30 Iunie 2008 – „Casa”si „Petrolul” -doua conspiratii economice ?

Starea de febricitare a pretului petrolului ( aproape dublat in doar cateva luni ) inregistrata pana la jumatatea lui 2008 intr-o maniera ce a parut bizara cand nu avem nici razboaie si nici scaderi masive in exploatatie pare sa fie mai degraba (dupa cum sustin voci nu de tot nesemnificative) consecinta unei conspiratii negustoresti decat rezultatul unor dezechilibre „naturale ” de piata , asa cum , totusi , sustine versiunea oficiala .Aceasta schema posibila ar putea explica destul de precis si mecanismele care , actionand in imobiliarul de la noi , au condus la preturi incredibile in materie de locuinte , constituind adeseori cresteri si de 1000 % in numai cinci ani . Caci inainte de inceputul exploziei din iulie 2003 , lipseau atat banii cat si „investitiile” iar dezvoltarile nici nu se puteau imagina fiind , inca , un termen de manual sau o stire putin inteligibila din ziare ce descriau situatii raspandite in alte parti de pe glob . Fondul imobiliar fiind limitat (si completarea lui , la bani putini , inexistenta caci nu aducea cine stie ce profit ) , aveam cerere in crestere care insa practic se rezuma la conditia fetitei cu chibrituri iar clientii posibili (in numar sporit treptat , mai ales tineret ) ramaneau visatori privind locuintele inaccesibile ca si cum s-ar fi gasit in fata vitrinelor cu jucarii de Craciun . Insa odata cu revolutia bancara dirijata , iluzia capacitatii de a plati a aparut si s-a raspandit creind un sentiment straniu de iresponsabilitate care , in absenta proiectelor noi de mai acum cativa ani , a umflat cu o pompa incontrolabila cotatiile unei burse imobiliare in crestere de temperatura . In mod previzibil, grossul investitiilor traduse in ” dezvoltari ” s-a manifestat la momentul oportun , cand jocul devenise pasionant , ideea ca sunt posibile cumpararile de case se instalase in forma unui narcotic iar oferta noua nu era decat rara si cu totul neindestulatoare . Cum stapanirea nu a miscat nici un deget spre a regulariza situatia (invocand rigiditatea doctrinei ne-interventioniste , de fapt o pacaleala desgustatoare care nu ingaduie decat combinatiile de bursa supravegheata ocult ) si nici regimul terenurilor construibile nu s-a clarificat multa vreme aparand astfel deficite insurmontabile , „consumatorul ” a platit cat nu face in vreme ce materialul de posibil consum („case in proiect” si „terenuri pentru cladit „) s-a conservat , in programe bine protejate , la negustorul de case si de bani .Abia acum acesta elibereaza oferta cu debit scazut si in orice caz controlat astfel incat atat cat e disponibil sa creeze „pofta” dar nu si saturatie , multiplicand mecanismul oriunde acesta este posibil , si la noi mai degraba decat in alte parti . Cum in istorie conspiratia economica nu mai este demult o presupunere cu origina paranoiaca ( intre altele sincronismul satanizarii canepei si al industrializarii fibrei sintetice, prin anii 20 din secolul trecut, ar merita o analiza aplicata ) rezulta ca inca multa vreme nu vom avea case suficiente si ca foamea salbatica de locuinte va intari neo-iobagia contemporana , imbogatind pe organizatorii jocului . Dar , evident, aceasta nu mai e „piata” .

Anunțuri

27 Iunie 2008 : „Tara de carton ” -cum se construieste in Romania

O catastrofa recenta , constand in prabusirea unei pasarele aflate pe o sosea ultra-aglomerata de langa Bucuresti , a dat putin deoparte valul gros ce acopera asa-zisa ” dezvoltare a constructiilor” care ar caracteriza Romania de azi in limbajul triumfalist al rapoartelor oficiale si al presei de porunceala . Dar , ca in nenumarate alte situatii asemanatoare , tratamentul temei a fost si acum dirijat catre recenzia violentei ( schema clasica de manipulare ) inlaturandu-se cu grija fondul problemei care bineinteles ca era complet diferit . Numai cateva sumare aluzii la dezmatul antreprenorilor (desi intotdeauna indreptate cu precizie in ideea satanizarii anumitor personagii antipatizate de unul sau de altul ) au putut fi descifrate in enorma concentrare de imagini sinistre -desfasurate la detaliu atunci dar uitate cu totul a doua zi – desi ocazia unei dezbateri serioase exista si se putea intreprinde macar in date elementare . Caci , de fapt , noi avem o realitate ce apartine mai degraba unei „tari de carton ” unde ce se construieste se construieste nu aproximativ ci uneori chiar suprarealistic si unde impresia de potemkiniada perpetua pare a fi devenit regula ce confirma viata transformata in surogat . La drept vorbind, acolo unde dicteaza cartelurile complexe efectele nu pot fi altele decat cele ce se cunosc dar nu se evoca . In tara unde cam 90 % din „investitia imobiliara ” se explica prin circulatie de bani indefiniti si unde „noua clasa” ce plateste cu banul jos orice ingaduinta , „aviz adaptat ” sau ” aprobare adaptata peste rind „si unde pana si receptia lucrarilor se face din birou in baza unui apel la telefonul mobil insotit de parole definite , nici nu era cu putinta sa existe rigoare in executie si siguranta in felul de a se exploata .  Situatia nu a fost ,insa, niciodata examinata cu staruinta caci astfel de realitati cuprind o suparatoare hartie de turnesol social care nu trebuie utilizata sub nici un motiv . Insa nenumaratele cladiri , din toate categoriile  ,  al caror plan real seamana vag cu proiectul „vizat spre neschimbare ” si  asezate pe structuri de rezistenta turnate de muncitori lenesi si rau platiti a caror filozofie generica spune ca „merge si asa ” , exista si aduc bani , constituind nu doar noua moda de „casa de consum ” ci si insasi maniera noastra de viata istorica noua , intemeiata pe iluzie , minciuna si jaf organizat . Doctrina epocii pare mai degraba a fi aceea de pradator patent pentru care ” cladeste , incaseaza banii si fugi ” este deviza unica si modul canonic de a opera .

26 Iunie 2008 – „Publicitatea mincinoasa” – boala imobiliarului globalizat ?

Alaturi de efectele sociale si chiar de stricaciunea asezarilor oricat de fragil oranduite anterior , ” criza americana ” a mai aratat si alte neajunsuri care abia in acest mod ajung sa fie intelese si identificate. Indemnurile catre consumul dirijat sunt intre acestea . In vara lui 2008 , cand inca nu se cicatrizasera ranile insotite de hemoragia de bani adusa de ” subprime” si „alte produse de risc ” , statele americane California si Illinois au decis sa cheme in judecata pe cel mai important producator de credit ipotecar ( Countrywide Financial ) dar si pe cativa din sefii acestuia considerati culpabili pentru ” publicitate mincinoasa si concurenta neloiala prin incitarea proprietarilor sa subscrie masiv pentru imprumuturile de risc ” . Impricinatul s-ar fi ” angajat intr-o actiune care avea ca scop atragerea unui numar cat mai mare de clienti posibili , aratandu-se mult mai putin atent in privinta garantiilor solicitate ” , subintelese a fi fost minore sau nesemnificative (schema tipica de Caritas ) . Aparand daune prin acest tip de conspiratie economica , ar fi necesare „reparatii pentru californienii escrocati prin acest sistem fraudulos ” . Asemenea formulari se produc , intr-un context totusi bizar , cand , aflat in pragul falimentului , Countrywide Financial urmeaza sa fie cumparat de Bank of America (viitor controlor a peste 25 % din piata americana de imprumuturi ipotecare ) nu la pretul initial de 4 miliarde de dolari ci de numai 2, 7 miliarde , avand in vedere prabusirea de cotatie de bursa produsa recent ( un instrument perfect de impulsionare a „concentrarilor ” ). Dar indiferent de probabila conspiratie a colectarii banilor in maini tot mai putine , acum devine evident ca in absenta unei campanii de publicitate inimaginabil de sustinuta si iscusita in mecanismele de a vinde iluzia , prea putin din ceea ce a rezultat s-ar fi produs . La noi , astfel de idei par a fi abracadabrante si lipsite cu totul de realism , intr-atat sunt multimile de prostite de masinaria consumului dirijat si a ideologismului vulgar care vinde nu numai castraveti la gradinar ci si gogosi in glazura atractiva . Si cu toate acestea , cantitatea de asa-zise ” stiri economice ” care abia daca mai ascund cu neglijenta plicul de bani (destul de subtire totusi, caci sunt intr-o republica bananiera ) ce insoteste „opinia ” navaleste zilnic din toate canalele tocmite ca anexa de gornisti patentati si sporeste confuzia sociala unde nu se mai poate controla nimic si nu mai exista repere macar elementare . Bineinteles ca urmarile nu vor fi pozitive nici aici cand , peste nu putina vreme , bilantul va trebui facut si pacalitii vor trebui sa prezinte nota de plata; dar , la noi , tot „prostimea” va plati in vreme ce bonzii doctrinelor amagitoare se vor praji , cu placere , pe plajele exotice unde isi fac veacul .

25 Iunie 2008 :”Refugiatii climatici ”

Prea putin examinate in consecintele posibile (si poate chiar probabile ), modificarile climatice sunt insa ingrijoratoare mai ales prin efectele care , avand amploare , nu se pot controla si nici intui in toate desfasurarile . Intre acestea , aparitia „refugiatilor climatici ” trebuie inteleasa inca de azi fiindca un astfel de fenomen nu asteapta aparitia crizei si nici apogeul ei fiind , in fond , reactie instinctiva la noutatile ce plutesc in aer . Si fiindca orice miscari de populatii (cu origina sociala , militara ori climatica ) se rasfrang in imobiliar si , bineinteles , in insusi modul de a trai , apar perspective nu foarte incurajatoare .
Inca de azi noile migratii se observa si se completeaza cu sirurile nenumarate de saraci fascinati de viata mai buna a celor mai saraci dintre bogati . Si in materie de influenta a climei in schimbare rezultatele se intrevad . Hartile spaimei sunt cunoscute , la drept vorbind, si evoca , azi , regiunile de litoral si de insule pacifice (cazul Tuvalu este cunoscut ) dar asemenea predictii inca nu au minutiozitate la detaliu si se pot completa cu usurinta . Pentru noi , care aparem in calcule la categoria expunerii medii unde temperaturile vor creste cu numai 3 grade iar desertificarea nu se anunta cu brutalitate (in ciuda istoriei ce a inregistrat episoade medievale de acest tip ) s-ar zice ca exista o liniste relativa . Dar concluzia se sustine cu adevarat ? Pentru un loc cum este Romania , al carui echilibru geografic creeaza si un anumit echilibru in clima , excesele distrugatoare nu sunt iminente daca , Doamne fereste !, nu vor aparea modificari atat de radicale incat sa implice cu totul lumea vie ; dar incalziri in sudul inraurit de cresterea in temperatura a regiunilor ce inconjoara Mediterana , ca si unele prelungiri in Dobrogea ale desertului asiatic care inainteaza dinspre Caspica , vor exista cu probabilitate . Apoi , stricaciunea produsa de ape -caci daca noi nu avem insule ce se vor scufunda , avem in schimb litoral si prabusiri de faleze si , poate, cresteri de ape oarecari (nu atat cat sa ameninte orasele , caci nu avem aici ” Venetii ” ) vor putea fi inregistrate .

Dar efectul romanesc cel mai sigur va fi , paradoxal, in materie de refugiati , avand in vedere ca nordicii speriati de frigul mai pronuntat si sudicii innebuniti de caldura vor migra inspre regiuni inca temperate , cum probabil ca noi vom ramanea pentru o vreme . In aceasta situatie , ultima migratie de popoare ne va atinge iarasi , afectand asezarile constituite local si , pana la urma, organismul social si formele de stapanire ale teritoriului .

24 Iunie 2008 – Semnul declinului se numeste ” Mercedes”?

Mai recenta istorie dedicata probabilului descalecat romanesc al fabricantului de automobile Daimler , cunoscut in limbaj popular ca fiind ” Mercedes” , si incheiata cu o alta optiune decat cea anuntata triumfalist ,  a fost comentata numaidecat ca fiind un simptom negativ si , de fapt, un „semn al declinului „. Argumentele sunt pigmentate , ca deobicei , in culori si tatuaje tribale dar capata o bizara unanimitate cand se invoca netrebnicia ireductibila a acestei tari unde toate ar fi rele si lipsite de perspectiva ( maladie romaneasca tipica pentru „spiritul creol ” caruia tot ce este local ii miroase urat ). De aici incolo -se zice cu o satisfactie de iresponsabil- ar trebui sa ne asteptam numai la involutii fiindca episodul ar dezveli atatea neajunsuri incat lipsa noastra istorica de sanse ar fi demonstrata inainte de orice examinare serioasa , avand infatisare de postulat . Insa , la drept vorbind , situatia nu este dramatica si nu trebuie privita cu superficialitate asa cum se face , ca intotdeauna , pe malurile Dambovitei . Fiind evident ca la noi ” infrastructura ” este o batjocura ( fructul incapatanarii stupide de ani in sir a actualului „ideolog al modernizarii ” ) , ca „sita stapanilor locali ” are o desime care trebuie largita cu eforturi mari de dat din urechi si ca rigiditatea in materie de fiscalitate nu are nici o legatura cu realitatea , totusi nu putini au castigat bine aici si inca vreo cativa ani vor continua sa castige pana cand vor lichida cu totul „apa din oaze ” si vor pleca mai departe. Fiindca epoca apartine unui nou tip de migratie de pradator care sta locului numai atat cat alternativele sunt fie prea costisitoare sau nesigure si exploatatia de moment (dar ” moment lung” ) aduce mai mult decat s-a planificat initial . Astazi , in Romania castigurile sunt categoric superioare celor din clasicismul occidental si, ca urmare , ingrijorarile trebuie deocamdata temperate . Dar , in aceasta situatie , de ce nu s-a alaturat si „Mercedes ” acestui spatiu de profit mai bun decat cel prevazut ? Intre altele , fiindca ideologia trans-nationalei este tot atat de enigmatica precum ideologia imperiilor traditionale ; apoi , fiindca , pe langa bani , exista si harti ce desemneaza sferele de influenta iar in acestea noi ne aflam pe dinafara ; mai clar nici nu se poate formula .

23 Iunie 2008 – Stadioane si bani

Prea putin comentat din motive de  intelegere limitata de fenomene in realitate foarte extinse este si „imobiliarul sportiv „, constand in  numeroase categorii de cladiri  insa deopotriva si organizari cu caracter complex , de felul „parcurilor ” , „circuitelor ” si „arenelor”. La noi , examenul sistematic e in suferinta si fiindca astazi refrenul canonic spune ca „n-avem arene, n-avem nici competiţii!” , raspunsul fatalist tradus prin ridicarea resemnata din umeri pare a stinge orice discutie si , evident , orice alt punct de vedere . Insa , din pacate, realitatea nu-i aceasta fiindca si aici s-a intrebuintat clasica masinatiune a robinetului de bani provocati care fie repara la nesfarsit , fie lasa sa se degradeze ceea ce exista pentru a se obtine teren imobiliar sau pentru a cladi de la zero ceea ce , devenind inutilizabil , s-a demolat cu entuziasm . Cazul ” Stadionului National ” este de altminteri tipic caci dupa ce aproape doua decenii parea ca intrase intr-o dimensiune paralela si nu se mai auzea nimic despre soarta lui s-a descoperit recent ca exista , ca trebuie sters de pe fata pamantului si inlocuit cu o ” arena ” noua care sa cuprinda abia cu putin peste jumatate din cat incapea in vechitura ” comunista ” . Altii , daca ar fi avut la dispozitie ceva cladit -si corectabil cu oricum mai putina cheltuiala – ar fi facut din stadionul abandonat o adevarata masina de castigat bani fiindca oriunde in lume acestea sunt „mall-uri ” sportive unde fanaticii acestui gen de activitati vin si cheltuie si isi organizeaza timpul liber in jurul ideii de stadion . In ne- europeanul Istanbul cine paseste in cartierul Pera ,catre sediul clubului Besiktas, observa de indata cum treptat totul incepe sa se anime si capata o anvergura comerciala evidenta (dar , bineinteles, dirijata ) care culmineaza odata cu cladirea propriu-zisa impanzita de magazine , terase si locuri de plimbare si „conversatii inflacarate „. Inutil sa spun ca schema apare in nenumarate cazuri unde sportul este cu adevarat o afacere iar rostul unei arene sportive in harta urbana a banilor se observa la tot pasul si se valorifica decisiv. Aceste reprezentari elementare lipsesc la noi , unde afacerea este vazuta gresit ca simpla speculatie sau rapt cu comision sau imparteala mare (nici macar ” zeciuiala ” , cum este in alte parti ) in ideea castigului cat pentru o viata desi oriunde este „capitalism” , si nu jaf, averea vine din acumulare treptata si din adaosuri gospodarite intelept .

20 Iunie 2008 – Se muta Capitala ?? Va fi aceasta la Cluj ?

De cateva zile se tot vehiculeaza o teorie bizara pusa in circulatie cam in acelasi timp de un mic pluton slugarnic – unde vedeta este un sfertodoct cu cap de forma quadratica – insa si de agitatorii de presa cetateneasca de internet care s-au trezit , in aparenta fara nici un motiv , sa macine o faina furnizata cand trebuie si unde trebuie . Ideea este simpla si , formulata brutal , spune ca ar fi sosit momentul sa se mute capitala de la Bucuresti . Bineinteles ca in noua piesa beckettiana (dar ticluita de un regizor slabut ) privitoare la “modernizarea tarii prin schimbarea Constitutiei “ (teza la randul ei recenta ) renuntarea la Bucurestiul tradator (si, dupa cum s-a vazut, destul de putin apt sa mai fie prostit ) va fi o tema tehnica de capatai . Ca intotdeauna in aceste situatii -cand inainte de a se pune problema pe tapet apar zvonuri si , din zumzete , se desfasoara caierul solutiilor dirijate – au si inceput sa se raspandeasca , la intensitate inca medie , analize ” anonime ” si texte cu aspect de documentar ce furnizeaza argumentele de dezbatere publica in forma care va fi invocata in curand. Fiindca sunt quasi-oficiale , nu-i fara sens a le studia in detaliu aici . Inceputul acestor ” expuneri de motive ” se face ex abrupto :A existat un proiect prin 1923, de mutarea capitalei la Feldioara, la Nord de Brasov, pe malul Oltului. Personal, cred ca mutarea capitalei la Alba Iulia, vorbesc dpdv administrativ, ar fi o buna solutie . Ce-ar fi daca am muta Capitala Romaniei in Ardeal? “ . Iata, deci, ca in numai cateva randuri aflam “preistoria ” si “continuitatea propunerilor ” dar , in acelasi timp , si precizarea geografica a Capitalei ipotetice , a carei fixare ar urma sa se reveleze prin restrangeri succesive . Urmeaza , bineinteles , argumentele extrase din categoria sovinismului regional care astazi este foarte raspandit in nenumarate comentarii interminabile despre superficialitatea bucuresteana , miticism regatean si orientalism de tocmeli diverse , anexa a unui balkanism postulat cu obraznicie . “Bucurestiul este un oras infect” – continua anonimul teoretician – “este cea mai jalnica dintre capitalele europene”, “nu merita sa fie Capitala Romaniei”, Bucurestiul “este un santier in lucru”, “ce mi-e ca sunt in Bucuresti, ce mi-e ca sunt la tara, drumurile sunt la fel”, “decat sa traiesc in Bucuresti, mai bine imi iau lumea in cap”. ” Acestea prefabricate conduc rapid la obisnuitele generalizari unde apare , ca intotdeauna , si notiunea integrista de “ romani ” , ca si cum schema negativa este atat de cunoscuta incat nu mai are nevoie de nici o nuanta : “Cam asta este parerea romanilor despre Capitala. Putini sunt cei care inca mai vad in actuala metropola stralucirea si izul micului Paris de alta data. “. Stilul jurnalistic ” de scoala noua “se recunoaste dintr-o mie si , in aceasta speta , nici nu mai are importanta ca “izul ” (un termen intrebuintat gresit ) tradeaza categoria ilustrata de autor . Si argumentele , cate sunt , decurg intr-o maniera de publicistica oarecare , in gustul reportericesc fotografic si lipsit de idei cu perspectiva generala : “Traficul este haotic, indiferent spre care parte a Bucurestiului ne-am indrepta, pierdem cel putin trei ore pe zi numai in transportul in comun, unde vara ai da orice sa nu ajungi hering marinat in transpiratie la comun. Strazile fie au gropi, fie sunt in constructie, fie se reasfalteaza sau se pun alte noi borduri. Mereu alte borduri. Dambovita este precum un iaz infect, parasit de autoritati si de bunul simt al bucurestenilor. Cum bine spunea un inalt demnitar, “Iarna nu-i ca vara”. Imediat ce temperatura trece de 20 de grade Celsius, mirosul de-a lungul canalului Dambovitei iti muta nasul.” Si asa mai departe , intr-un stil incontinent , unde lipsesc disociatiile si , propriu-zis , analiza desi imaginile cotidianului nu se pot contesta si impresioneaza pe cititorul neprevenit . Dar , la drept vorbind , astfel de versiuni (de unde nu lipsesc chiar si ipotezele precise de localizare ) nu ar fi atat de importante daca aparitia lor -si , bineinteles, raspandirea- nu ar fi insotita de aparent nesemnificative mesaje subliminale ce apar cu o frecventa neobisnuita mai ales in reportajele sumare de televiziune ( unde Clujul a devenit de ceva timp incontestabila ” capitala economica ” ) si prin “vocile populare ” de o harnicie suspecta in comentariile on-line , a caror “unire-n cuget si-n simtiri ” pare mai degraba stabilita de capetenii cu conduita militaroasa decat de simple optiuni particulare avand sens intamplator . Cum la noi cam tot ce este serios nici nu se discuta decat formal si abia dupa ce totul e fapt implinit dupa capriciile cate unui voda impulsiv , ipoteza „Clujului salvator ” nu poate sa fie exclusa . Imprejurarea ca astfel de extravagante ar pretinde cheltuieli enorme si ca , deopotriva , accentele pe o harta de valori imobiliare – unde s-au depus sume uriase de bani – s-ar modifica radical , confirmand ca siguranta proprietatii e la noi o vorba in vant , nici nu pare a mai avea vreo importanta . „Schimbam si modernizam „-dar in folosul cui ?

In teme inrudite , mai multe analize aici :