~”Ultima moda”:speculatii in zonele metropolitane

ARTUR SILVESTRI 

Ca şi în alte perioade, dar cu o intensitate incomparabilă acum, mulţimea de “legende de îmbogăţire” a crescut uimitor de mult, iar dintre acestea cea mai puternică ramane “povestea marilor câştiguri din Zona Metropolitană”. Încă de ieri , aceasta era socotită ca fiind un fel de El Dorado, unde oricine ajunge să aibă o cât de mica suprafaţă de teren îşi va înzeci aproape peste noapte “banul îngropat în teren”. Această febră a căutătorilor de aur s-a tradus deocamdata prin creşteri neverosimile de preţuri mai cu seama în materie de teren agricol, unde speculatorul amator este motivat de valorile “scăzute” de acum (1-1,5 E/mp acolo unde nu poate fi vorba de constructii viitoare-adica”in plin camp” ,si de 6-8 E/mp unde inca mai exista unele sperante vecine cu utopia ) ca şi de calculul absurd după care în alte părţi, unde apar “investiţii”, se primeşte o sumă de zece-douăzeci de ori mai ridicată si ca,”destept fiind”,romanul “investitor” va anticipa mersul istoriei destinate sa-l pricopseasca. Dar intreg acest mecanism de zvonuri,legende si iluzii nu este decat un alt “efect Caritas”, a cărui origină nu este exclus să fie în aceleaşi proceduri de “conspiraţie economică” prin atragere de bani în principiu piramidal, aşa cum s-a mai întrebuinţat la noi si a produs efecte dezastruoase ruinand vieti si cateodata chiar si averi. Dar, de fapt, însăşi ideea “zonei metropolitane” înţeleasă ca o sursa de speculaţie şi, deci, de câştig rapid, este lipsită de orice suport daca ,participand la “joc”nu esti complice cu organizatorii si nu faci parte din “colegiile invizibile”.
O cat de sumara examinare confirma aceste incheieri si arata ca practica infirma ideea ca ” se va castiga mult si de oriunde”.Lipsesc mijloacele,la drept vorbind.A transforma Bucureştii de azi într-un Oraş gigantic cu o suprafaţă de nouă ori mai întinsă decât aceea de azi(!!?), “urbanizând” deci tarlale unde ieri se cultiva grâu şi porumb -şi transformând totul într-o maşină de făcut bani -este atât de iluzoriu încât nici nu sunt trebuitoare prea multe informaţii generale spre a se constata imposibilul. Pretutindeni în lume preţul terenului “inactiv” din punct de vedere imobiliar creşte atunci când i se modifică destinaţia şi i se adaugă utilităţi şi proiect uman rezonabil, aşadar atunci când “terenul se civilizează”. Cât ar trebui să se cheltuiască aici, spre a împânzi cu reţele de alimentare cu apă, cu electricitate şi cu gaze naturale un Bucureşti, ipotetic, de nouă ori mai mare decât cel de acum, unde, azi, sunt in “vatra orasului” cartiere ce primesc apă de la cişmea ca pe vremea lui Pake Protopopescu şi se încălzesc cu vreascuri smulse dintr-un gard? O anumită “amenajare de teritoriu” va exista , însă, fără îndoială, dar pe întinderi definite, destul de restrânse şi cunoscute încă de azi dar numai in cabinete si soptite ” de bouche a l’oreille”. Acolo doar preţurile vor “exploda”. Iar celelalte? Se vor adăuga “jocului la ruleta imobiliară”, noul bingo al acestei populaţii care iubeşte să fie minţită frumos.