~Merita sa cumperi o casa in Grecia ?

ARTUR SILVESTRI

Obsesia investitiei in strainatate ia la noi,in forma ei” regionalista” , si aspecte ce depasesc simpla „cumparare in vecini”,tradusa de obicei prin proprietate bulgara sau maghiara.Unii incearca , urmand moda , si unele plasamente socotite ” de lux” desi este evident ca se confunda placerea turistica si castigul de bani care sunt notiuni diferite. In materie de ” lux regional” , Grecia pare a se prefera cu precadere ;dar merita sa cumperi o casa in Grecia ?
La o succinta vizionare , aceasta atrage prin simplitatea ei caci operatiunile sunt inteligibile si mediul, fiind socotit ” european „, ar prezenta certitudini , atragand si un mic blazon . Intr-un sens rezumat astfel de concluzii nu sunt cu totul gresite.Si acolo orice ” strain” poate fi proprietar daca dispune de bani de vreme ce legea in materia achizitiei prevede ca”oricare cetatean sau entitate straina,provenind dintr-o tara a Uniunii Europene,poate cumpara ca si cum are cetatenie greaca”. Nici in alte proceduri nu sunt diferente insemnate fata de ceea ce gasim la noi . Taxele de cumparare , de pilda, se ridica la aprox.9 % din valoarea declarata iar ca procedari se reclama verificari uzuale de debite,regim de proprietate etc.asemanatoare cu cele din Romania.
Piata imobiliara este temperata si relativ diversificat. Cumparatorii straini fiind de volum mediu iar ” piata „in sine avand vechime nu se cunosc socuri in nici un sens , atat ca volum cat si ca ” nivel de pret”.”Locurile ” atragatoare isi trag notorietatea din turism.In Salonic-oras „international”cu o piata stabila chiriile sunt grevate de sezonul turistic ( 300-600 E/lunar,chirie pentru o garsoniera-30-45 mp) iar cumpararile de apartamente-intre 1200-2000 E/mpc au miscare fireasca.Oferte speciale sunt putine astfel incat o
splendida constructie noua,gen palat,aprox 2,4 mil.E, in zona de coline(Panorama) constituie exceptia .
In Atena – ” sanctuar turistic” prin excelenta aflam preturi asemanatoare celor din Salonic,mai ridicate pentru
vanzari(1800-2400 E/mpc) insa ceva mai scazute la inchirieri(600-800 E/lunar,apt.2 camere) , aici , ca oriunde, intalnindu-se diferente intre ” nivelul de raport” si ” preturile din realitate”.

Si,totusi, un anumit specific de conceptie a pietii exista si trebuie aratat, decurgand, in ultima analiza , din insasi croiala greceasca a ideologiei Statului pe care noi ar trebui s-o studiem mai cu atentie . Caci daca pentru „non-greci”(inclusiv ciprioti greci sau”greci originari”)sau”non-europeni” ,proprietatea imobiliara se supune regulilor uzuale in materie de achizitie de constructii exista,insa,o legislatie speciala pentru asa-numitele”zone de margine”,definite prin lege,de obicei regiuni de frontiera si insule,considerate”sensibile”.Pentru aceasta – in limbajul de metal al documentului de administratie, care este universal –solicitantul va alcatui un dosar unde mentioneaza ,pe langa datele personale,si scopul ce va
dedica acestei achizitii(turistic,resedinta,altele);dosarul este analizat de o Comisie organizata in fiecare”nomarhie”(judet)care intra sub incidenta acestei legislatii iar,in unele cazuri,este de
competenta Ministerului Apararii.
Dar,la drept vorbind, pentru a cumpara locuinta pe ” continent” ori in arhipelag nu este de cine stie ce folos de vreme ce intrebuintarea va fi episodica iar afacerea cu scop de „castig prin renta” este minora si se poate controla mai bine in cazul unei proprietati „locale” de la Bucuresti . Cei ce socotesc banii atent fiind bogati – si nu doar nazuiesc ” sa creeze imaginea bogatiei”- stiu ca o casa de vacanta unde se ajunge de doua -trei ori pe ani „ingroapa banii” si nu-i decat un capriciu ce se platescte . Macar daca ar exista un ” train a grande vitesse” de la Bucuresti la Atena , spre a scurta distantele ,precum in Occidentul impanzit astazi de linii ferate nesfarsite ce dezvolta de la sine nu doar „afacerea” ci si componenta sociala. Insa, deocamdata, nu avem ; poate pe la jumatatea acestui veac, daca va mai fi cazul !