CE E DE FACUT? Intre altele, o „lege a fatadelor”

Dar cand se va putea realiza , avand ,insa, efect ?

Chiar dacă riscul impopularităţii există , ar fi momentul potrivit să se rezolve şi tema aspectului urban şi comunal , adică tratamentul – prin reglementare – al faţadelor de clădiri şi împrejmuirilor. In Occident,unde multi privesc cu admiratie crezand ca-fata de romanul socotit a fi ” cioban ” ( insulta tipica pentru oraseanul recent , care uita de unde vine ) – ” omul occidental” ar fi prin definitie ” educat „(fiind insa numai victima spaimei medievale de ” autoritate „) obligaţia de a împrospăta prin zugrăvire exteriorul unei proprietăţi există şi se face la 3-5 ani , sub ameninţarea unor amenzi imense care pot să ruineze pe deţinător şi uneori îl şi ruinează. Aici , imaginea gardurilor care aproape că se năruie, a faţadelor jupuite peste care nu a trecut bidineaua de zeci de ani şi a coloanelor care, sparte fiind, se prăbuşesc pe trotuare ameninţând pe trecători, este aproape generală şi persistă.
Evident că disciplina socială se obţine cu forţa dacă buna-cuviinţă nu apare ori nu se poate manifesta sub cuvânt că lipsesc banii fiindca , in definitiv, cine nu are cât îi trebuie spre a deţine o proprietate ce îi depăşeşte puterile, o vinde ori o închiriază – concluzie simplă! Astfel încât o lege a faţadelor devine imperativă şi va trebui nu doar discutată ci adoptată , indiferent daca se invoca riscurile ” electorale „(vechea meteahna de ” abonati la banul colectiv”) căci vor rezulta câştiguri sociale care nici nu se întrevăd insa vor crea urmari si asezaminte mai echilibrate decat sunt cele de pana acum . Dar,de fapt, aceasta este, oricât ar fi de surprinzător, o temă aproape exclusiv urbană. În mediul rural, unde calendarul moral este încă viu şi urmează despărţămintele religioase tradiţionale, cine nu-şi zugrăveşte casa şi gardul înainte de Paşte trece drept neisprăvit şi incapabil şi este privit după cum şi merită, adică o fiinţă fără rost. Ideea de protecţie pentru cei fără capacitate financiară se confundă, din păcate, prea mult cu o stranie îngăduinţă pentru omul leneş, nepractic şi nepăsător şi dacă nu educaţia şi „stofa” vor rezolva aceste atitudini iresponsabile , atunci cu siguranţă braţul de fier al legii care „te atinge” la buzunar.