi extinderea pietei centrale prin includeri succesive cu funii de matase ramane principala manevra pe termene mai lungi . Insasi structura de organizare -de fapt compozitia – indica aceasta realitate si o confirma ; o agregare „mediteraneeana ” alcatuita din „Europa birocratica” (unde aproape trei sferturi din membri nu se afla in legatura cu Mediterana decat prin prezenta comuna pe mapamond ) si  inca mai bine de 10 alte state in majoritate africane si asiatice , abia acestea „mediteraneene ” prin litoral sau legate oaresicum de „Mare Nostrum”.  Lipsa organicitatii   este izbitoare .

Efectele se vor observa cu timpul (daca se vor produce ) , astazi ramanand la indemana numai predictii sumare si marunte estimari .Dar fiindca de obicei  implicatiile imobiliare exista si sunt in anumite cazuri decisive  cateva tatonari in tema sunt utile . In aceasta materie , „extensiunea in regiunile virgine ” aparuse de catva timp si nu era intamplatoare campania de promotie pentru cumparari de proprietati in Maghreb , intalnita nu doar in mediile de manipulatori de bani ci si cu ocazia targurilor imobiliare diferite, unde se poate studia bursa paralela a desfasurarilor viitoare pe harta . Cand despre Maroc , Tunisia sau Egipt se vorbeste insistent si se face caz de ieftinatate , de cheltuieli scazute pentru „retele”(fiind  geografii cu vara continua), in fine de castigul ulterior din exploatatie (??!) , nu sunt indoieli asupra directiei de canalizare a banilor prin promotia dirigista , intotdeauna lipsita de inovatie , deci „retzeta”.

Fiind inclusa recent in „Europa stapanilor ” , Romania s-a trezit acum si la masa mediteraneenelor (desi -indiferent de context- „ideologul Marii Negre” ar fi facut totul ca sa aiba o cat de marunta participatie ,macar simbolica ) ;dar este o prezenta fara nici un efect caci in raport de noii candidati la parjolul ipotecar noi avem vechime , o piata devastata de jaf sistematic , delicte de initiere si enorme castiguri „prelevate” rapid ,incat nu mai aparem ca tentatie noua . Sita veche cerne prost .

14 Iulie 2008 – „Zgarie-nori” de vanzare

„Criza americana ” are urmari intre cele mai putin asteptate , intre acestea fiind si o sesiune de vanzari intensive de „zgarie-nori ” , de fapt proprietati cu valori impresionante si care , instrainandu-se , pot ajuta la dobandirea unui echilibru financiar relativ cand detinatorul trece prin anumite neajunsuri .Acum cateva zile , de pilda, s-a aflat ca , in New York , Chrysler Building (cea mai inalta cladire din lume pana in 1931 ) , un faimos zgarie-nori al carui stil Art Deco a definit linia constructiilor de Manhattan , si-a schimbat stapanul . Noul proprietar este „Abu Dhabi Investment Council ” , un „fond suveran de investitii” arab , cunoscut si pentru alte achizitii spectaculoase reprezentand cel de-al doilea capat al ciomagului globalizarii . Initial ocultat cu oarecare grija , pretul nu pare a fi exorbitant in raport cu ceea ce se practica in alte parti si chiar la noi caci pentru 1, 2 milioane de metri patrati plata facuta nu depaseste 800 de milioane de dolari .

In mod bizar , aceasta este a doua cumparatura importanta in materie de „sky-scrapers ” in Manhattan ,din lunile recente. Cea dintai avusese ca obiect General Motors Building ( cu 50 de etaje si inalta de 215 metri ), pentru care se platisera 2,8 miliarde de dolari (totusi, dublu fata de pretul din 2003 ) dar si pentru o suprafata de cateva ori mai intinsa si o vechime incomparabila ( aceasta avand numai 40 de ani ) .

Sunt, in orice caz , vanzari din categoria spectacolului public , neobisnuite acum prin frecventa insa explicabile in contextul crizei americane caci ceea ce pana de curand era numai un zvon de necrezut privind posibilul faliment al lui ” GM ” (simbol si totem industrial american ) a devenit mai recent , de cand actiunile au scazut cu 15 % intr-o singura sesiune , o situatie de quasi-iminenta .

11 Iulie 2008 – ” Pacientul irlandez ” se insanatoseste in strainatate ?

Epidemia  cu accese de criza globala a creditului  aduce periodic alte „fise de observatie ” ale unor bolnavi recenti , cu simptome locale destul de diferite insa cu evolutie clinica relativ uniforma . Previzibila inca din 2003 (cand aparea intr-un raport al Bancii Mondiale prea repede facut uitat si unde curiosii puteau sa verifice unde vor fi geografiile viitoare de risc imobiliar ) , regresiunea  recenta din Irlanda s-a putut observa cu ochiul liber abia cum mai putin de un an cand cresterile socante de preturi ( de mai bine de 400 % intr-un deceniu ) s-au oprit si au fost urmate de un recul  de o virulenta neobisnuita . Din „Tigrul Celtic” de alaltaieri a ramas putin iar astazi se invoca tot mai frecvent notiunea de ” recesiune ” care ar putea depasi pe cea , devenita aproape istorie, din 1983 .

Sentimentul unor fenomene fara precedent in epoca  moderna este foarte viu si sunt intensificate de situatii neverosimile local . Actiunile la Bank of Ireland au scazut in numai doua luni recente cu peste 50 %  si in raport cu inceputul anului trecut cu 75 % , procente incredibile cu nu multa vreme in urma . Dar Bank of Ireland nu este o institutie oarecare de afaceri cu vanzare de bani  ci un mit local fiind creata in 1783 prin subscriptie publica si , la drept vorbind , stalpul simbolic al colectivitatii  a carui clatinare posibila nici macar nu putea fi imaginata . Prognozele de tipul Armaggedon imobiliar apar acum frecvent si se invart in jurul unei idei neobisnuite(caci a fost emisa rar si nu s-a comentat ) insa nu absurde , evidentiind conjunctia negativa dintre sfarsitul unui ciclu decenal de cresteri de pret ( socotite efect de grafic , de fapt o ciclicitate prezumata dar niciodata demonstrata ) si socul american al sub-primelor , la drept vorbind o lovitura de traznet cu efect global .

Indiferent de context ,  un detaliu in aparenta nesemnificativ ar merita amintit aici desi , ca si in alte randuri , se vor gasi voci care sa-l minimalizeze , socotindu-l fruct al hazardului . De cam doi-trei ani , la noi s-au impus ca „investitori imobiliari ” cu greutate cateva , nu multe dar robace , companii irlandeze care au si fost intampinate cu urale de gornistii presei economice si cu interes probabil inteligibil de stapanirea altadata circumspecta . Sensul  invaziei celtice de pe Dambovita nu s-a dezvaluit o vreme dar astazi incepe sa se clarifice caci , in exact maniera universala a miscarilor de populatii peste harti vii , acum avem o migratie de bani care pleaca de acolo unde castigul scade mai jos decat tolerabil si se stabileste (cat s-o stabili ) in locurile unde profitul poate fi multumitor sau, cum este la noi , nesperat de ridicat . Cand si aici „randamentul ” scade , tabara migratoare se ridica fiindca voiajul din oaza in oaza este insasi filosofia banului nomad.

10 Iulie 2008 – ” Dirigismul ” agentiilor de cotatie

Ipoteza unei conspiratii de „gulere albe ” care ar fi provocat „criza americana ” prin manevre iresponsabile de falsificare de imagine si credibilitati masluite prin tabloul de cotatii pare , totusi , sa nu fie atat de extravaganta pe cat putea sa o ingaduie o prea repede examinare . Un raport recent intocmit de Securities and Exchange Commission (SEC), adica , in limbajul semi-alchimistic al finantistilor , autoritatea americana de reglementare a pietelor bursiere adauga unele detalii intrucatva neasteptate fatza de ceea ce se stia ori se intuia . Dezvaluirile sunt uluitoare si este pentru intaia oara cand mecanismul de alimentare a para-realitatii apare in incredibila lui goliciune . Acum intre protagonistii piesei de teatru cu final in genul macelului social apar toate cele trei vedete ale ” ratingului ” ( adica „Moody’s ” , ” Standard & Poor’s” et „Fitch ” ) care mai an erau spaima slugarnicelor stapaniri de la noi si ale caror cotatii corectate sibilinic si periodic nu intalneau nici o contestatie si capatasera autoritatea „Tablelor lui Moise ” . Insa, din pacate , neutralitatea pare sa nu fi fost decat un nou mit post-modern in spatele caruia sedeau combinatii , ingaduinte si cumparari de indulgente care s-ar zice ca sunt posibile numai in Balkani ori in societatile africane . Pe scurt , jandarmul burselor americane observa ca aceste cassandre tocmite ar fi ” contribuit la criza creditului imobiliar acordand note ridicate unor produse rezultate din titrizarea creditelor imobiliare a caror sanatate s-a dovedit ulterior foarte indoielnica”. Si pentru ca realitatea sa fie mai orientala decat chiar la noi , nu lipsesc atrageri de atentie privind bizare „conflicte de interese ” unde confuzia „comercialului ” cu ” analiza ” s-a putut produce intr-un climat incontrolabil dar cu efect devastator . Desi nicaieri nu apare formulata ideea „supra-cotatiei platite ” , totusi o sugestie aparuta in limbajul iezuit al rapoartelor pe teme delicate nu lipseste desi dezvoltarile ei lipsesc .

9 Iulie 2008 – Anglia va cunoaste recesiunea , pe urmele Americii ?

Catre jumatatea anului 2008 si in Anglia , unde inca de acum un an existau intrebari timide privind desfasurarile urmatoare , sirul de noutati ingrijoratoare este destul de impunator . Dar si prognoza credibila produce ipoteze ce preocupa mai ales ca unele apartin unor participanti cu notorietate care , spre deosebire de manipulantii de la noi , nu intoxica si nu creeza versiuni de dezinformare . Unele estimari din medii bancare formuleaza pentru preturile de imobiliar britanic o scadere de 9 % pentru intreg anul (aproape dublu fata de anticipatia anterioara ) si o injumatatire a numarului de tranzactii in raport cu anul precedent . Dar efectele , daca reculul se va produce , nu se va opri aici fiindca mecanismele sunt altele decat la noi unde scaderi sau regresiuni sunt procese aproape exclusiv ale pietii si nu afecteaza nici bancile si nici valorile de bursa. In Anglia , insa, orice diminuari aduc „deprecieri de active ” si, deci, degradarea valorii de actiune care se insoteste de obicei cu diminuarea cotei de bursa care ar putea cunoaste retrageri vertiginoase si consecinte greu de anticipat . La raportul semestrial recent , una din bancile cu greutate comunica, de pilda, o scadere in valoarea de active de nu mai putin de 1 miliard de lire sterline ( adica mai bine de 1, 25 de miliarde de Euro ) ceea ce adauga o tema de preocupare greu surmontabila in perioada ce vine .

In aceste situatii noi , reactia imediata consta atat in scaderea de dividende calculate in folosul actionarilor (care , astfel , pot capata nemultumiri si ar putea vinde in cascada actiuni care , astfel, se pot deprecia prin scadere de imagine cu efect catastrofal ) sau majorari de capital , ce se practica uneori , atunci cand exista putere in bani capabila a crea garantii . Un promotor imobiliar dintre cei cu faima meritata anunta cu doar putina vreme in urma o astfel de solutie in ideea de a continua finantarea proiectelor in curs , atenuand ca efect scaderile de valori aparute din motivul furtunilor bancare ale anului recent . Cifrele evocate sunt pur si simplu impresionante fiind , ca „deprecieri ” , de 660 milioane de lire sterline (834 milioane de Euros) traducand scaderea de cota a terenurilor detinute si , in acelasi timp , si a cladirilor in constructie in diferite tari ( 70 de milioane in SUA, 40 de milioane in Spania , numai regiuni devastate imobiliar ) . In ciuda acestor initiative , incheierile nu sunt optimiste si ramane ideea ca expansiunea maladiei continua si nimeni nu se poate socoti complet imunizat ; de aceea , probabil, sunt preferate pietele cunoscute chiar daca slabite sau in regres si e amanat aventurismul constand in explorarea in regiuni noi .

8 Iulie 2008 – „Criza imobiliara „- Solutii :cum se reface „antreprenorul francez „?

Fiindca psihoza crizei imobiliare este foarte raspandita astazi si la noi dar si aiurea , nu-i lipsit de interes sa observam in ce maniera socoteste antreprenorul francez ca isi poate sustine afacerea fara a lua decizii brutale sau cu aspect disperat care nu sunt niciodata recomandabile daca mai exista cai de corectie supravegheata . El isi concentreaza „eforturile cu obiectivul de a reduce costul operatiunilor imobiliare atat din pozitiile-cheie cat si in ce priveste funciarul ” ceea ce insemneaza plati mai mici atat pentru probabile planuri de arhitect dar mai ales in privinta achizitiei de teren cat mai ieftin . Acestea explica deopotriva ” retzetismul ” in organizarea cartierelor ( adica -asa cum este evident si la noi – o multiplicare a unei scheme unice , cu eliminarea diversitatii ) precum si continua extindere catre regiuni cu pret redus pentru „construibil ” ( indiferent daca regiunea este pregatita pentru urbanizari sau , pur si simplu , e un simplu ogor peste care se vor aseza cladiri ) . Urmeaza „conceptia proiectelor si costurile de constructie ” , constituind in esenta ” aparitia unui plan de reducere a cheltuielilor operationale ” de unde s-ar mai putea taia parti de buget in ideea formularii unor preturi finale mai atractive , capabile sa sporeasca vanzarile , deci, incasarile , reper sigur in a confirma sanatatea unei afaceri . Au, insa, acestea ecou imediat si sunt , deci , rezolvari cu interventie rapida ca o administrare de antibiotic ? Concluzia nu este incurajatoare caci  , oricat de rapide vor fi hotararile ,  efectele se vor simti cel mai devreme  dupa abia o jumatate de an insa aceasta numai ca metoda noua si nicidecum ca oferta coerenta . Sunt cateva concluzii utile si la noi unde , mutand ce e de mutat , putem obtine raspunsuri simple la intrebari ce par unora de nedezlegat .

7 Iulie 2008 – „Criza imobiliara „:dupa Spania , Franta ?

Sindromul de criza in Occidentul imobiliar poate fi destul de greu inteles la noi caci esenta lui consta in scaderi dramatice de cotatie  de bursa (ccea ce noi nu practicam ) si care , prin consecinta ,  aduc pierderi in materie de finantare dar, mai inainte de aceasta , asa-numite deprecieri de active. Astfel de maladii putin vizibile ating pana si pe unii din marii bonzi ai investitiei din acest domeniu si incendiul produs de sub-cotatii creeaza efecte severe atunci cand ii ating . Rapoartele de stare a companiei sunt , in aceste cazuri , foaie de temperatura si indicator de tendinta care trebuie urmarite atent . Iata , de pilda, o evaluare a Grupului francez Kaufman & Broad (care a pierdut in prima jumatate de an 2008 cam 17 % din valoare ) unde atat predictiile de castig dar si incercarea de prognoza pentru un viitor apropiat sunt mai mult decat ingrijoratoare . Cuvantul de ordine pare indiscutabil si aici :”totul scade”, adica atat cifra de afaceri (mai firava cu 6,1% , adica , acum , numai 586 milioane de euro ) cat si „rezultatele operationale ” -injumatatite pana la 47,1 milioane de euro (scaderi enorme !). Desfasurarile nu ating numai anumiti promotori (a caror posibila regresiune ar fi putut  insemna  administratie gresita , aprecieri prea optimiste , control diminuat al investitiei ) ci un sistem prea determinat de componenta financiara ,  care face de fapt din imobiliar o anexa a”bursei de bani ” . Anumite prognoze privind ansamblul ingrijoreaza , la drept vorbind , si mai mult decat pana acum caci incepe sa fie vehiculat un recul de 15-20 % in materie de vanzari pentru ceea ce se cheama ” nou ” (iar numeric in jur de 110.000 de unitati ce nu se vor mai realiza ) dar in continuarea unei „caderi in investitia locativa ” apreciata pentru semestrul trecut la aproximativ 30 % ceea ce depaseste calculele anterioare in procent masiv . Bineinteles ca depresia pietii creeaza si o deprimare privind „deschideri de santiere noi ” (efect imediat ), traducand prudenta inaintea unui sector dominat de risc iar consecintele apar printr-o propagare ramificata in straturi din cele mai diferite unde sunt alaturate somajul probabil , consumul scazut de materiale , recesiunea in vanzari de categorii la randul lor diverse . Unii antreprenori constata cu surprindere ca mai mult decat jumatate din „proiectele noi ” initiate anul trecut nu vor mai fi posibile si ca , mai mult decat atat , pentru cele in desfasurare vor exista „unele anulari de operatiuni care prin talie si preturi nu mai corespund conditiilor pietii „(atunci cand, pentru a mai salva ce e de salvat , nu se pot „renegocia conditiile financiare „) . Insa dincolo de limbajul cifrelor (care de regula trebuie insotit si de un cod explicativ de uz popular ) , importante sunt opiniile privind cauzele . Iar in aceasta materie ,  sursa crizei la europeni , trebuie cautata mai degraba  in ” schimbarea de atitudine a bancilor in acceptarea creditului , in cresterea dobanzilor si in rezerva cumparatorilor ” , mai pronuntate in perioadele recente („greva de asteptare ” , o reactie universala pe piete cu procese fluide ) .

7 Iulie 2008 – RECAPITULARI – Hartile zgomotului ” o „Cartiere selecte sau exclusiviste „? o „Tara de carton” o Conspiratii economice

• 4 Iulie 2008 – EURO-BIROCRATIA – Hartile zgomotului : ” Santierele nocturne “
• 3 Iulie 2008 – EURO-BIROCRATIA – Hartile zgomotului : “Glasul rotilor de tren”
• 2 Iulie 2008 :”Cartiere selecte”
• 1 Iulie 2008 – ” Cartiere exclusiviste”
• 30 Iunie 2008 – “Casa”si “Petrolul” -doua conspiratii economice ?
• 27 Iunie 2008 : “Tara de carton ” -cum se construieste in Romania
• 26 Iunie 2008 – “Publicitatea mincinoasa” – boala imobiliarului globalizat ?
• 25 Iunie 2008 :”Refugiatii climatici ”
• 24 Iunie 2008 – Semnul declinului se numeste ” Mercedes”?
• 23 Iunie 2008 – Stadioane si bani
• 20 Iunie 2008 – Se muta Capitala ?? Va fi aceasta la Cluj ?
• 19 Iunie 2008 – Morala unei fabule stupide: ” blocul-fantoma “
• 18 Iunie 2008 – “Pamantul otravit ”

4 Iulie 2008 – EURO-BIROCRATIA – Hartile zgomotului : ” Santierele nocturne „

Inutilitatea ” hartilor strategice ale zgomotului ” se observa si mai clar atunci cand constatam ca numeroase alte surse cu o continuitate de fenomen  nici macar nu se consemneaza , fiind evitate cu iscusinta ori de-a dreptul ignorate prin erori de metoda si o lipsa de cunoastere a desfasurarilor locale . Nicaieri nu apar , ca sa exemplific , santierele nocturne care , in „Romania oraselor mari” , sunt o pacoste arhi-cunoscuta si despre care nimeni nu vorbeste nimic desi toata lumea cunoaste ce se petrece la adapostul intunericului . In Bucuresti , de pilda , cum cade seara si o parte din locuitori incearca a se odihni , se pornesc deodata regimentele de basculante , diviziile de betoniere de mari dimensiuni si batalioanele de echipe -tocmite clandestin – de muncitori cu bratele care toarna cu o harnicie suspecta betoane in cofrajele pregatite in cursul zilei pentru a usura lucrul secret si a-l consuma cat mai rapid si pana sa prinda de veste posibilii concurenti (caci „autoritatile ” nu sunt luate in seama fiind „apropiati ” sau „prieteni „) . Bineinteles ca aceia care isi inchipuie ca „turnatul fundatiilor ” ( adesea niste uriase picioare de baraj hidroenergetic , fiindca acolo unde cladirea se face cu fereala exista si „ingaduinte” in materie de dimensiuni, inaltime si, deci , „aviz ” ) rezolva teroarea nocturna se inseala in modul cel mai categoric caci etapele executate ” la secret ” in instalatii , tencuieli si „finisaje” vor continua inca multa vreme si pana cand se incheie totul fara incidente . Cum astfel de cladiri atipice (de fapt, ilustrand categoria care distruge orasul prin cardasia de usi inchise ) apar acolo unde totul e scump si cartierul are aspect rezidential clasic nu-i greu a se imagina cata viata calma mai ramane din traiul diurn dar mai ales nocturn al proprietarilor naivi care se trezesc in plin santier acolo unde totul parea constituit pentru sute de ani .

3 Iulie 2008 – EURO-BIROCRATIA – Hartile zgomotului : „Glasul rotilor de tren”

O mai recenta obsesie a fabricantilor de dosare inutile parea sa fie , cam de pe la mijlocul lui 2007 , asa-numita „poluare fonica ” despre care documentele facute publice periodic vorbesc ca despre un pericol rezolvabil macar prin aceea ca incepe sa fie cunoscut . Insa si in aceasta materie , ca in nenumarate alte cazuri  , tot ce se face este lipsit de  efect si nu insemneaza decat constatari formale al caror scop nu-i decat justificarea unor fonduri tocate pana la dimensiuni imperceptibile cand practic nu se mai recunosc si dispar. Privita de la departare , „munca” pare insa uriasa constand in „harti ” , analize si investigatii care , daca ar crea si solutii realiste , s-ar zice ca au avut un rost . Dar acestea lipsesc cu desavarsire intai de toate fiindca exista realitati unde in practica nu se poate face nimic . Cele dintai dosare dateaza dar, mai la o vreme , si carmuitorii CFR -ului , stimulati de obligatia de aliniere la ” directive europene privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental ” (cum se spune in noul jargon insipid de cabinete) s-a incurajat sa alcatuiasca „primele hărţi strategice de zgomot pentru căile ferate cu mai mult de 60 000 de treceri de trenuri /pe an „. Acestea ar cuprinde diferiti „indicatori ” , unul mai putin elocvent decat altul , desi in sine probabil ca folositori cuiva in activitatea de birou ; dar nicidecum locuitorilor din traditionalele ” cartiere ale Garii „. La noi , unde orasul exista numai fiindca este legat in reteaua ” drumului de fier ” , asezarea in preajma garii este inevitabila (desi ” statia de tren ” sta adesea in margine de localitati) iar obisnuinta stinge , de fapt, orice „disconfort ” mai mult ca sigur aparut numai la cate un locuitor recent . Situatia insa nu este doar romaneasca . Oricine calatoreste cu trenul stie ca , in afara de cateva „halte” izolate , popularea imprejurimilor garii este un fapt si nu se poate modifica nici la noi si nici aiurea numai fiindca regiunea este periclitata de decibeli . Bineinteles insa ca pretul imobiliar poate fi mai scazut caci argumentul zgomotelor suparatoare apare inerent in orice targuiala facuta ca la carte ; insa cand nu ai unde, cumperi si in dodecafonia glasului rotilor de tren.

2 Iulie 2008 :”Cartiere selecte”

Dar daca , totusi , prin ” exclusivist ” noul jargon de romana corcita ar fi vrut sa spuna luxos ori “boieresc” , nici nu incape indoiala ca eroarea este inca si mai evidenta decat pare la o intaie privire . La noi , luxul autentic orasenesc consta , ca pretutindeni in lume , nu in resedintele de stil amorf situate in praf de ulite ci in vechi , impunator si continand memorie , ceea ce – la o comparatie oricat de sumara cu situatia ce se intalneste acolo unde inca destui romani socotesc ca reper – se confirma in procent ridicat . Si la Paris , dar si la Viena sau Madrid , ca sa nu spun la Barcelona ori Milano , unde se afla sediul luxului , este si sediul banului iar configuratia regiunii si structura ei de populatie arata cu adevarat o anumita omogenitate inerenta care nici nu mai trebuie evocata fiindca este de la sine inteles ca in cladirile boieresti stau boierii , nu randasii iar locuinta fostului tinator de darlogi e pe potriva acestuia , chiar costisitoare fiind . Saint-Germain des Pres , Faubourg du Saint-Honore , Grabenstrasse si Kohlmarkt , Passeig de Gracia , Via Larga , acestea sunt “cartiere selecte ” , masinarii de facut bani , sanctuare si , in cele din urma , embleme urbane cu insemnatatea lor complexa si ireductibila  a caror greutate provine deopotriva din traditie si compozitie dar , in acelasi timp, si dintr-o imponderabila de cutume si trasee canonice pe care cu greu le-ar schimba chiar si un cataclism social . Stramutand schema la noi , unde cate un fost merceolog ajuns azi miliardar socoteste ca nu avem nimic si ca tocmai de aceea ar trebui “ras totul” si inceput un oras “modern” , cartierele selecte exista desi sentimentul valorii lor e mai scazut decat merita iar atitudinea publica de pretuire se afla in suferinta  sub inraurirea ideologilor nimicului . Si stricaciunile recente traduc aceste postulate de “creoli ” a caror drama genetica e ca s-au nascut aici . Dar geografia traditiei ” romanimii de sus ”  inca exista ,meritand a fi evocata . Ea se compune , intai de toate , din regiuni de oras denumite la origina „parcuri ” si care , desi cu vremea au pierdut numele , au pastrat atat tinuta cat si faima ;acesta este” Bucurestiul scump ” , alcatuit din Parcul Bonaparte si Parcul Filipescu ( unitati urbane astazi dizolvate in integrista denumire de ” Dorobanti „) , Parcul Jianu (devenit ” Cartierul Primaverii ” ), Parcul Bancii Nationale (in apropierea Soselei Kiseleff ) , Parcul Domeniilor Statului sau Parcul „Elena Doamna ” , inclus astazi in ceea ce se cheama generic „cartierul Cotroceni ” . Cele mai multe sunt impresionante prin arhitectura chiar daca heteroclita , combinand neo-brancovenescul rezidential (asupra caruia studiile sunt aproape absente ) si cubismul interbelic bucurestean , o insolita adaptare locala a stilului european cu notorietate in anii 30 ai secolului trecut . Nu putine sunt mici palate cu aspect local pronuntat , constituind ceea ce se cheama „casa boiereasca de Bucuresti „, despre care bineinteles ca nu avem cercetari de nici un fel si albume de fotografii nici macar in proiect . Si daca adaugam la acestea si vechiul sanctuar al Batistei  dar si „mahalalele ” dinspre rasaritul vetrei traditionale , unde denumirile de strazi precum Mantuleasa, Plantelor sau Sf. Stefan sunt semne de memorie si evoca un oras senin , inverzit si mic-burghez , avem o imagine complet diferita de aceea ce se prezinta in mod curent in dizertatii incontinente produse de semi-doctii cu staif si dregatori certati cu cartea . Rezulta ca a valorifica staruitor cam tot ce are insemnatate si se pretuieste dincolo de context ar fi obligatoriu astazi daca , prin  eroare , rea-vointa si conspiratie , nu s-a facut ieri  si de aceea tot insemneaza cartier select sau , mai pe scurt , regiune cu traditie si coerenta , trebuie sa devina rezervatie urbana . Cand „vechiul” are valoare si costa mult , „noul ” nu are loc si trebuie sa dispara din planurile  stapanirii cinice a carei mentalitate de pungas nu mai trebuie demonstrata .

1 Iulie 2008 – ” Cartiere exclusiviste”

O formula recenta cu circulatie obsesiva in mediile ce „dau tonul” in Romania pare a fi bizara expresie de cartier exclusivist ce se vehiculeaza insistent fara a se explica mai in detaliu si continutul acestei inovatii care -fiind lipsita de sens explicit – ar trebui , totusi , dedus din context . Pe scurt , cartierul exclusivist ar fi o desfasurare de cladiri unde vietuieste noua categorie de asa-numite ” vipuri ” , alcatuita din aripa semi-analfabeta a miliardarilor romani , slugile lor si tiitoarele de moment ori „jumatatile ” foste ibovnice de uz generic . „Locul” lor ar fi , bineinteles , „urban” (caci „noua clasa” detesta satul ,considerat sediul „taraniei ” inculte si murdare ) desi , in majoritatea lor , „cartierele exclusiviste” cresc aiuristic in marginea marginilor de foste periferii sau chiar pe anterioare campuri unde pana acum un deceniu erau tarlale si se construiau anual cartiere de porumbi . Doar putine se ridica azi in sate peri-urbane , alaturi de gospodariile aborigenilor unde cresc vietatile traditionale rurale , de la gaini si pana la porci . Sociologiceste vorbind, un „cartier exclusivist” este un fel de bantustan post-modern unde accesul va fi restrans si limitat la numai compozitia canonica prin insasi sistemul de croieli sau, mai bine zis , prin asocierea inerenta unde pseudo-aristocratia petrecareata si cheltuitoare se trage de la sine prin zvonuri si alipire de acoliti ; „epurarea sociala ” – posibila acolo unde „noul” vine peste „vechiul reactionar” – nu se va produce nefiind nimic de eliminat .

De fapt, ” cartierul exclusivist ” ilustreaza incontestabil ideologia omului nou care , facand tabula rasa din tot ce constituie origini , traditie si loc , inventeaza o noua realitate crescuta prin fractura , organizata baroc si fara nici cele mai elementare conventii de structura comunala . „Sistematizarea ” -definind ordinea unei colectivitati care se invoieste a se forma unitar – lipseste cu desavarsire , cladirile de uz comun precum scoala , gradinita , primarie sau biserica , sunt iluzii abia tarziu corectate partial de interventia mainii private( ceea ce face ca totul sa coste mult , adesea enorm, desi , vorba unuia, „la banii lor , acestea nu se simt „). Drumurile , atatea cate sunt , sunt foste ulite de sat sau cai de acces agricol asfaltate in vechile aliniamente care astazi fac ca automobilele de impunatoare latimi sa circule cu dificultati si sa dea ocazia unor accese de orgoliu cand doi neo-localnici se intalnesc in galop de cal mecanic , cautandu-si dreptul la prioritate . Totul este , la drept vorbind, inadaptat , lipsit de calcule elementare si crescut fara logica in doar principiul afirmarii personale ce caracterizeaza o populatie in esenta necioplita si frustrata. Cand ploua , cramele de subsol (caci nu e cartier exclusivist fara crama in loc de pivnita ) se umplu de apele refulate de canalizarea ingusta , sub-calibrata si executata aproximativ . Cand Sfantul Ilie trece cu caii lui vigurosi peste nori si trazneste intermitent , reteaua de alimentare cu electricitate ” cade” fiind prea firava pentru atata omenet descalecat acolo unde altadata nu era nimic . Nici „stilul” resedintelor (caci astfel de aglomerari nu au „case” , au numai ” resedinte) nu este mai putin heteroclit , desfasurand o aproape interminabila gama de coruptele care pornesc de la semi-palatul victorian de influenta americana (el insusi un surogat) si pana la post-cubismul de catalog german recent . Prin comparatie cu vechea casa boiereasca de Bucuresti sau cu palatul urban de burghezie indistriala , noile resedinte sunt mai putin „gospodaresti ” caci , lipsind casele de servitori , curtea (nu „gradina”, o notiune destul de putin inteligibila ) e inlocuita cu ghereta paznicului de proprietate , adesea niste bodiguarzi cu aspect fioros insa decorativi . Caci „noua clasa” are , ca orice congregatie crescuta prin rapt rapid , o uimitoare fixatie in materia proprietatii inteleasa insa ca argument de afirmatie sociala , semn imagistic major si scoaterea individului din multime ;”casa” lui este , de fapt , „masina scumpa ” care sta pe loc .