O”nationalizare” de facto !Legea chiriilor : un sir de aiureli ” cu tilc”

ARTUR SILVESTRI

Desi imi propusesem sa comentez efectul in imobiliar al “migrarii catre noi” a strainilor din “lumea saraca”,o stire de ultima ora ma indeamna sa aman acest subiect .

De fapt,se auzise de mai multa vreme ca stapanirea de la Bucuresti se mobilizeaza ca sa inventeze o “lege a chiriilor ” ce ne lipsea fiindca ,la fel ca si “legea patrimoniului”abrogata in 1990 in conditii inca ne-elucidate,si aceasta disparuse fara urma – printr-o simpla intorsatura de condei – in neagra vesnicie .Acum produsul de laborator necunoscut a devenit public sub forma unui proiect care confirma adagiul clasic ce ne spune ca s-au chinuit muntii pentru a fabrica un soricel.Daca ar fi numai acest rezultat -deplorabil prin raport la sunetele de meterhanea ce ii anuntasera “facerea “- nimeni nu ar mai avea ceva de comentat si nu ar ramane decat sa asteptam sa se incheie si ciclul acestei ipoteze de lege inconsistenta si nascuta moarta. Dar ” legea chiriilor” inca in schita(desi foarte probabil prevazuta sa se traduca rapid in document legal si sa se aplice ) reprezinta una din cele mai halucinante proze juridice posibile chiar si la noi , unde este cu neputinta sa se disocieze cat este incompetenta ,rea-vointa ori ” croiala gresita” si,deci, atitudine sfidatoare fatis.A spune ,deci,ca aceasta este “o lege stramba” este prea putin si cu mult prea ingaduitor:ea este o hartie de turnesol asupra tipului de” capitalism” ce se viseaza pe Dambovita si un semn privitor la ceea ce ne asteapta nu doar in imobiliar ci ,de fapt,in croiala sociala generica.
Multimea dispozitiilor aiuritoare este incalculabila dar mai importante decat detaliile sunt “principiul fondator” si sensul ocult.Acestea ne arata ca ideea insasi de proprietate imobiliara se lichideaza daca te musca sarpele si te hotaresti sa inchiriezi.Intai de toate, “Statul” (care vad ca ,in traditie medievala,incepe sa se confunde cu Voda si sa considere ca ii apartin toate cele nemiscatoare-iar,mai incolo,chiar si cele miscatoare),nu iti da voie sa inchiriezi cat timp doresti tu si chiriasul tau:voi trebuie sa inchiriati o “locuinta” pentru minimum 5 ani si numai din “motive bine intemeiate”(!!)este posibila o inchiriere pe un termen mai scurt,dar in practica(si cunoscand birocratia abisala de la noi)aceasta derogare nu va fi cu putinta.Contractul de inchiriere nu il formuleaza partile ci il “da” Statul,creind tipizat obligatoriu si dispozitii obligatorii.Dispozitiile nu intra in seama “partilor” ,fiind invalide daca nu se incadreaza in “tipicul “stabilit de Stat.Daca ai apucat sa inchiriezi cuiva,greu te mai scapi de el:”contractul” se prelungeste de la sine dupa 5 ani(instaurand obligatia”relocatiunii tacite”!) iar renuntarea proprietarului devine practic imposibila daca bagam de seama cate proceduri birocratice trebuie sa urmeze.Mai mult chiar,daca vrei sa-ti vinzi proprietatea inchiriata ,nu poti decat daca ,si cand,chiriasul este de acord fiindca “legiuitorul”ii acorda un inexplicabil ” drept de pre-emptiune”(adica,pe romaneste,vinzi numai daca el nu vrea sa cumpere-!?) de unde rezulta proceduri atat de complicate incat te lipsesti sau i-o vinzi acestuia,fiindca are intaietate asupra bunului tau desi nu se stie din ce motiv.Chiria nu ramane nicidecum cea stabilita de catre “parti”,ea trebuie “aprobata” de catre Stat,si trebuie sa se incadreze “la nivelul chiriilor din zona”, stabilite de o “comisie”(aici apare tema” consensului expertilor”,care ,de fapt,sunt ” ai nostri”,solicitand sa se faca doar ce spunem”noi”).
Oricine cunoaste macar sumar elementele ce definesc proprietatea imobiliara observa absurditatile acumulate in cascada(dar exemplificand aici mult prea sumar)fiind evident ca asistam la o “nationalizare” de facto , unde Statul(prin anumiti reprezentanti)va decide in locul tau asupra bunului ce iti apartine.Inutil sa mai spun ca notiunea insasi de “piata”a zburat definitiv in departari.
Versiunea propagandistica obisnuita(eternizata la noi,unde atitudinea ancilara fata de Stapanire pleaca de la ipoteza ca romanul este idiot si inghite totul)sustine,insa, ca ” evaziunea”(epidemica astazi,cand macar in materie de “apartamente de bloc” mai bine de 80 % din chirii nu sunt cunoscute decat de “proprietar” si “chirias”) va fi inlaturata prin acest sir de aiureli “cu ta’lc”;dar , de fapt,nici nu poate fi vorba de asa ceva.”Sindromul fricii de chiria declarata”-care,in conditiile date, echivaleaza cu a pune capul sanatos sub tocator- va aparea imediat,daca si aceasta combinatie baroca se va transforma din ” schita” desgustatoare in ” document oficial si obligatoriu.