Cine cumpara apartamente de bloc , la Paris , cu 27 milioane de Euro ?

Intrebare de la jurnalista SIMONA SIMIONESCU,ziarul”Gandul”,Bucuresti
Cum stau lucrurile in Franta, spre exemplu,privitor la casele vechi?

Aceasta este o intrebare ce trebuie lamurita caci exista nu „o Franta” ci mai multe . La Paris, ca sa exemplific,piata imobiliara este stapanita de „apartamente” si nu de „case” ,care sunt putine la vanzare iar cand apar costa sume in sine fabuloase insa nu atat de neobisnuite pe o piata eminamente scumpa .Prin urmare , ” casa veche ” nu se cumpara la Paris fiindca nu se gaseste iar exceptiile rarissime nici nu merita puse la socoteala. ” Vechiul” este insa vedeta in materie de apartamente luxoase din categoria ” fondului haussmanian ” , traducand in principal zonele de sanctuar urban a caror notorietate a depasit de mult domeniul specialistilor in imobiliar ; sunt „block-hausuri” in Cartierul Latin , in Bucci ,pe langa Domul Invalizilor si in Saint-Germain des Pres sau in rue du Faubourg Saint-Honore ,unde se oranduiesc deopotriva visele „locative” si ” foamea de imagine ” . La drept vorbind, un „apartament haussmanian” nu impune decat prin faima iar ” cladirea” (caci ,prin paradox, la Paris se vinde bine ” apartamentul in bloc vechi”) se aseamana cateodata cu ceea ce cunoastem de la Bucuresti , din traditia imobiliarului interbelic (si chiar mai redus in calitate decat la noi) unde scara ingusta , ferestrele catre ” curtea interioara ” (unde domnesc franghiile de rufe intotdeauna pline ) si holurile intunecoase sunt tematica raspandita. Daca nu as stii ca voi scandaliza pe cei ce cred ca ” aiurea” toate sunt mai bune decat la noi, as inainta sustinand ca nici macar nu se pot compara ” apartamentele burgheze” de pe Dambovita cu „locuinta pariziana ” ce se prezinta cu cel putin trei-patru puncte de calitate inferioara in raport cu ce aflam aici.
Si totusi , la Paris faima face piata astfel incat nimeni nu se mai mira auzind ca mai bine de 60 % din cumparatorii de ” apartamente scumpe” sunt straini veniti din toate cele patru zari si mai ales italieni , daca nu chiar rusi. In toamna anului trecut ,in mediile imobiliare pariziene , facuse senzatie zvonul care indica o cumparare de apartament in ” Saint Germain des Pres” la un pret considerat halucinant (si chiar asa si era) caci 27 de milioane de euro se platesc cu mari ezitari chiar si atunci cand noul proprietar este un tanar” seic rosu”,adica un rus din categoria cheltuitorilor care au facut ca , in unele restaurante luxoase, lista de bucate sa se scrie si in limba lui Puskin.
Dar Parisul ilustreaza ,fara indoiala , cazul atipic si pe langa aceasta speta intalnim ,si inteligibila si accesibila, „Franta oraselor traditionale”,unde casele exista si participa la o piata febrila unde astfel de oferte se cauta si se prefera iar preturile sunt acceptabile ,fara a intra in categoria”ieftina”. Dar capital este ,ca „imobil de prestigiu” emblematic,” domeniul rural”, care contine ,de fapt,o piata de castele de o remarcabila diversitate , unde coexista oferta de cam un milion de Euro si pana la mai bine de 10-15 milioane pentru cladiri impunatoare crescute in mijlocul unui parc de suprafete mari ; diferenta o da in aceasta materie , ca pretutindeni, asezarea sau ,cum se spune in jargonul comic al agentilor de la Bucuresti ,”locatia”.