~” Bucurestii ” – un oras suprarealist , unde ” regula faptului implinit” este legea

ARTUR SILVESTRI  :

Intrerupta in aparenta pentru cativa ani – ce s-au consumat nu fara efecte prin uimitoare ” renovari ciocoiesti ” de case facute cu o lipsa de stil absolut stupefianta – ” stricarea ” sistematica a Cartierului Primaverii da semne ca se apropie de „ultimul asalt ” unde nimic nu va mai ramanea cum a fost . Acum in chiar Aleea centrala de altadata careia i se zice , ca bulevard, in felul ce a dat numele intregului cartier (desi , la origina , acesta era” Parcul Jianu ” si punct ) incep sa creasca de la o zi la alta tot mai impozante contributii noi de ” investitor” ale caror urmari le vom vedea curand , cand amintirea locurilor de altadata va ramane numai in albumul de imagine urbana si in fotografii de particulari sensibili,care sunt tot mai putini . Una dintre acestea ne arata insa un debut de ” era noua ” – de fapt ” simptome” – despre care merita vorbit.
Izbitor in aceasta materie este nu aspectul -probabil- de cladire fara stil in combinatie de cazarma habsburgica si neo-corbusianism de periferie de Imperiu ( caci acestea se cunosc la noi si au produs stricaciuni uriase in Bucurestii supusi unui masacru urbanistic sistematic ) ci cateva noutati de metoda care trebuie evidentiate .
Ca si orice alta cladire ce se ridica in Romania , si aceasta ar fi trebuit sa aiba un ” panou ” ce descrie lucrarile spre a se cunoaste cu precizie ” cine ” construieste , care este proiectantul si cui i se datoreaza ” infaptuirea” , deci antreprenorul . Bineinteles ca si acest santier simandicos este dotat cu acest document obligatoriu , desi ( in traditia de opacitate totala ce face ca , pentru un bloc ce se ridica pe Calea Dorobanti , aproape de cofetaria Perla , sa existe pentru beneficiar indiciul sumar ce prevede ca este ” persoana privata ” ) si aici proprietarul se retrage in ” oculta ” fiindca singura precizare ne arata ca acesta va fi o „ societate comerciala cu capital privat ” , adica un ” Mare Anonim ” .
Noutatea este insa metoda de a descrie cladirea viitoare , infatisata in noua traditie de smecherie formalista ce devine clasica pe Dambovita . Fiindca , totusi , suntem intr-o zona unde toti stau cu ochii pe toti (ca si in anii Vechiului Regim ) si nu-i indicat sa se spuna direct ca aici se va inalta inca unul din templele „lumii noi” ce ” nu se pameaza” de imprejurimi marunte, stil , traditie si alte asemenea maruntisuri , s-a inventat un fel de sarada (sau o cimilitura de „baieti de cartier” ) care, in fond, ascunde cu oarecare abilitate dimensiunile si inaltimea . Citind ca aici va aparea ” ceva” ce contine ” P”(adica ” parter”) , Mz ( adica” mezanin” ) plus ” 2 E ” adica ( ” doua etaje ” ) si , mai pe la coada , inca ” 3 D ” ( adica ” 3 duplexuri ” ) , intelegem cu greu – daca nu observam mai bine structura si nu dezlegam sarada – cam cat de coplesitoare va fi noua ” investitie ” din ” sanctuarul ” vechii si noii nomenklaturi . Caci , puse cap la cap si in traducere ” in-ocultata” , acestea inseamna : parter plus 9 ( noua ) etaje , deci zece nivele si o inaltime de cel putin 35 de metri , adica de mai bine de trei ori mai mult decat ” vilele” cu un etaj si cel mult o mansarda ce impresoara ( cat l-or mai impresura ) pe ” noul venit ” . Insa pentru cine nu stie ca ” duplex” insemneaza ” apartament pe doua nivele ” iar ” mezaninul” nu-i decat un pseudonim pentru un alt etaj despre care nu trebuie vorbit decat ” de bouche a l’oreille” ( si numai ” cu cine trebuie” ) , lectura grabita de ” panou” nu inseamna decat o ” ridicatura”ceva mai disproportionata cu vecinatatile si nimic mai mult.
Aceasta este insa expresia ” regulii faptului implinit” care astazi la noi a devenit a doua formula de ” asezamant social” , in linie paralela cu acela scris dar , ca in toate cazurile de acest soi , ” scris degeaba”. Pana cand vor prinde de veste cei ce ar putea ca carteasca- desi sunt oricum putini si , zice-se , „fara nici o putere” – ” sfarsitul jocului” se va produce si nu va mai fi nimic de facut.