~Asteptand ” Marile Vacante ” – Ce se vinde si ce se cumpara in luna Mai ?

ARTUR SILVESTRI

Gânduri pentru „vara aceasta”

Sfârşitul primăverii aduce intensificarea pieţii imobiliare de „plezirism” şi de vreme tihnită şi de odihnă. Ideea însăşi că vacanţa se apropie stimulează această atitudine şi o configurează mai bine. De altminteri, încep şi la noi să se constituie calendarele paralele care, în alte părţi, sunt uneori mai importante decât măsurarea obişnuită a timpului obiectiv. In Franţa, de pildă, de îndată ce vine iulie cam toată suflarea orăşenească aşteaptă, cu înfrigurare, „Les Vacances”, timpul ieşirii din conexiune, de fapt „saturnalia” modernă. Parisul este câteodată, dacă meteorologia îngăduie, aproape golit de localnici a căror migraţie către alte orizonturi se produce cu o ritmicitate sezonieră ce impresionează prin caracterul aproape ritualistic . Este un surogat de transhumanţă proprie modului de viaţă consumist, care şi-a creat argumentele interioare, obiectivele şi chiar şi modul de a se desfăşura . Consecinţele sunt izbitoare şi le vom observa curând şi la noi, dacă nu chiar se şi întrezăresc încă de pe acum. Astfel încât , în luna mai gândul la miezul verii accentuează, prin „puterea obişnuinţei” ce începe să se impună, înclinaţia inerentă de a se croi planuri şi a se face proiect. Bineînţeles că şi imobiliarul resimte aceste îndemnări încurajate şi de un anumit procent de bani suplimentari despre care trebuie să amintim. Întâi de toate, sunt banii rămaşi din dividende ori, mai bine zis, „socotiţi” de către încasatorul de profit în ipoteza că se valorifică spre a se achiziţiona „case şi terenuri” de orice fel dar, mai probabil, şi de întrebuinţare imediată. Aşadar, cine nu are, încă, o „casă de vacanţă” năzuieşte s-o obţină spre a o folosi chiar din acesta vară. Dar, pe lângă gândul personal apare, de bună-seamă, participarea la afacere în felul extinderii celei ce există ori prin deschiderea altora noi. În această materie, câteva precizări merită făcute.

Pe Litoral, din punct de vedere al investiţiei pentru câştigat bani totul îngheaţă. Cine nu a pregătit până acum hotel, magazin, restaurant (ori populara „terasă”) nu mai are nici o soluţie spre a se „mişca”de acum incolo fără un risc major. Şi dacă apare, prin absurd, „Marele întârziat” vânzătorul ce îl va putea îndestula dictează totul şi câştigă „bine”. Nici măcar cumpărătorul pentru „uz personal” nu mai poate acţiona în lărgime la drept vorbind, dacă nu cumva riscă şi el să cumpere „casă de vacanţă” nouă ori „gata renovată”, ceea ce îi va aduce plusuri în plata preţului, căci utilizarea imediată trebuie plătită. Valabilă este, deci, în exclusivitate, oferta „prèt-à-habiter„, ceea ce bineînţeles că nu exclude altfel de cumpărături – cu un scop tipic de „plasament” – care, de obicei, se fac în orice sezon şi nu sunt afectate de presiunea timpului (teren de construcţie, casă pentru renovat cândva, hotel în delabrare ce se va include în programe de „reparaţie capitală” şi pentru care, azi, vânzătorul nu poate obţine, peste vară, nimic altceva decât alţi bani cheltuiţi pentru pază şi întreţinere curentă).

Din acest punct de vedere, situaţia se repetă în aproape aceleaşi coordonate şi în ce priveşte Muntele şi Dealul, cu diferenţa că aici agitaţia în a se exploata imobiliarul turistic este continuă şi cu doar câteva accese minore în preajma sezonului, pregătindu-i „deschiderea triumfală”. Analogiile merg, câteodată, până la copia parcă trasă la şapirograf căci, bineînţeles, plata va fi mai mare pentru „casa nouă” ori „renovată” când vacanţele bat, cum se zice, la uşă şi există un frison, obiectiv, de emoţie în aşteptarea zile lor fără griji.

Dar ciclurile mai calme şi mai largi sunt evidente aici şi rareori ritmurile se accelerează căci – spre deosebire de Litoralul unde întinderea este definitivă şi alternativa devine restrânsă – în materie de „Munte” şi „Deal” regula este de a se alege întotdeauna „convenabilul”, accesibilul şi chiar varianta ieftină în dauna scumpirii nejustificate şi fără dezvoltare sigură. Astfel încât, luna Mai este mai degrabă o perioadă ca oricare alta, unde „a cumpra acum” nu se întâlneşte decât dacă se profilează vreo ocazie care nu trebuie pierdută.
Însă mai există, la drept vorbind, astfel de „ocazii” ori aceasta este încă o iluzie dintre cele atât de numeroase, ce fac câteodată atmosfera din „imobiliar” irespirabilă? Aceasta este o întrebare ce ar merita un tratament aplicat, obţinându-se concluzii ce sunt posibile doar întrebuinţându-se acordul fin, analiza inteligentă. Momentul aparţine completării de bani ce s-ar putea folosi pentru renovări de locuinţă, adaosului la o cumpărătura, suplimentului pentru vacanţă şi, în general, plăţii de nevoie care traduce, până la urmă, cele mai diverse angarale şi „calcule de proprietar”. Vânzătorul s-ar dispersa, astfel , cu mai multă înţelegere de proprietatea inutilizabilă curent care poate fi o „casă bătrânească”, un teren retrocedat, o clădire moştenită aflată departe de reşedinţa de toata ziua şi de oraşul unde îşi câştigă pâinea zilnică. Acestea formează, de obicei, obiectul disponibil şi, practic, argumentul financiar ce echilibrează socotelile curente făcute de cei, majoritari, ce câştigă bani din surse definite şi nu au „o afacere”. De aici provine ideea însăşi de a vinde „bine”, adică obţinându-se suma trebuitoare în imediat, dar la un pret situat „în piaţă” ,in ideea de a se tranzacţiona în interval scurt.

Este, de altfel, epoca deschisă, când până şi „achizitorii de case” se manifestă cu interes, înainte de vacanţele pe care, unii, le vor petrece în Europa Occidentală, în Egipt ori în America de Sus. „Timpul” se defineşte prin disponibilitate şi, deci, mişcare naturală, ceva mai accelerată ca si cum omul ar astepta ” vacanta” ca o acolada a iluziei ca nimic nu este trecator si ca totul se desfasoara in prezentul infinit .

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: