~In Romania , ” preturile mari ” nu se intemeiaza pe nimic

S-a aflat mai ieri ca vreme de cativa ani de la Bucuresti pana la Brasov nu vor mai circula decat cateva trenuri de calatori iar cele ce inca mai pot lega ” capitala” de Muntii Carpati vor inainta mai incet decat melcul fiindca , intr-un secret specific vremilor, „s-a stabilit sa se repare calea ferata „.Aceasta decizie ilustreaza in chip absolut iresponsabilitatea ce stapaneste la noi . Cand incepuse sa se mai incropeasca o bruma de ” turism ” si o marunta indemnare in vederea aprecierii „muntelui romanesc” ( prea putin cunoscut, evident, de catre „skiorii de Cortina d’Ampezzo „) noi vom avea nu doar sosele intramontane unde „masina clasica de tocat bani ” se face ca lucreaza in spiritul emblematic din chiar primele minute ale acestei ere a batjocurii sistematice (creind turbare la soferii de toate calibrele ) dar si acces feroviar de secol de pionierat pe langa care „mocanita” este un agregat ultra-rapid. Ramane , spre a impulsiona turismul , doar helicopterul ; dar cine si-l permite in afara dregatorilor ce calatoresc cu banul smuls sarantocului hipnotizat si isi transporta pe noii cantareti de curte ca pe imparatul din Volta Superioara?
In aceste conditii , si cand ” autostrazile ” sunt la un nivel african si se ilustreaza magistral dar mai ales pe hartie , cand Bucurestii au devenit un santier nesfarsit al unei hotii disperate specifice ” sfarsitului de mandat” si ” pregatirii pusculitei” pentru propaganda electorala ce urmeaza , ideea unei dezvoltari imobliare echilibrate ramane o iluzie paradoxala si un vis daunator. Noi nu avem nici un motiv spre a ne imagina ca preturile scandalos de mari fata de context si in raport de realitate s-ar putea sustine altfel decat printr-un „joc de invarteala de bani ” propriu sistemelor din categoria ” Caritas” caci adevaratele evolutii au intotdeauna un reazem in strategii gandite cu inteligenta si in folos colectiv , nu dupa „poruncile buzunarului fara fund”.
Dar in chip necontestabil , sistema este locala ; altii , cand preconizeaza mici „invarteli” , le fac ” europeneste” cu procent mic retinut si in ideea de a sluji „interesul colectiv”macar mediocru daca nu in grad inalt , avand rezerva si argument daca , totusi, se va baga de seama si de fapt nesemnificativul ” ce profit”personal. Cand ,in Franta , s-a extins uriasa increngatura de trenuri de mare viteza , acestea au calcat mai degraba nu peste reteaua traditionala ci au gasit loc si „strapungeri „, facand nu „reparatie ” (unde intotdeauna ” ramane mult ” ) ci „investitie”. Insa aici, cu planuri tocmite de mult de cine trebuie pentru cine trebuia , totul se face fara nici o atentie la efecte si in fanfarele unei prese ce priveste hulpava la mana stapanului zilei de azi.