31 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (IX) – Soluţiile de alternativă

Spaima de ” criza ” trebuie temperata desi perspectivele nu sunt incurajatoare cum erau pana recent .Dar pentru ca la noi banii se vor castiga intr-un mod constant , desi temporar , mai cu seama din acoperirea lipsurilor sau din speculatii pe pietele inca ieftine , identificarea alternativelor locale are o insemnatate indiscutabila . Aceasta presupune extinderi in spatiul geografic sau re-formulari de afacere a caror indeplinire presupune cheltuieli dar , in acelasi timp , si continuari de castiguri intr-un mediu cunoscut in maniera multumitoare si care amana „re-locatii ” ce pretind costuri uriase .In categoria ” reformularilor de afacere ” trebuie incluse atat corectiile de credite bancare ( „ajustari in afacerea vanzarii de bani ” , inevitabile in orice loc si indiferent de context ) insa mai cu seama schimbarile de categorie de investitii care , pentru antreprenori , este foarte probabil ca vor trebui facute destul de curand. In locul „dezvoltarilor de lux de Dambovita ” vor aparea cladiri populare , poate chiar ” casa ieftine” , fiindca acolo este marele solicitant neindestulat iar accentul , posibil, pe exploatarea cu castig din chirie ( astazi raspandita pentru ” blocuri de birouri ” mai ales dar uneori si depozite ) s-ar putea impune si in materie de locuinta .

Mai lesnicioasa este largirea domeniilor . Ocuparea provinciei , de pilda , s-a observat mai intai in afacerile legate de consum si de aceea in numeroase regiuni , altadata legate de „magazinul universal ” de oras sau satesc , au rasarit hipermarketuri de margine de sosea importanta si situate la limita periferiei . Genul de mall de hinterland a creat nu o moda ci un sistem si astazi, la doar sase-sapte ani de la inceputul extinderii rapide , cam tot ce este nod comercial plauzibil este acoperit cu sanctuare de negustori . Mecanismul dovedindu-se valabil , au urmat antreprenorii de centre de afaceri si de complexe de locuinte si -fara indoiala – de parcuri industriale care , fiind in sine afacerea de alternativa globalista , ar fi putut cunoaste o dezvoltare mai impozanta decat pana acum desi pretul speculativ al terenurilor de „fost camp agricol ” nu mai incurajeaza atat de vizibil stramutarile de mamuti industriali de felul transnationalelor . Acestea vor evolua cu o oarecare repeziciune facand sa creasca galopant preturile in zonele unde focul cererii de teren arde cu valvatai dar, in acelasi timp , constituie piete locale saturabile , a caror limita in timp nu este atat de indepartata . Caci atat „birourile” cat si ” locuintele noi ” depind de potentialul regiunii si de puterea locala de absorbtie ; acestea nu sunt nelimitate si , la drept vorbind, sunt chiar foarte diferite . Insa tara fiind destul de intinsa si „oportunitatile ” nu se vor consuma rapid .

Anunțuri

30 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (VIII) – Faţa şi reversul – un „boom”in oglinda

ANALIZE ANTERIOARE :

Tabloul de deficite romanesti arata ca , atat cat este , „piata ” e complexa si raspunde in felul ei recentelor voci ce profetesc „prabusiri iminente ” desi ideea unei „recesiuni” într-un viitor oarecare nu este totusi atît de absurdă pe cît se socoteşte uneori , categoric prea optimist . Cu toate acestea , pana atunci mai e ceva timp fiindca noi nu avem cele mai ridicate preţuri din Europa ( cum se spune aiuritor de iresponsabil ), atîta vreme cît o garsonieră la Paris (14-18 mp) costă de la 90.000 EURO pînă la 150.000 EURO iar un apartament de două camere, de 40 mp (fond imobiliar uimitor de meschin!) nu se poate cumpăra sub 200.000 EURO dacă nu conduce , în mod curent, chiar si la 250.000-300.000 EURO . Rezulta ca , în absolut , preţurile „bucureştene” sînt mediocre fata de , sa zicem asa , „conditii” dar , în relativ , sînt foarte ridicate în raport cu „cîştigul”, cu preţurile generale şi , in ultima analiza , cu „ieftinatatea modului de viata ” local despre care numai strainii de felul lui ” zgarie-branza” sustin ca ar fi , dimpotriva , fenomenal de scump .

La noi , explozia de preturi in materie de locuinta începută în 2003 şi temperată izbitor astazi abia , s-a explicat printr-o conjuncţie de moment istoric ( poate nu intamplatoare dar care, oricum , nu se va mai repeta in tendinta de crestere ) constand in febra creditului ipotecar (şi, deci, primul pas către „globalizarea” pieţei locale prin apariţia finanţatorului – cămătar ) produsă, în acelaşi timp, cu evidenţierea banilor cîştigaţi în străinătate de către românii „emigraţi economic”care , pana atunci , ezitau sa arate economiile obtinute din munca pe piata gris.
Rezulta, deci, ca preţurile cresc nu doar atunci cînd creşte cererea ci şi atunci cînd apar banii pe piaţă , un proces creat ad-hoc si care isi continuă alimentatia ritmica , desi cu unele fluctuaţii , şi in acest moment . Unii cred ca incetinirea ” robinetului cu bani ” va crea o criza si ca , prin analogie cu ceea ce se crede a fi fost origina preturilor explozive , va aparea reversul si, deci , scaderea galopanta dar aceasta este numai o teorie inaplicabila mecanicist acolo unde cererea inca ramane enorma . Mai degraba efectele vor aparea dintr-o conjunctie in negativ care produce cam in acelasi timp deopotriva „criza camatarului global ” si ” saracirea romanului -european ” ramas in destule cazuri fara slujbe .

29 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (VII ) – Intrebari de sezon : ce scade si ce creste pe piata imobiliara ?

Desi sentimentul unei catastrofe rapide – ce va aparea si la noi dupa „primul val american”- a fost foarte atenuat de mai bine de o jumatate de an de calm relativ , cele dintai semne de imbolnavire a „imobiliarului ” s-au evidentiat abia recent insa au devenit mai clare acum . Totusi , un anumit specific ajuta intrucatva fiindca , intre altele , noi nu avem inca (si probabil ca nici nu vom avea curand ) „produse cu coeficient ridicat de risc ” si , deci , efecte in ordinea „crizei americane” nu vom cunoaste direct . Dar , in acelasi timp, exista maladii locale , caci avem o dependenta maladiva de „banii imaginari ” si o nevoie de locuinte aproape cu neputinta de indestulat fara o strategie formulata de administratie si care sa nu se modifice in functie de regim .
Atipica prin traditie , piata imobiliara romaneasca isi pastreaza note si accente ce diferentiaza desi apropierea de canonul economic de periferie se observa din ce in ce mai lamurit (consum ridicat , productie scazuta , sustragere de resurse etc. ) .

Multi vad astazi viitorul imobiliar romanesc in culori sumbre dupa ce anterior viata afacerilor cu case si terenuri era prezentata intr-un roz definitiv . Bineinteles ca realitatile vor fi , ca intotdeauna , mai putin indrumate de predictii ci de evolutiile firesti unde intra intotdeauna un grad ridicat de hazard obiectiv si ,la noi, chiar si „dirijat „. De aceea , esential este a spune ca ” nu totul scade ” -cum anterior „nu totul crestea” contrar suprarealitatilor de ziar – si ca , in materie de locuinte (tema populara obsedanta ) vom avea o perspectiva mai clara abia in aceasta toamna cand vom constata ce efect produce la noi ” al doilea val ” al „virusului sub-primei ” , cat de dispusi la scaderea profitului -pana acum urias – sunt „investitorii in dezvoltari urbane ” si pana unde se va ridica inflatia (fiindca la peste 10 % creditul ipotecar devine un simplu exercitiu pe hartie ).

Unii adauga la aceste ipoteze si retragerile de investitori care , in datele contemporane , ar fi inevitabile .Dar in materie de abandonuri sunt reguli stricte si ele trebuie evocate . Iata, deci, cateva : cine inca nu e atins de epidemia recenta a concentrarii (ocazionata de „virusul subprimei „) nu se retrage , nu vinde afacerea si se straduieste sa desavarseasca rapid ceea ce a inceput ; cine inca nu a inceput ezita si cine nu a formulat deocamdata planuri se gandeste acum de mai multe ori si nu se stie daca , in limbaj de croitor , va mai „taia” vreodata panza pregatita .Situatia de azi , destul de complicata , are insa un aspect pozitiv caci ne va impiedica sa privim desfasurarile in mod euforic si sa semnalam ” valuri ” de investitori, „descalecate ” sau „invazii „; o normalizare a pietei apare treptat dar categoric si de aceea ce vom avea in viitor vor fi investitii calculate , cu castig rezonabil , si nu parjolul de pana acum . Prin urmare , chiar daca unii (si vor fi destui ) pleaca urmarind alternativa mai convenabila , altii (nu multi ) vor aparea facand afaceri „occidentale” , cu profit considerat ” mare” si cand ajunge la 10-11 % anual .

Dar vom avea un ” crah ” , asa cum sustin unele voci intemperate ? Exprimarile socante nu sunt bune nici in presa de scandal (care , din pacate, si-a facut din piata imobiliara un obiect nepotrivit ) si , de buna seama , nici in analiza economica , daca aceasta se face corespunzator si nu este propaganda , cum a fost si inca mai este . Noi nu am avut un „boom ” ci un joc de Caritas de proportii enorme care se incheie curand ca orisice mecanism piramidal si nici nu vom avea propriu-zis un ” crah ” fiindca sunt sectoare de piata („vechiul „rezidential , luxul clasic , deci ; terenul agricol ; investitia in turism , daca vom avea strategii etc. si, intai de toate , o cerere insatisfacuta de locuinte ) al caror deficit va actiona si in viitor .

28 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (VI)- O criza a „pietii mature „?

In ciuda evidentelor cu aspect ” globalist „- care nu mai trebuie evocate suplimentar caci se cunosc – la noi continua sa se manifeste un gen de betie cu apa rece care ar fi simpla mostra de naivitate daca nu ar contine si o nota stravezie de intoxicatie in forme disperate . Intre acestea , destul de curioasa este ideea care pune recentele evolutii romanesti -inca lipsite de anvergura ce se va observa curand – in seama „maturizarii ” iar criza – despre care se vorbeste inca soptit – ca un fenomen inevitabil perioadei de iesire din adolescenta . Insa notiunea de „maturitate ” -desi utilizata ceva mai insistent acum – este destul de nepotrivita pentru o piata care , in acest deceniu , s-a caracterizat mai degraba prin dictatura pietii de ponturi si prin marile afaceri complexe al caror aspect concurential a lipsit cu desavarsire . De aceea o extindere a „pietei imobiliare ” ( de unde „hazardul dirijat ” al marilor combinatii de cabinet va fi diminuat caci de lipsit , nu poate lipsi ) va aduce o , sa zicem asa , „maturizare ” oarecare (desi insasi ideea este lipsita de suport atata vreme cat piata exista si are o traditie de cateva sute de ani ) sau mai bine zis o „normalizare ” care , tradusa in clar , indica introducerea normei acolo unde astazi domneste invarteala in forma cea mai sfidatoare .

Dar , din pacate , presupusa etapa matura nu-i decat inca o iluzie care va mai trebui nutrita consistent  pana sa se apropie de realitatea documentata . Caci noi avem , inca , un simulacru de piata atata vreme cat nu „piata ” regleaza desfasurarile prin mecanisme de ” cerere si oferta ” (asa cum scrie la carte) ci deciziile de cartel si investitiile hotarate in secret iar , pe deasupra , valuri de crize produse aiurea care nu au nici o legatura directa cu starile locale dar se reflecta prin dependente create recent si parazitar . In aceasta situatie , nu „maturitate ” ar trebui sa pretindem ci o „piata ” autentica , unde notiuni precum concurenta , proprietate , munca si bani sa treaca in viata reala din schemele ideologice unde se afla acum .

25 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (V) – Nevoia de statistica precisa

Desi acum o imagine precisa de preturi in categoriile anterior inflamate ar fi fost mai utila decat oricand , absenta bazei statistice oficiale stimuleaza fenomene fabulatorii cu caracter aproape cronic . Continua  sa se manifeste atat intoxicarile de antreprenor cat si vanitatile de agenti imobiliari (ce viseaza sa fie socotiti „consultanti ” si ” analisti „) dar al caror efect este dezastruos cand intalneste ignoranta pripita a unei „prese” prea putin apte in examinarile de fenomene cu grad de complexitate chiar si redus . Sirul de absurditati fudule pare a nu se mai incheia , stricand pana si cele mai elementare indemnari de clarificare a unui tablou de evolutii care este si asa suficient de incetosat . Sursele sunt , de fapt, niste biete asa-zise „rapoarte ” alcatuite in maniera aproximativa si izvorand de la „investitori” defel inocenti sau agentii de toata mana si pana chiar si de la pagini web ce se ocupa strict cu inregistrarea de vanzari . Informatia vehiculata , avand limite  prin insusi materialul disponibil , ni se infatiseaza ca documentar de continut general care , in felul mistificator al companiilor de sondaj sociologic , obtine rezultatul stabilit aprioric si, deci, dez-informeaza voluntar ori din eroare si nepricepere . Lipsesc datele precise si complete , depozitate la detinator independent si oficial si accesibile -fara prelucrarea dirijata -la consultare , chiar platita ; abia astfel cifrele- vehiculate azi frivol si adesea iresponsabil- vor fi verificate solid.

Dar pana sa avem acest mecanism elementar va mai curge apa pe Dambovita desi schema este in sine simpla . Noi avem nevoie de informatia bruta privitoare la”nou ” , continand ” numarul santierele deschise ” ( deci investitii ) si al celor incheiate , indiferent de categorie, de la locuinte la centre comerciale si birouri iar acestea pot fi culese de Institutul National de Statistica dar sub conditia de a le organiza serios si nu in maniera suprarealista care a dat cateodata rezultate scandalos de superficiale . Avem nevoie , iarasi , de „volumul de vanzari ” locale repartizate pe categorii definite (locuinte in cladiri colective ,sau case individuale , terenuri , magazine etc. ) , precizand atat „geografia” ( cartierul ) cat si ” unitatea de masura ” („metrul patrat” construit sau construibil ) iar acestea se afla acolo unde vanzarile devin” autentice” adica la notarul public . In sfarsit , ar mai fi numarul si valoarea „chiriilor inregistrate ” (in majoritate cu scop de locuinta ) care – fiind la noi simple declaratii de impunere fiscala – provin direct de la Fisc (desi in procent aproximativ cata vreme destule sunt incheiate „cu banul in mana ” ) . Ideea recenta de a incuraja ” Statistica ” sa publice propriul raport periodic in materie de imobiliar  a parut unora solutia  asteptata insa  nu-i decat un pas modest   fiindca nu  atat de „analize ” avem nevoie ci de material brut , verificabil si sigur ; altfel , intr-o tara unde nu exista nici certitudinea raportarilor corecte ale temperaturii  din unele zile totul poate fi o simpla versiune a realitatii  si nu realitatea insasi.

24 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (IV) : „Jocurile de noroc imobiliar ” si „jucatorii „

Impresia castigului speculativ din „case si terenuri ” creata in deceniul trecut si intensificata pana la punctul de fierbere de marii imbogatiti ai acestor ani ( unde componenta „imobiliara” izbeste prin frecventa ) indruma , la drept vorbind , masse uriase de aspiranti la ipotetice averi a caror expunere lasa mut pe romanul incapabil sa inteleaga lumea unde traieste . Aceasta mentalitate gresita a fost insa stimulata si de cateva „jocuri de noroc imobiliar ” care au putut include , in proportii diferite , participanti la joc intre care unii trebuiau socotiti virtuali castigatori iar majoritatea de cotizanti -pierzatori de profesie . Intre acestea , „afacerea rezidentialului nou ” , speculatiile cu terenuri de oriunde si cumparaturile incontrolabile de apartamente ” de cartier „(care urmau sa-si multiplice pretul cam in felul unei masini de facut bani ) au tinut locul de vedeta pentru intervalul recent si , adaugandu-li-se „febra constructiei de mall-uri „(unde s-au refugiat „occidentalii ” cu scaderi simtitoare de cota la obarsia lor ) , inca mai constituie miraje care emotioneaza , creind iluzia banului castigat usor . Situatia trebuie , de buna seama , examinata macar succint .

„Piata proiectelor rezidentiale ” constituie in sine un mister la noi , unde procentul de informatie propagandistica este foarte ridicat caci in realitate ceea ce stim cu precizie ,azi, este numai anuntul de initiere si cateva detalii pregatite cu grija de antreprenor ; lipsesc elemente capitale precum numarul de vanzari , preturile reale si chiar etapa de executie (despre care nimeni nu precizeaza nimic ). O iritanta opacitate impiedica perspectiva corecta si, deci, analiza . De aceea o previziune in aceste teme nu se poate formula corect ci doar o ipoteza , provizorie si ea : vor fi incheiate ” proiectele ” unde re-calcularea ratei de profit (initial socotita la procente incredibil de mari ) se va produce imediat si va salva ceva din ceea ce altfel „investitorul „poate pierde total . Dar , oricum, castigul romanesc va fi incomparabil mai mare decat cel”occidentaL’ , chiar si dupa recalculari drastice .
Ciclul „mall-urilor ” , aflat astazi la apogeu , isi va incepe curand declinul fiindca o saturatie a sanctuarelor negustoriei va fi indiscutabila intr-un viitor oarecare ; nicaieri consumul (oricat de ajutat de publicitate ) nu e nelimitat iar in tarile cu economie colonizata un prag obiectiv exista si nu este foarte indepartat la noi , desi iluzia exista . Astazi desfasurarile geografice de „hipermarketuri „(care ar merita examinate in raport de gradul de atractie regional , potential local in a dezvolta economia si din perspectiva demografica ) tind sa imbrace cam toate regiunile ce conteaza si de-aceea in conditii firesti (de unde se exclud regiunile turistice de intensitate ridicata , absente la noi ) nu ar mai fi „spatiu credibil” de acoperit .
Suprasaturata ar fi , de asemenea , piata „vechiului ” in materie de locuinte despre care schema publicitara exprima rezerve si retineri ascunzand scaderi . Dar daca prin”vechi” intelegem imobile de prestigiu din anii interbelici ( apartamente de mare burghezie , vile- de fapt ” casa boiereasca de Bucuresti ” – si palatele urbane din nu putine orase ) , scaderea nu va exista fiindca „vechiul impunator ” are pret oriunde in lume si se denatureaza cu greu fiindca „luxul clasic nu se mai inventeza ” . ” Vechiul ” expus este , fara indoiala , locuinta de bloc de apartamente din epoca industrializarii galopante , si de-aceea ce se va corecta se va corecta in „orasele-satelit ” inaltate acum 35 -40 de ani in cateva zeci de localitati importante (caci fenomenul nu este nicidecum un specific de Bucuresti ). Aici scaderile exista inca de azi (si in procente ce ar urca pana la 15-20 % desi o baza statistica verificabila nu exista si , deci , trebuie semnalata numai tendinta , nu si valorile ) dar viitorul le va diferentia vizibil in raport de cartier , notorietate , caracter urban pronuntat etc. De aceea intre ” Centrul Civic ” sau ” Scoala Herastrau ” din Bucuresti si „Militari ” sau „Pantelimon ” (arii „satelit ” clasice ) diferente de cota vor aparea mereu si , cu vremea, poate chiar se vor intari .
Expuse prin publicitatea nesabuita privind „rata de profit ” dar , in acelasi timp , si prin interventionismul cartelurilor in planurile de extindere urbana (care fac ca preturile in „orasele clasice” sa fie impracticabile in loc sa se echilibreze prin dezvoltari peri-urbane in forma chiar si a ” zonelor metropolitane ” ) , terenurile de constructie se vor corecta drastic . Astfel , cotatiile absurde de terenuri ultracentrale se va observa ca au fost numai ” scriptice ” (ceea ce azi pare de necrezut ) iar „afacerea terenurilor din camp”( o iluzie fenomenal de raspandita) va aduce pierderi incomensurabile la unii si castiguri sigure la cei ce au actionat ca ” initiati” (cunoscand planurile de ulterioare dezvoltari de retele , deci probabilele „urbanizari ). Constant , dar fara mari sporuri in intervalul imediat (nu si mai apoi ), vor creste preturile de teren agricol , o tema ce merita o analiza separata .

Dar „jucatorii „, care ar fi atitudinea lor in aceasta situatie cand devine indiscutabil ca ” nu mai sunt bani imaginari ” si pretul creditului a crescut simtitor si va mai creste cu probabilitate ? In aceasta materie , interventionismul Bancii Nationale romanesti era inevitabil mai ales in situatia ” crizei creditului global ” si de aceea atitudinea inteleapta ar fi prudentza in critica impulsiva ce se face adeseori . La drept vorbind , nu exista o alta solutie atata vreme cat planuri de Stat in materie de locuinta nu avem (dar in ” capitalismul occidental ” sunt !) si isteria vietii pe datorie ( imbratisata cu o iresponsabilitate uluitoare ) nu se putea calma prin alte procedee , de fapt destul de putine si firave . Cat de complicata va fi cumpararea unei locuinte pentru salariatul roman ( cel mai expus viselor de euforie a viitorului ) -iata o predictie cu neputinta de formulat acum, cand inca nu sunt lamurite „valurile succesive” de efecte ce vor veni -pana chiar la sfarsitul anului urmator -din America si Europa Occidentala .
In tema investitiilor, esential este a spune ca „dezvoltatorii ” depind prea putin de creditele romanesti fiind ,cei mai multi , straini ce corespund noilor migratii „globaliste ” si se imprumuta prin sindicalizari internationale , nu locale ; cat priveste pe „dezvoltatorul roman ” , procentul celor ce nu au nevoie de credite (fiindca lucreaza cu banii „paradisurilor fiscale” )este foarte probabil impunator si de-aceea efect in imediat nu vom avea decat in mai mare prudenta la deschiderea de santiere noi ; dar nu si intr-un viitor ce se numara in putini ani .

23 Iulie 2008 – BILANT SEMESTRIAL (III) : Cele doua piete – „piata concurentiala” si „piata de ponturi”

ANALIZE ANTERIOARE DIN ACEST CICLU :

Desi ideea caracterului „romanesc” al celor doua piete paralele este aproape un postulat , totusi aceasta nu-i decat o impresie incurajata de prejudecata exceptionalismului nostru in negativ . Dar nu doar la noi se intalnesc – alaturi de vanzari de proprietate si posesie (universale si perpetui ) – mari combinatii de cartel , delicte de initiere flagrante si vietuire parazitara prin abuz si ingaduinta platita din greu . Difera , insa, proportia . La altii , cand se fac (si se fac) astfel de rapturi , ele presupun atat obligatia stratagemei inteligente cat si d simtamantul primejdiei si, deci, atentia la marimea sustragerii care , pornind de la principiul de zeciuiala gotica ce a crescut consubstantial cu Occidentul , este rezonabila (si chiar cand „se fura „, se fura cu masura ) .

Dezlantuirile de la noi -care , in timp istoric minim , au fabricat o clasa de bogatasi cu procent incredibil de incapabili in a produce ” nou” si, deci, valoare – se reflecta nu doar in social -unde stricaciunea pare de nereparat – ci si in structura pietei imobiliare propriu-zise caci cele doua realitati nu sunt atat de „paralele ” pe cat ne apar in teorie . Preturile enorme -intre care destule sunt cotatii fictive – lucreaza adanc si extins in imaginarul negustoriei corecte care astfel se reazema in-echilibrat pe legende si mitologii si este predispus la ascultarea rumorilor , mai ales cand acestea produc euforie si visari .

Totusi, in datele ei firesti , „piata concurentiala ” isi mentine evolutiile curente chiar daca un pigment pronuntat de impredictibil apare si aici din motive ce sunt inevitabile in ciclul contimporan al „globalizarii „ ( dependenta de valorile monetare , schimbari sociale brutale , ” efecte de fericire ” etc. ) Ca pretutindeni , la noi se vinde si se inchiriaza orice nu misca intr-o gama de sortimente de o mare largime de unde prea putine din cele vehiculate pe aiurea lipsesc inca. Piata ,deci, este „in lucrare „si , deci, „functionala „.

Insa oricat de policroma prin diversitate , aceasta categorie nu reprezinta decat in procent minor grossul valoric care acela conteaza si conduce la invoieli (caci „tranzactia ” se face „intre domni” , nu intre banditi ) care uneori sunt de proportii enorme . Acestea nu se desfasoara ,insa, cu publicitate verificabila si chiar atunci cand multe trec prin mecanismele ce cuprind legitimari prin masuratoare , document notarial si altele de acelasi fel , participarea profesionala tipica lipseste in aspectul ei complet. Rareori apare aici agentul imobiliar (si , cand apare, acesta reprezinta un simplu decor de firma agreata din ratiuni nu de calificare ci de „actionariat „) . In schimb , se manifesta hotarat armata neagra de „membri de comisii ” , prepusi diferiti , lichidatori si executori judecatoresti , „autoritati nationale ” , notari ce inchid ochii in fata actelor masluite , falsificatori eminenti , avocati indrazneti , cadastristi tocmiti , „oameni de lege ” din aproape toate categoriile , arhivisti , aducatori de informatii . Totul se desfasoara in spatele usilor inchise , cu contributii diverse ce provin de la functionari de stat , birouri de avocatura ce fac si desfac , detinatori de „semnatura ” si de la eternul „consultant „-de fapt un organizator de invarteli baroce care de obicei realizeaza dosare inatacabile formal , pecetluite de o lege a tacerii unde nimeni nu vorbeste , nu vede si nu aude. Aceasta este marea piata imobiliara de penumbra ce trebuie denumita corect ” piata de ponturi ” caci aceasta se constituie dupa principiile infractionalitatii de medii joase unde se opereaza „la pont ” prin valorificarea unui secret furnizat de detinatorul de informatie . Marile averi se dobandesc de obicei in aceasta maniera al carei patent apartine Statului care , stapanit de bande organizate , a formulat cand nu era „legislatie ” (cuvant-cheie ) dispozitiile necesare la momentul stabilit spre a intensifica jocul dirijat de sah ale carui miscari sunt cunoscute pana la deznodamantul castigator . Mari „redobandiri” ( unde regula este mai degraba „improprietarirea” decat ” restituirea”) si care , intr-o absenta a rigorii de proportiile unui cataclism istoric , a introdus in pietele de penumbra de la castele si palate si pana la imensitati de teren urban si rural (ba chiar si munti intregi , daca nu chiar , maine, si sate , cu tot cu omenet , ca in Evul Mediu) , proiecte de toata mana – cu participatii extravagante unde exceleaza sediile exotice din clasa „paradisurilor fiscale ” – ce se vand „cu totul” in oricare etapa , unele prin tesaturi ingenioase de „evidentiat” bani ( si unde „urbanizarile ” prin retele se fac cu ban de buget public atribuit „selectiv ” ) , „asociatii „si „participatii ” unde cotele de imobiliar sunt insasi axul intregului „montaj financiar”- acestea sunt nu afaceri ci uriase panamale care vor intra in istoria vremurilor de azi ca si in folklorul de „milieu ” ramanand , totusi , in ciuda caracterului lor izbitor fraudulos , „surse ” si ” rezerve ” de bani incalculabili ale caror urme s-au sters ori se vor sterge . Insa mai inainte de toate , acesta este modelul social recent .