~Luxul costa : o vila de inchiriat la Saint-Tropez pentru o luna ” face” cat un apartament luxos in Bucuresti

ARTUR SILVESTRI

In cateva ziare ce se indeletnicesc cu vietile tocatorilor contemporani de bani ca si in unele reviste colorate despre care nimeni nu stie cu ce bani se editeaza si mai ales cu ce scop precis , apar de cum da caldura siruri de relatari privind „vacantele milionarilor ” care , la noi, par sa aiba o destinatie canonica : cei mai multi nu se simt bine decat la ” Saint Tropez”. Astfel de istorii ce se considera ca ar interesa pe cineva apar, desigur, si astazi , fiind pigmentate cu cate o mica descriere de jaf ce te tine cu pumnii stransi de emotie sau cu aluzii la dregatori cu anumite contacte de penumbra ce isi „sparg” milioanele pe Coasta de Azur.Indiferent daca acestea sunt simple fabulatii ori dezvaluiri ce incendiaza anumite biografii , fascinatia temei ramane si subiectul staruie in mitologiile curente .
Cum de obicei vacantele se petrec nu ” in casa proprie” ( caci rusii si englezii dicteaza pe Coasta de Azur in materie de proprietati, de fapt ” ei cumpara” ) , nu-i fara rost sa ne lamurim si privitor la preturi : cat, deci, costa o casa de inchiriat la Saint Tropez?
La o repede privire , s-ar putea zice fara nuante : „si mult , si putin”. Putin costa daca nu este ” o vila ” ci un apartament , de felul unuia care, situat intr-o casa de oras (cu mic ” sejour”, o camera, anexe si balcon) , te face sa scoti din buzunar 4700 de Euro lunar ,pentru ” virf de sezon ” care si aici se socoteste a fi in iulie si august . Altul , cu o camera suplimentara, aproape ca dubleaza pretul , solicitand plati de 5760 de Euro in iunie si septembrie insa 7200 in miezul verii.
Sunt,insa, sume incomparabile cu ceea ce insemneaza ” mult”,ce se plateste , bineinteles, pentru ” pozitie”, tinuta , echipamente si, pana la urma, confort. Uneori cotele ridicate produc soc prin valorile privite in absolut si la Bucuresti ar fi uimitor sa se afle ca pentru un ” bastide provencale ” (cladire traditionala in spiritul locului , cu 5 camere dar si cu ” tot ce es de trebuinta „) chiria intr-o luna de vara poate ajunge pana la 120.000 de Euro, adica un pret de cumparare pentru un apartament romanesc foarte ravnit la noi si situat central .Cam la tot pasul bursa caselor de inchiriat traduce preturi in zeci de mii iar ” luxul ieftin” insemneaza mult chiar si cand ajunge la aproape o treime din ceea ce ar fi ” luxul scump” . La Cap Tahiti , de pilda, o proprietate cu doua gradini intinse pe aproape 2000 de metri,cu incaperi insumate la aproape 300 de metri patrati , cu piscina, anexe si atenanse nu se poate folosi cu mai putin de 10.000 de Euro pe saptamana, echivaland chiria lunara platita aici cu o garsoniera cumparata definitiv la Bucuresti.
Mai modesta ar fi o cladire inchiriata „in sezon” cu 28.000 Euro pe luna ( adica 4.000 saptamana) si in cele trei camere – fiecare cu baia ei- piscina in gradina dintre palmieri si terase, sederea ar putea fi placuta. Aceasta s-ar gasi ” nu propriu-zis in statiune ci la intrarea in Saint Tropez”,langa Route des Plages ” astfel incat pentru a face bai de soare va trebui fara indoiala sa se recurga la transport cu automobilul.
Dar in aceste conditii sunt de preferat multimile de vile din regiune , despre care in versiunile ofertei de agentie conteaza a fi tot in Saint Tropez desi , cand se verifica si se ia la bani marunti, se dovedesc simple ” case luxuoase din satele turistice ” precum Ramatuelle , Grimaud ori Cogolin , unele fiind adevarate bijuterii. Nici banii ceruti nu ar fi peste masura de multi desi in iulie si august rar se poate afla un chilipir. Intr-acolo, de fapt, migreaza vilegiaturistii inlesniti – insa iubitori de liniste – care detesta spectacolul bizar al defilarii ” vipurilor ” multinationale ( o specie nedefinita unde incap de ” copii de bani gata „,rentieri , aventurieri si cocote ) si adeseori impresioneaza , mai ales serile , aerul cosmopolit din restaurantele satesti cu terase ( dar de un lux nebun) unde se vorbesc toate limbile europene si nu se aud manele .