~In imobiliarul romanesc,”baza statistica” este sublima dar,vorba lui Caragiale,lipseste cu desavarsire

ARTUR SILVESTRI 

Obsesia de „monitorizare ” a preturilor din imobiliar ,ce se traduce in forme aiuritoare de „joc cu procentele”atat pentru chirii cat si pentru vanzari,este o alta forma de patologie scandaloasa a acestui domeniu ,unde insa efectele sociale sunt la fel de adanci pe cat este de ridicata iresponsabilitatea celor ce emit asemenea propozitiuni . Astazi,cine vrei si cine nu vrei se trezeste visand ca ” preturile au crescut in luna ianuarie cu 10-15 %” sau ca in trei ani si jumatate ,in Bucuresti, „apartamentele de bloc” si-au crescut pretul de zece ori (si nici un procent mai putin ),ceea ce este ridicul la o cat de sumara examinare . Dar este in afara de orice indoiala ca astfel de formulari facute pentru a scoate pe emitenti din anonimatul istoric sunt simple vorbe in vant ce ar trebui luate intotdeauna cu prudenta si intampinate cu o verificare elementara.
Eroarea porneste inainte de toate dintr-o maniera gresita de a intelege fenomenul in specificul lui caci “imobiliarul” exprimă pretutindeni procese de termen lung şi fenomene complexe ce nu trebuie confundate cu modificarea zilnică de valoare de
acţiuni la Bursă . Dar pe langa aceasta ,la noi apar dificultati incredibile fiindca aici nu avem nicaieri o sursa documentară obiectivă ci doar “informaţie din piaţă” ,adica -pentru o majoritate impresionanta de agentii imobiliare ce sustin ca sunt si „consultanti”- niste simple extrase din anunturile de mica-publicitate ,puse unul peste altul si citite oblic cand este timp pentru asemenea corvezi .Mai degraba sursa capitala pare a fi la noi ” zvonul” , povestea soptita de la o ureche la alta si mai ales visul de imbogatire rapida din afacerile cu case care tulbura incontinuu imaginarul colectiv.
Dar si atunci cand exista calificare si efort in a intelege un fenomen cu multe convulsiuni si cu o evolutie mai degraba impredictibila, materia expusa analizei se dovedeste a fi putina si prezentata rau. Caci, de fapt,in aproape toate domeniile ce privesc imobiliarul de la noi „baza statistică indiscutabilă” este sublimă dar, vorba lui Caragiale, lipseşte cu desăvârşire indiferent de domeniu si de natura contractuala .In aceasta situatie nu mai trebuie sa ne mire daca apar câteodată, şi se propagă , concluzii aiuritoare ce informeaza pe un ton cavernuos ca,in Buucresti, “chiriile la
apartamentele din cartiere au crescut cu 18 %” , desi mai bine de treisferturi dintre “închirierile de bloc” nu se fiscalizează şi nu sunt cunoscute decât de proprietar şi de chiriaş,constituind deopotriva un jaf sistematic si o evaziune fiscala de proportii . Apoi, preţurile si volumul de tranzactii in materie de vanzari ,care sunt mai ocultate decat secretul tezaurului dacic si ne proiecteaza intr-o lume de legende, aproximatii si vise din categoria famelicului african care evident ca nu are nici o legatura cu o tara ce isi zice „europeana”.Altii nici nu ar intelege aceasta inclinatie catre mister institutionalizat si au gasit demult solutia si o aplica fara sa li se para un exces de birocratie. Exista,dar nu la noi,”depozitarii de informatie” care orienteaza piata si , în Franţa, de pildă, Camera Notarilor Publici regională este obligată să comunice, în raport trimestrial, numărul de tranzacţii realizate şi valoarea medie pe categorii , creind un barometru de valori şi un îndreptar de piaţă util tuturor şi, întâi de toate, sănătăţii acestui domeniu. Aici,insa, notarii s-au învrednicit doar să stabilească preţurile minime “pe sectoare” creind un bizar mercurial pentru ca nu care cumva să primească plata mai mică decât ar dori (oricum excesiv faţă de serviciile, foarte relative şi firave, propuse până mai de curând).
Şi dacă adăugăm calitatea, aproximativă intelectualiceşte, a multor comentatori “de piaţă” care nu sunt decât propagandişti de „investitori” şi nicidecum examinator lucid , avem un tablou de coloratura hotarat suprarealista . In această materie, domeniul însuşi ar trebui clarificat prinre-o injectie de normalitate.Aceasta nu ar trebui sa insemne decat o simpla delegare de atributii care sa informeze ” alb” si documentat si pe cei ce viseaza sa vanda scump si pe cei ce nadajduiesc sa mai gaseasca un chilipir insa pentru aceasta avem nevoie de viata institutionala definita si ,la drept vorbind,de institutii care sa functioneze si nu doar sa perceapa taxe numai fiind ele exista

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: