~” Mitul strainului ” – este acesta chiriasul canonic?

Mitul strainului continua sa dicteze la noi desi o anumita nerabdare a vanzatorilor care asteapta „marele castig ” se inregistreaza inca de pe acum. In ciuda acestor iluzii , „structura clientelei” nu se va schimba deocamdata in chip esential desi nu se poate exclude un anumit aflux de straini , de fapt personagii de toata mana , de la aventurieri si speculatori „pe picioar mare ” si pana la naivi si idealisti , dintre care , in chip putin explicabil , unii nu vor gresi .
Investitiile straine se intensifica acum nu strict din cauza ” integrarii ” ( desi o explicatie de context exista ) ci datorita unei uimitoare campanii de natura
propagandistica inceputa in Occident de oarecare timp dar intensificata treptat si inteligent ; ea are ,fara nici o indoiala,o componenta „mediatica ” si obiective precise care presupun atragerea de fonduri in tari de periferie cum sunt Bulgaria si Romania . Pentru Bulgaria , sloganul curent este ,de fapt,o evocare a Spaniei de acum un deceniu si jumatate iar amintirea acelor plasamente istorice , produse cu un rezultat multumitor , impresioneaza mai ales in mediile anglo-saxone , unde pasiunea pentru exoticul semi-virgin inca este foarte vie . Dar atat la noi cat si la „Nisipurile de Aur” sau la Burgas si Varna ,nu vom avea o invazie de englezi,asa cum se imagineaza,fiindca noi nu suntem Proventa care astazi este locuita -ca efect al unei mode ce persista -de britanicii care fug de frigul si ceata de dincolo de Marea Manecii . Exodul catre Mediterana ,intr-un mediu climatic ingaduitor si fara iarna grea ,asa cum este pe Coasta de Azur sau pe Costa Brava ,in Spania,nu se va produce la noi,unde ,inca o vreme,iernile sunt „scitice”,ca pe vremea poetului Ovidiu,exilat in salbaticie la Pontul Euxin.
Noi vom avea,deci,investitii moderate in „imobiliarul vacantier” si destul de sustinute intr-un fel de imobiliar speculativ ( unde strainii se vor grabi , gresind , sa cumpere apartamente noi pentru a le inchiria ulterior tot unor straini care insa nu vor aparea in proportia de massa care se imagineaza astazi in mod triumfalist ) ; cat priveste ” imobiliarul de investitie ” ( birouri , hipermagazine , parcuri industriale ) , acesta se dezvolta inca accelerat insa cu un coeficient de risc care se va putea observa mai clar in viitor ,dar , in orice caz , nu pana la sfarsitul acestui an .
Aceasta situatie se observa in modul cel mai elocvent in piata de chirii caci ” strainul ” nu vine deocamdata aici ca sa locuiasca fiindca Romania nu e Proventa ( dar Maramuresul este un fel de Proventa dar nu stim sa o afirmam !) decat numai daca are „afacere ” sau lucreaza la patron si numai atunci va inchiria. Atat cat se va dezvolta „inchirierea” , se va dezvolta datorita unui principiu de o bizarerie uluitoare care spune ca ” multinationalele „nu prefera proprietatile in materie de birou si locuinte ( alocand pentru ” staff ” un buget pentru vila unifamiliala si pentru managementul intermediar ( de obicei necasatorit )-plata unui apartament ultracentral elegant ) .
In aceasta baza , apar si sunt la moda schemele de castig ce vor aduce pe straini ca investitori in apartamente de „condominium ” foarte accesibile la comparatia de pret cu „marile capitale ” si placute pentru chiriasul „european „, dar speranta ca exista cerere la nesfarsit si ca strainii -deveniti proprietari -vor avea drept client tot straini pentru a inchiria se va dovedi desarta ,precum s-a probat in alte parti , unde in ” blocurile pentru europeni ” aproape ca fluiera vantul.
Si totusi , cel mai numeros solicitant ramane in continuare nesatisfacut caci datorita legendelor ,ce fac din strain platitorul generos si naiv , s-a pierdut din vedere ” platitorul popular” roman , de obicei tanar debutant in cariera si lipsit de locuinta .Si aici se greseste din ratiuni de doctrina si privire scurta in imediat . Caci in loc sa se examineze realitatile , se prefera scheme propagandistice de felul aceleia care spune ca unul din sapte englezi „cumpara” in Romania si Bulgaria si ,deci , ar trebui sa prevedem exod , un potop de bani si chiriasi nenumarati .
Rezulta , deci , ca de fapt ” consumatorii de chirii ” sunt categoriile extreme ( „romanul burghez”ori bogat este proprietar): salariatul sarac roman – gazduit in conditii aproximative ,ilustrand cea mai halucinanta si persistenta evaziune fiscala ingaduita – si ” strainul ” subventionat cu pret de chirii de „capitala europeana”.