~„ROMÂNIA DE VITRINĂ“- „ Steaua fara nume “

În sfîrşit, o temă ce se evită ori nici măcar nu se lua în seamă pana recent . Noi invocăm „ariile de dezvoltare“ şi chiar creaţia de „cartiere rezidenţiale“ dar uităm , înainte de toate , să le atribuim un nume . Insa acesta este, din punct de vedere urbanistic, un dat capital. Dincolo de Grădina Zoologică a crescut , în Bucureşti, un mic orăşel de oameni bogaţi („ orăşe l“ e un fel de a zice căci nu are decat din loc in loc magazine, şcoală, dispensar şi nici alte instituţii de uz curent , fiind doar o aglomerare de „dormitoare de lux“ fără nici o idee de viaţă socială ) ; dar cum îi vom zice ? Căci este aberant să-i atribuim, în continuare, denumirea cutumiară de „ Erou Iancu Nicolae “ ori mai de curand numele generic de ” Pipera ” ! În alte ţări, municipalitatea se grăbeşte să aleagă denumiri atrăgătoare (şi memorabile) de cartiere noi intarind noua geografie si confirmand-o ; la noi, cînd se încetăţenise „Şcoala Herăstrău“ (denumire veche , interbelică) un prostovan s-a gîndit că ar fi mai bine să i se zică altfel şi a botezat bulevardul cu un alt nume , zicandu-i „ Nicolae Caramfil “(ceea ce era paluzibil si laudabil , insa util pentru noile strazi ce se nasteau in apropiere ) , stricînd, în fapt, tot fasonul.

La Paris, cînd s-a lărgit aria de investiţie imobiliară cu o regiune nouă, definită urbanistic în mod corespunzător, s-a găsit de îndată un nume: „Défence“ . Noi ,insa, care ne ” sincronizam ” unde nu-i cazul si ne incapatanam in optiunea gresita staruind in eroare cu trufie , nu cunoastem nici ” necesitatea numelui ” si nici rostul lui in a crea nu doar reper urban ci si ” constelatie de modele ” . În Bucureşti, oraşul unde marii donatori în folosul municipalităţii nu au o străduţă măcar ca să le poarte numele dar există străzile „Turbinei“, „Semaforului“ şi „Frînarului“, nimeni nu se gîndeşte să le dea identitate realităţilor (haotice, bine!, dar evidente) ce s-au născut . Abia acum se vede că ideea de a numi „Paradisul verde“ de la Corbeanca a fost un gest firesc dar , iată , rarissim.
Unii ar putea zice ca ideea exista si ca multimea de ” dezvoltari ” ce vehiculeaza ” emblema globala ” – fiind expresia ” romglezei ” care se vorbeste de catre creolii romani si de catre o categorie de „intelectuali tineri ” frustrati – acopera un gol si denota apropierea de normalitatea insa aceasta incheiere nu e adevarata . Acestea sunt „nume de cvartal ” si nu de cartier ,care maine s-ar putea modifica periodic dupa vremuri fiindca la noi ceea ce creste inorganic se si uita repede si ramane expus eliminarii din memorie . Cand aparitia se produce de la sine , „numele ” ramane si nimanui astazi nu-i trece prin minte sa-i spuna altfel cartierului ” Floreasca ” ( stapanirea mosieresei eponime ) ori cartierului ” Titan ” (care , contrar unei impresii , nu este o denumire „prometeista ” , din anii 60 ,ci urma fabricii de paine interbelice). Insa cine mai stie ca ” Parcul Jianu ” s-a topit complet in fabulosul toponim , dar fara sens , ” cartier al Primaverii ” caruia acum cincizeci de ani i se mai zicea si ” Kremlin ” ?