Piata de case si vile se scumpeste in acelasi ritm cu piata de apartamente?

Intrebare de la jurnalista SIMONA SIMIONESCU,ziarul ” Gandul “,Bucuresti
Un calcul aproximativ arata ca, incepand din 2003, pretul apartamentelor vechi de bloc a crescut in medie de patru ori, datorita exploziei creditului imobiliar/ipotecar. E drept ca si necesarul de locuinte este greu de satisfacut.Putem vorbi despre asemenea cresteri ale preturilor si in cazul vilelor/caselor vechi?

Daca in materie de apartamente(”locuinta saracului”)cresterea de preturi a fost ,la noi, fabuloasa in trei ani si jumatate din ” era creditului ipotecar”,ilustrand o sporire cu de patru ori (dar nu mai mult,asa cum s-a spus recent,dar intr-un chip aiuristic ), “piata imobilelor de prestigiu” exemplifica situatii ce par a fi pana la un punct simetrice desi comparatiile nu se pot face fiindca ,de fapt,categoriile se deosebesc.Caci ,daca pentru “piata de apartamente” capitala ramane “standardizarea” ,”casa” si “vila” insemneaza “diferenta”si”individualitate” si ar fi cu neputinta sa se compare ,cum se zice,”pere” cu “mere”.Aceasta era realitatea de pe teren si acum un deceniu,si ieri dar si azi.Prin anii de dinainte de 1995,in marunta-si aproape nesemnificativa-”piata de vile si palate” din Bucuresti,coabitau si casa boiereasca de cam 300-350.000 de dolari,si casa negustoreasca de 70-80.000 si palatul pe atunci recent retrocedat (printr-o minune )pentru care se cereau doua milioane(evident ,nu de lei romanesti).O anumita “gama larga”se observa,deci,indicand o piata paradoxal mai bogata decat cea de astazi,a carei polarizare este incredibila si ,cum se si spune, “contra-productiva”.Astazi ,noi nu mai gasim negustorestile “case de vanzare” in Bucuresti ( iar daca mai apar,acestea se includ in categoria “rar”si “prost”) iar casele boieresti (de fapt cladiri impunatoare ale “burgheziei industriale” si “liberale”din anii 20 si 30 ai secolului trecut) constituie o adevarata”bomba cu explozie intarziata” fiindca nu putine sunt”proprietati obtinute prin dosar” si care nu merita cumparate daca vrei “sa nu te doara capul”.Epoca este definita de aceste splendide resedinte (dintre care unele se pot compara prin frumusete,tinuta si organizare a spatiului ,cu admirabilele ” case de industriasi” de la Barcelona) care,insa,au un grad ridicat de intangibilitate nu atat prin pret (intre 1, 500.000 si 2.000.000,deci mai putin decat ” o vila noua” din Pipera) cat prin incoerenta documentelor de”improprietarire”.
In valori absolute,o crestere se preturi s-a produs in aceasta materie desi ,in realitate , aceasta se explica mai degraba prin ” eliberarea prin retrocedare ” a unora dintre cele mai pretioase si cautate ;aici,”febra credintului ipotecar” nu se simte caci ,de obicei,cine “targuieste” la valori de milioane de Euro nu are nevoie sa se imprumute.Fiind,deci,lumi diferite,”apartamentul ” si “vile” ilustreaza,ca piete diferite, ” viteze necomparabile” si de-aceea nici nu pot fi aduse in aceeasi categorie spre a fi “masurate”.Totul le deosebeste:”trecutul”, atractiozitatea ,”clasa de cumparatori” si – pana la urma-viitorul.Caci ,asa cum se stie din lectia societatilor asezate,”vechiul prestigios” nu isi pierde niciodata din valoare.