30 Iunie 2008 – „Casa”si „Petrolul” -doua conspiratii economice ?

Starea de febricitare a pretului petrolului ( aproape dublat in doar cateva luni ) inregistrata pana la jumatatea lui 2008 intr-o maniera ce a parut bizara cand nu avem nici razboaie si nici scaderi masive in exploatatie pare sa fie mai degraba (dupa cum sustin voci nu de tot nesemnificative) consecinta unei conspiratii negustoresti decat rezultatul unor dezechilibre „naturale ” de piata , asa cum , totusi , sustine versiunea oficiala .Aceasta schema posibila ar putea explica destul de precis si mecanismele care , actionand in imobiliarul de la noi , au condus la preturi incredibile in materie de locuinte , constituind adeseori cresteri si de 1000 % in numai cinci ani . Caci inainte de inceputul exploziei din iulie 2003 , lipseau atat banii cat si „investitiile” iar dezvoltarile nici nu se puteau imagina fiind , inca , un termen de manual sau o stire putin inteligibila din ziare ce descriau situatii raspandite in alte parti de pe glob . Fondul imobiliar fiind limitat (si completarea lui , la bani putini , inexistenta caci nu aducea cine stie ce profit ) , aveam cerere in crestere care insa practic se rezuma la conditia fetitei cu chibrituri iar clientii posibili (in numar sporit treptat , mai ales tineret ) ramaneau visatori privind locuintele inaccesibile ca si cum s-ar fi gasit in fata vitrinelor cu jucarii de Craciun . Insa odata cu revolutia bancara dirijata , iluzia capacitatii de a plati a aparut si s-a raspandit creind un sentiment straniu de iresponsabilitate care , in absenta proiectelor noi de mai acum cativa ani , a umflat cu o pompa incontrolabila cotatiile unei burse imobiliare in crestere de temperatura . In mod previzibil, grossul investitiilor traduse in ” dezvoltari ” s-a manifestat la momentul oportun , cand jocul devenise pasionant , ideea ca sunt posibile cumpararile de case se instalase in forma unui narcotic iar oferta noua nu era decat rara si cu totul neindestulatoare . Cum stapanirea nu a miscat nici un deget spre a regulariza situatia (invocand rigiditatea doctrinei ne-interventioniste , de fapt o pacaleala desgustatoare care nu ingaduie decat combinatiile de bursa supravegheata ocult ) si nici regimul terenurilor construibile nu s-a clarificat multa vreme aparand astfel deficite insurmontabile , „consumatorul ” a platit cat nu face in vreme ce materialul de posibil consum („case in proiect” si „terenuri pentru cladit „) s-a conservat , in programe bine protejate , la negustorul de case si de bani .Abia acum acesta elibereaza oferta cu debit scazut si in orice caz controlat astfel incat atat cat e disponibil sa creeze „pofta” dar nu si saturatie , multiplicand mecanismul oriunde acesta este posibil , si la noi mai degraba decat in alte parti . Cum in istorie conspiratia economica nu mai este demult o presupunere cu origina paranoiaca ( intre altele sincronismul satanizarii canepei si al industrializarii fibrei sintetice, prin anii 20 din secolul trecut, ar merita o analiza aplicata ) rezulta ca inca multa vreme nu vom avea case suficiente si ca foamea salbatica de locuinte va intari neo-iobagia contemporana , imbogatind pe organizatorii jocului . Dar , evident, aceasta nu mai e „piata” .

27 Iunie 2008 : „Tara de carton ” -cum se construieste in Romania

O catastrofa recenta , constand in prabusirea unei pasarele aflate pe o sosea ultra-aglomerata de langa Bucuresti , a dat putin deoparte valul gros ce acopera asa-zisa ” dezvoltare a constructiilor” care ar caracteriza Romania de azi in limbajul triumfalist al rapoartelor oficiale si al presei de porunceala . Dar , ca in nenumarate alte situatii asemanatoare , tratamentul temei a fost si acum dirijat catre recenzia violentei ( schema clasica de manipulare ) inlaturandu-se cu grija fondul problemei care bineinteles ca era complet diferit . Numai cateva sumare aluzii la dezmatul antreprenorilor (desi intotdeauna indreptate cu precizie in ideea satanizarii anumitor personagii antipatizate de unul sau de altul ) au putut fi descifrate in enorma concentrare de imagini sinistre -desfasurate la detaliu atunci dar uitate cu totul a doua zi – desi ocazia unei dezbateri serioase exista si se putea intreprinde macar in date elementare . Caci , de fapt , noi avem o realitate ce apartine mai degraba unei „tari de carton ” unde ce se construieste se construieste nu aproximativ ci uneori chiar suprarealistic si unde impresia de potemkiniada perpetua pare a fi devenit regula ce confirma viata transformata in surogat . La drept vorbind, acolo unde dicteaza cartelurile complexe efectele nu pot fi altele decat cele ce se cunosc dar nu se evoca . In tara unde cam 90 % din „investitia imobiliara ” se explica prin circulatie de bani indefiniti si unde „noua clasa” ce plateste cu banul jos orice ingaduinta , „aviz adaptat ” sau ” aprobare adaptata peste rind „si unde pana si receptia lucrarilor se face din birou in baza unui apel la telefonul mobil insotit de parole definite , nici nu era cu putinta sa existe rigoare in executie si siguranta in felul de a se exploata .  Situatia nu a fost ,insa, niciodata examinata cu staruinta caci astfel de realitati cuprind o suparatoare hartie de turnesol social care nu trebuie utilizata sub nici un motiv . Insa nenumaratele cladiri , din toate categoriile  ,  al caror plan real seamana vag cu proiectul „vizat spre neschimbare ” si  asezate pe structuri de rezistenta turnate de muncitori lenesi si rau platiti a caror filozofie generica spune ca „merge si asa ” , exista si aduc bani , constituind nu doar noua moda de „casa de consum ” ci si insasi maniera noastra de viata istorica noua , intemeiata pe iluzie , minciuna si jaf organizat . Doctrina epocii pare mai degraba a fi aceea de pradator patent pentru care ” cladeste , incaseaza banii si fugi ” este deviza unica si modul canonic de a opera .

26 Iunie 2008 – „Publicitatea mincinoasa” – boala imobiliarului globalizat ?

Alaturi de efectele sociale si chiar de stricaciunea asezarilor oricat de fragil oranduite anterior , ” criza americana ” a mai aratat si alte neajunsuri care abia in acest mod ajung sa fie intelese si identificate. Indemnurile catre consumul dirijat sunt intre acestea . In vara lui 2008 , cand inca nu se cicatrizasera ranile insotite de hemoragia de bani adusa de ” subprime” si „alte produse de risc ” , statele americane California si Illinois au decis sa cheme in judecata pe cel mai important producator de credit ipotecar ( Countrywide Financial ) dar si pe cativa din sefii acestuia considerati culpabili pentru ” publicitate mincinoasa si concurenta neloiala prin incitarea proprietarilor sa subscrie masiv pentru imprumuturile de risc ” . Impricinatul s-ar fi ” angajat intr-o actiune care avea ca scop atragerea unui numar cat mai mare de clienti posibili , aratandu-se mult mai putin atent in privinta garantiilor solicitate ” , subintelese a fi fost minore sau nesemnificative (schema tipica de Caritas ) . Aparand daune prin acest tip de conspiratie economica , ar fi necesare „reparatii pentru californienii escrocati prin acest sistem fraudulos ” . Asemenea formulari se produc , intr-un context totusi bizar , cand , aflat in pragul falimentului , Countrywide Financial urmeaza sa fie cumparat de Bank of America (viitor controlor a peste 25 % din piata americana de imprumuturi ipotecare ) nu la pretul initial de 4 miliarde de dolari ci de numai 2, 7 miliarde , avand in vedere prabusirea de cotatie de bursa produsa recent ( un instrument perfect de impulsionare a „concentrarilor ” ). Dar indiferent de probabila conspiratie a colectarii banilor in maini tot mai putine , acum devine evident ca in absenta unei campanii de publicitate inimaginabil de sustinuta si iscusita in mecanismele de a vinde iluzia , prea putin din ceea ce a rezultat s-ar fi produs . La noi , astfel de idei par a fi abracadabrante si lipsite cu totul de realism , intr-atat sunt multimile de prostite de masinaria consumului dirijat si a ideologismului vulgar care vinde nu numai castraveti la gradinar ci si gogosi in glazura atractiva . Si cu toate acestea , cantitatea de asa-zise ” stiri economice ” care abia daca mai ascund cu neglijenta plicul de bani (destul de subtire totusi, caci sunt intr-o republica bananiera ) ce insoteste „opinia ” navaleste zilnic din toate canalele tocmite ca anexa de gornisti patentati si sporeste confuzia sociala unde nu se mai poate controla nimic si nu mai exista repere macar elementare . Bineinteles ca urmarile nu vor fi pozitive nici aici cand , peste nu putina vreme , bilantul va trebui facut si pacalitii vor trebui sa prezinte nota de plata; dar , la noi , tot „prostimea” va plati in vreme ce bonzii doctrinelor amagitoare se vor praji , cu placere , pe plajele exotice unde isi fac veacul .

25 Iunie 2008 :”Refugiatii climatici ”

Prea putin examinate in consecintele posibile (si poate chiar probabile ), modificarile climatice sunt insa ingrijoratoare mai ales prin efectele care , avand amploare , nu se pot controla si nici intui in toate desfasurarile . Intre acestea , aparitia „refugiatilor climatici ” trebuie inteleasa inca de azi fiindca un astfel de fenomen nu asteapta aparitia crizei si nici apogeul ei fiind , in fond , reactie instinctiva la noutatile ce plutesc in aer . Si fiindca orice miscari de populatii (cu origina sociala , militara ori climatica ) se rasfrang in imobiliar si , bineinteles , in insusi modul de a trai , apar perspective nu foarte incurajatoare .
Inca de azi noile migratii se observa si se completeaza cu sirurile nenumarate de saraci fascinati de viata mai buna a celor mai saraci dintre bogati . Si in materie de influenta a climei in schimbare rezultatele se intrevad . Hartile spaimei sunt cunoscute , la drept vorbind, si evoca , azi , regiunile de litoral si de insule pacifice (cazul Tuvalu este cunoscut ) dar asemenea predictii inca nu au minutiozitate la detaliu si se pot completa cu usurinta . Pentru noi , care aparem in calcule la categoria expunerii medii unde temperaturile vor creste cu numai 3 grade iar desertificarea nu se anunta cu brutalitate (in ciuda istoriei ce a inregistrat episoade medievale de acest tip ) s-ar zice ca exista o liniste relativa . Dar concluzia se sustine cu adevarat ? Pentru un loc cum este Romania , al carui echilibru geografic creeaza si un anumit echilibru in clima , excesele distrugatoare nu sunt iminente daca , Doamne fereste !, nu vor aparea modificari atat de radicale incat sa implice cu totul lumea vie ; dar incalziri in sudul inraurit de cresterea in temperatura a regiunilor ce inconjoara Mediterana , ca si unele prelungiri in Dobrogea ale desertului asiatic care inainteaza dinspre Caspica , vor exista cu probabilitate . Apoi , stricaciunea produsa de ape -caci daca noi nu avem insule ce se vor scufunda , avem in schimb litoral si prabusiri de faleze si , poate, cresteri de ape oarecari (nu atat cat sa ameninte orasele , caci nu avem aici ” Venetii ” ) vor putea fi inregistrate .

Dar efectul romanesc cel mai sigur va fi , paradoxal, in materie de refugiati , avand in vedere ca nordicii speriati de frigul mai pronuntat si sudicii innebuniti de caldura vor migra inspre regiuni inca temperate , cum probabil ca noi vom ramanea pentru o vreme . In aceasta situatie , ultima migratie de popoare ne va atinge iarasi , afectand asezarile constituite local si , pana la urma, organismul social si formele de stapanire ale teritoriului .

24 Iunie 2008 – Semnul declinului se numeste ” Mercedes”?

Mai recenta istorie dedicata probabilului descalecat romanesc al fabricantului de automobile Daimler , cunoscut in limbaj popular ca fiind ” Mercedes” , si incheiata cu o alta optiune decat cea anuntata triumfalist ,  a fost comentata numaidecat ca fiind un simptom negativ si , de fapt, un „semn al declinului „. Argumentele sunt pigmentate , ca deobicei , in culori si tatuaje tribale dar capata o bizara unanimitate cand se invoca netrebnicia ireductibila a acestei tari unde toate ar fi rele si lipsite de perspectiva ( maladie romaneasca tipica pentru „spiritul creol ” caruia tot ce este local ii miroase urat ). De aici incolo -se zice cu o satisfactie de iresponsabil- ar trebui sa ne asteptam numai la involutii fiindca episodul ar dezveli atatea neajunsuri incat lipsa noastra istorica de sanse ar fi demonstrata inainte de orice examinare serioasa , avand infatisare de postulat . Insa , la drept vorbind , situatia nu este dramatica si nu trebuie privita cu superficialitate asa cum se face , ca intotdeauna , pe malurile Dambovitei . Fiind evident ca la noi ” infrastructura ” este o batjocura ( fructul incapatanarii stupide de ani in sir a actualului „ideolog al modernizarii ” ) , ca „sita stapanilor locali ” are o desime care trebuie largita cu eforturi mari de dat din urechi si ca rigiditatea in materie de fiscalitate nu are nici o legatura cu realitatea , totusi nu putini au castigat bine aici si inca vreo cativa ani vor continua sa castige pana cand vor lichida cu totul „apa din oaze ” si vor pleca mai departe. Fiindca epoca apartine unui nou tip de migratie de pradator care sta locului numai atat cat alternativele sunt fie prea costisitoare sau nesigure si exploatatia de moment (dar ” moment lung” ) aduce mai mult decat s-a planificat initial . Astazi , in Romania castigurile sunt categoric superioare celor din clasicismul occidental si, ca urmare , ingrijorarile trebuie deocamdata temperate . Dar , in aceasta situatie , de ce nu s-a alaturat si „Mercedes ” acestui spatiu de profit mai bun decat cel prevazut ? Intre altele , fiindca ideologia trans-nationalei este tot atat de enigmatica precum ideologia imperiilor traditionale ; apoi , fiindca , pe langa bani , exista si harti ce desemneaza sferele de influenta iar in acestea noi ne aflam pe dinafara ; mai clar nici nu se poate formula .

23 Iunie 2008 – Stadioane si bani

Prea putin comentat din motive de  intelegere limitata de fenomene in realitate foarte extinse este si „imobiliarul sportiv „, constand in  numeroase categorii de cladiri  insa deopotriva si organizari cu caracter complex , de felul „parcurilor ” , „circuitelor ” si „arenelor”. La noi , examenul sistematic e in suferinta si fiindca astazi refrenul canonic spune ca „n-avem arene, n-avem nici competiţii!” , raspunsul fatalist tradus prin ridicarea resemnata din umeri pare a stinge orice discutie si , evident , orice alt punct de vedere . Insa , din pacate, realitatea nu-i aceasta fiindca si aici s-a intrebuintat clasica masinatiune a robinetului de bani provocati care fie repara la nesfarsit , fie lasa sa se degradeze ceea ce exista pentru a se obtine teren imobiliar sau pentru a cladi de la zero ceea ce , devenind inutilizabil , s-a demolat cu entuziasm . Cazul ” Stadionului National ” este de altminteri tipic caci dupa ce aproape doua decenii parea ca intrase intr-o dimensiune paralela si nu se mai auzea nimic despre soarta lui s-a descoperit recent ca exista , ca trebuie sters de pe fata pamantului si inlocuit cu o ” arena ” noua care sa cuprinda abia cu putin peste jumatate din cat incapea in vechitura ” comunista ” . Altii , daca ar fi avut la dispozitie ceva cladit -si corectabil cu oricum mai putina cheltuiala – ar fi facut din stadionul abandonat o adevarata masina de castigat bani fiindca oriunde in lume acestea sunt „mall-uri ” sportive unde fanaticii acestui gen de activitati vin si cheltuie si isi organizeaza timpul liber in jurul ideii de stadion . In ne- europeanul Istanbul cine paseste in cartierul Pera ,catre sediul clubului Besiktas, observa de indata cum treptat totul incepe sa se anime si capata o anvergura comerciala evidenta (dar , bineinteles, dirijata ) care culmineaza odata cu cladirea propriu-zisa impanzita de magazine , terase si locuri de plimbare si „conversatii inflacarate „. Inutil sa spun ca schema apare in nenumarate cazuri unde sportul este cu adevarat o afacere iar rostul unei arene sportive in harta urbana a banilor se observa la tot pasul si se valorifica decisiv. Aceste reprezentari elementare lipsesc la noi , unde afacerea este vazuta gresit ca simpla speculatie sau rapt cu comision sau imparteala mare (nici macar ” zeciuiala ” , cum este in alte parti ) in ideea castigului cat pentru o viata desi oriunde este „capitalism” , si nu jaf, averea vine din acumulare treptata si din adaosuri gospodarite intelept .

20 Iunie 2008 – Se muta Capitala ?? Va fi aceasta la Cluj ?

De cateva zile se tot vehiculeaza o teorie bizara pusa in circulatie cam in acelasi timp de un mic pluton slugarnic – unde vedeta este un sfertodoct cu cap de forma quadratica – insa si de agitatorii de presa cetateneasca de internet care s-au trezit , in aparenta fara nici un motiv , sa macine o faina furnizata cand trebuie si unde trebuie . Ideea este simpla si , formulata brutal , spune ca ar fi sosit momentul sa se mute capitala de la Bucuresti . Bineinteles ca in noua piesa beckettiana (dar ticluita de un regizor slabut ) privitoare la “modernizarea tarii prin schimbarea Constitutiei “ (teza la randul ei recenta ) renuntarea la Bucurestiul tradator (si, dupa cum s-a vazut, destul de putin apt sa mai fie prostit ) va fi o tema tehnica de capatai . Ca intotdeauna in aceste situatii -cand inainte de a se pune problema pe tapet apar zvonuri si , din zumzete , se desfasoara caierul solutiilor dirijate – au si inceput sa se raspandeasca , la intensitate inca medie , analize ” anonime ” si texte cu aspect de documentar ce furnizeaza argumentele de dezbatere publica in forma care va fi invocata in curand. Fiindca sunt quasi-oficiale , nu-i fara sens a le studia in detaliu aici . Inceputul acestor ” expuneri de motive ” se face ex abrupto :” A existat un proiect prin 1923, de mutarea capitalei la Feldioara, la Nord de Brasov, pe malul Oltului. Personal, cred ca mutarea capitalei la Alba Iulia, vorbesc dpdv administrativ, ar fi o buna solutie . Ce-ar fi daca am muta Capitala Romaniei in Ardeal? “ . Iata, deci, ca in numai cateva randuri aflam “preistoria ” si “continuitatea propunerilor ” dar , in acelasi timp , si precizarea geografica a Capitalei ipotetice , a carei fixare ar urma sa se reveleze prin restrangeri succesive . Urmeaza , bineinteles , argumentele extrase din categoria sovinismului regional care astazi este foarte raspandit in nenumarate comentarii interminabile despre superficialitatea bucuresteana , miticism regatean si orientalism de tocmeli diverse , anexa a unui balkanism postulat cu obraznicie . “Bucurestiul este un oras infect” – continua anonimul teoretician – “este cea mai jalnica dintre capitalele europene”, “nu merita sa fie Capitala Romaniei”, Bucurestiul “este un santier in lucru”, “ce mi-e ca sunt in Bucuresti, ce mi-e ca sunt la tara, drumurile sunt la fel”, “decat sa traiesc in Bucuresti, mai bine imi iau lumea in cap”. ” Acestea prefabricate conduc rapid la obisnuitele generalizari unde apare , ca intotdeauna , si notiunea integrista de “ romani ” , ca si cum schema negativa este atat de cunoscuta incat nu mai are nevoie de nici o nuanta : “Cam asta este parerea romanilor despre Capitala. Putini sunt cei care inca mai vad in actuala metropola stralucirea si izul micului Paris de alta data. “. Stilul jurnalistic ” de scoala noua “se recunoaste dintr-o mie si , in aceasta speta , nici nu mai are importanta ca “izul ” (un termen intrebuintat gresit ) tradeaza categoria ilustrata de autor . Si argumentele , cate sunt , decurg intr-o maniera de publicistica oarecare , in gustul reportericesc fotografic si lipsit de idei cu perspectiva generala : “Traficul este haotic, indiferent spre care parte a Bucurestiului ne-am indrepta, pierdem cel putin trei ore pe zi numai in transportul in comun, unde vara ai da orice sa nu ajungi hering marinat in transpiratie la comun. Strazile fie au gropi, fie sunt in constructie, fie se reasfalteaza sau se pun alte noi borduri. Mereu alte borduri. Dambovita este precum un iaz infect, parasit de autoritati si de bunul simt al bucurestenilor. Cum bine spunea un inalt demnitar, “Iarna nu-i ca vara”. Imediat ce temperatura trece de 20 de grade Celsius, mirosul de-a lungul canalului Dambovitei iti muta nasul.” Si asa mai departe , intr-un stil incontinent , unde lipsesc disociatiile si , propriu-zis , analiza desi imaginile cotidianului nu se pot contesta si impresioneaza pe cititorul neprevenit . Dar , la drept vorbind , astfel de versiuni (de unde nu lipsesc chiar si ipotezele precise de localizare ) nu ar fi atat de importante daca aparitia lor -si , bineinteles, raspandirea- nu ar fi insotita de aparent nesemnificative mesaje subliminale ce apar cu o frecventa neobisnuita mai ales in reportajele sumare de televiziune ( unde Clujul a devenit de ceva timp incontestabila ” capitala economica ” ) si prin “vocile populare ” de o harnicie suspecta in comentariile on-line , a caror “unire-n cuget si-n simtiri ” pare mai degraba stabilita de capetenii cu conduita militaroasa decat de simple optiuni particulare avand sens intamplator . Cum la noi cam tot ce este serios nici nu se discuta decat formal si abia dupa ce totul e fapt implinit dupa capriciile cate unui voda impulsiv , ipoteza „Clujului salvator ” nu poate sa fie exclusa . Imprejurarea ca astfel de extravagante ar pretinde cheltuieli enorme si ca , deopotriva , accentele pe o harta de valori imobiliare – unde s-au depus sume uriase de bani – s-ar modifica radical , confirmand ca siguranta proprietatii e la noi o vorba in vant , nici nu pare a mai avea vreo importanta . „Schimbam si modernizam „-dar in folosul cui ?

In teme inrudite , mai multe analize aici :

• • I.Modificarea administrativa a Tarii
  • II. O alta Capitala
  • III. Un alt ” sistem circulatoriu”
  • VI.”Marele Cutremur”
  • VII. Modificarile climatice

19 Iunie 2008 – Morala unei fabule stupide: ” blocul-fantoma “

Obsesia locuintei – care a luat pare-se infatisari incredibile prin gradul de disperare si prin optiunile impulsive – s-a tradus recent in cateva spete a caror dezvaluire ar fi putut fi mai degraba subiect de reflectie decat de scandal de presa , cum se intampla , totusi , in mod ridicul si deplasat de nenumarate ori  . Intre acestea , un caz destul de previzibil a ocupat fara rost atat paginile unor ziare din categoria ” artizanilor de campanii tocmite ” cat si in emisiunile unor statii de televiziune unde dezbaterea pe teme inventate este la ea acasa . Pe scurt , intr-un oras din Ardeal socotit ” capitala a investitiilor imobiliare ” , un antreprenor ar fi incasat sume oarecari de bani ( pare-se ca nu prea consistente ) de la mai multi clienti excedati de asteptare si de lipsa unui adapost , in ideea ca urmeaza sa construiasca „un bloc de locuinte ” la preturi destul de  atragatoare ( de cam 900 Euro pentru un metru patrat util ) ;primirea banilor s-ar fi facut cu participarea unei agentii imobiliare , platita pentru serviciile facute . Insa, in chip neasteptat , cladirea nu a inaintat defel iar afacerea a devenit subiect pentru cativa ziaristi grabiti , capatand norietate sub numele de ” blocul-fantoma” . Din pacate , denuntul rezumat aici are un grad evident de tratament sumar si nu contine nici o dezvoltare analitica , totusi abia aceasta necesara daca nu ar fi trecut prin mintea infierbantata a semanatorilor de confuzii inzestrati cu condei dar inca prea putin cunoscatori ai meseriei . Caci , la drept vorbind, morala fabulei ar fi aratat , in acest caz , cu totul altfel decat versiunea abreviata pentru uzul procuraturii . Intai de toate , aici apar -ca material didactic –  riscurile cumpararii de proprietati in faza de proiect ( o tema triumfalista a jurnalisticii de propaganda tocmita care ne-a mancat zilele in anul trecut cu explozia acestui tip de afacere , totusi periculoasa , dupa cum se observa ) . Apoi , dependenta antreprenorilor de capriciile mandarinilor locali detinatori de stampile si „drept de semnatura ” care , prin scheme baroce , selecteaza dintre propuneri numai pe cele care apartin acolitilor si celor care stau , sa zicem asa, „cu caciula in maini” , intrebuintand , astfel , argumentul legii ” de la caz la caz ” . In sfarsit , debandada incredibila ce domneste in sectorul inregistrarilor de proprietate fiindca nu altfel se poate interpreta depozitia unui agent imobiliar ( satanizat si in acest caz ) care explica inocent ca ” exista multe constructii care nu au primit autorizatia respectiva, iar locuintele au fost, totusi, intabulate pe numele cumparatorilor .” (??!). Aceste teme esentiale nu apar nicaieri in dosarul de procuror voluntar redactat de asa-numita „presa” desi insemnatatea lor este capitala si abia din aceasta perspectiva  ar fi rezultat concluzii utile si , daca tot exista nadejdea unei anchete , o adevarata  materie de scandal . Dar din pacate la noi pana si ticalosiile sunt facute de ageamii cu meseria dobandita pe puncte ; ” o tara trista , plina de humor „.

18 Iunie 2008 – „Pamantul otravit ”

Urmarile cursei de sobolani bucurestene -denumita in jargonul bonzilor din administratie „problema traficului „- nu se traduc nicidecum in doar ore nenumarate ce se risipesc fara rost si in accelerarea violentei unei colectivitati atinse de frustrari diverse ci si in stricarea naturii in forme cu greu de anticipat intre care suprasolicitarile plamanului vegetal (ramas oricum prea mic fata de nevoi ) este numai una dintre ele , aflate la indemana . Situatia nu este nici cunoscuta si nici inteleasa , fiind minimalizata cu o iresponsabilitate totusi explicabila in modul de viata prezenteist al omului de azi pentru care viitorul nu-i decat un cuvant fara continut din cuprinsul limbii . Dar realitatile ocultate si dispretuite atunci cand , totusi, se mai comunica sumar , sunt cu totul sinistre prin implicatii si grad ridicat de irezolvabil in termen macar mediu . Abia pe la jumatatea lui 2008 , cand inconstienta stapanirii parea sa fi atins apogeul , s-a aflat ca din cauza emisiilor de gaze de automobil ,  infiltratiile de plumb in pamantul Bucurestilor depasesc de multe ori procentele tolerabile iar patrunderea la adancimi pana recent imposibile pericliteaza pana si panza freatica , unde odata intrat ar produce neajunsuri imense in directia sanatatii umane . Aceste dezvaluiri care , la fel ca deobicei , aseaza numai omul in punctul central al oricarei examinari si omite total pagubele ce sunt aduse vegetatiei si animalelor ( considerate ornament nesemnificativ ) au trecut aproape neobservate in coltul de ziar unde si-au gasit locul de ruda saraca si unde , prin gest formalist , au fost gazduite in vreme ce parerile stupide de potentati sfertodocti tin prima pagina si consuma zeci de ore pe zi din viata televiziunilor cu obiect suprarealist . Nici macar doua-trei comentarii minore nu s-au produs in aceasta tema care in cel mai bun caz ar incapea , dupa masurile contra-culturii dominante la noi , in categoria luata adesea in bascalia prosteasca a „formatorilor de opinie” ca fiind ” acces ecologist „. Din pacate , nici aici ideologiile nu au nici un rost ci doar faptele in simplitatea lor ireductibila care aduc pe nevazute degradari multiple si care , insumate cu timpul , vor produce pierderi daca nu doar in materie de „calitate a vietii” , cum se spune (desi pare ca aceasta nici nu intereseaza si nu preocupa ) ci in insasi valorile banesti, considerate aberant ca fiind insusi scopul existentei  . Caci intr-un oras sufocat , periculos si otravit nu pot exista , in viitor , nici multi adepti ai sinuciderii lente si nici valori de piata imobiliara absurde prin cotele ridicate asa cum sunt ele azi . Rezulta ca spiritul pradalnic lucreaza in directia distrugerii tacute si a diminuarilor inerente de averi ce se ruineaza pas cu pas insa maladia oculta nu se vede , nu se simte si nu se aude in lumea romaneasca paralizata de inertie , stricata in esenta si incapabila sa gandeasca organizat si lucid .

18 Iunie 2008 – „Bucurestii sub asalt ” , „luxul de Pipera ” , „criza imobiliara „

ANALIZE RECENTE :

• 17 Iunie 2008 – Clima impiedica investitorii
• 16 Iunie 2008 : “Luxul de Pipera “
• 13 Iunie 2008 – In Bucuresti , proprietatea este batjocorita sistematic
• 12 Iunie 2008 – “Marea pacaleala “universala
• 11 Iunie 2008 – “Criza imobiliara “- doar o campanie propagandistica ?
• 10 Iunie 2008 -”Criza imobiliara” : propagandistii sustin acum “precaritatea blocurilor noi ” (??!)
• 9 Iunie 2008 -”Criza imobiliara ” : “noul” nu poate ramane ” scump “!
• 6 Iunie 2008 – “Criza imobiliara ” : preturile scad ; pana cand ? si care dintre ele ?
• 5 Iunie 2008 – ” Criza imobiliara ” : nu mai sunt bani pe piata ?
• 4 Iunie 2008 – Noile sloganuri :”Piata imobiliara in cadere “, “ieftinirea apartamentelor”,”criza “
• 3 Iunie 2008 – “Prostologhikon. Vremea clownilor ; cum se fabrica suprarealitatea de ziar ”
• 2 Iunie 2008 – O descoperire tardiva : “alegerile locale ” stabilesc configuratia hartii imobiliare
• 30 Mai 2008 – “Criza imobiliara americana”- efectul unui joc de bursa de imagine ??
• 29 Mai 2009 – Un oras suprarealist , care “are ce n-are ” si traieste prin iluzii
• 28 Mai 2008 – Ideologul dezastrului din Bucuresti : ” Vechiturile trebuie sa dispara “

17 Iunie 2008 – Clima impiedica investitorii

In chip paradoxal , jocul de poker cu terenuri de camp ( intre care numai putine vor fi , candva , aducatoare de bani iar grossul va insemna bani zvarliti pe fereastra ) ne indica si cat este geografia de importanta pentru orice fel de investitie in imobiliar facuta de la un anumit nivel in sus . De fapt , aici se observa ceea ce este la noi piedica esentiala spre a se realiza urbanizari rapide si la preturi mai mici ; caci in orice regiune calda , precum cele ce inconjoara Mediterana si Egiptul mai cu seama , absenta iernii si a frigului scuteste pe investitor de cheltuieli uneori hotaratoare prin implicatii si volum.
La noi ,insa,  unde nu avem decat doua anotimpuri intre care unul – cu geruri polare si zapezi uriase ,necesitatea confortului minimal obtinut prin intinderea retelei de alimentare cu gaze naturale face sa se cheltuiasca destul , obliga la stat in genunchi in fata sultanatului local si , prin lucrari ce dureaza , inghite timp si consuma , astfel ,dobanzi . Situatia pare , din pacate , fara iesire din motive foarte diverse intre care puterea obisnuintei este probabil cel mai de seama . Noi am uitat -desi evocam romantic – incalzirea cu soba de lemne – conservata decorativ in forma semineului de vila boiereasca insa numai in scopul de a crea atmosfera – si nici nu ne gandim la utilizarea sistemelor de incalzire cu vatra centrala unde focul este alimentat cu lemn sau carbuni . Ramanem prizonierii „gazelor „. Altii , insa , precum destui occidentali , cunosc prea putin ceea ce in Franta , ca sa exemplific , se cheama „gaz de ville ” , preferand nu „reteaua ” ci depozitele proprii in forma unor butelii de mari dimensiuni sau , mai adesea , incalzirea electrica mai putin costisitoare si , la drept vorbind, incomparabil mai usor de asigurat prin legaturi in sistemele magistrale unde , oricum , se vor face conexiuni pentru iluminat   .

Acestea vor fi , poate , solutii de viitor care , scazand costurile de utilizare , vor avea insemnatate in chiar etapa de proiect cand deopotriva timpul mai scurt si banii mai putini ar putea sa cantareasca mai mult decat cantaresc azi . Insa, deocamdata ,  sunt ipoteze ce apartin idealistilor incorigibili sau intelectualilor naivi care viseaza nu doar la „utilitati ieftine” ci si la explotarea curata punand la lucru forta eoliana si puterea soarelui . In lumea noastra de pradatori pentru care ” dupa noi, potopul ” este insasi filosofia de viata , oricine gandeste cu temperanta si invoca echilibrul natural  trece drept „inapoiat” si eretic iar vocea contestatara trebuie acoperita de corurile triumfaliste dar iresponsabile .

16 Iunie 2008 : „Luxul de Pipera „

Obsesia luxului imobiliar ( in fond – o marfa oarecare pentru tocatorii de stiri de doua parale si nu obiect de analiza sociala , cum de fapt ar fi recomandabil ) a luat , in vara lui 2008 , infatisarea unui fel de clasament in materie , explicat gazetareste in modul urmator :”Primele zece vile de lux nou construite in Bucuresti au valoare totala de circa 20 milioane de euro, iar zona care conduce detasat continua sa fie Baneasa, avand cele mai multe pozitionari in top „. Sursa acestor informatii o constituie o companie cu oarecare vechime in domeniu , a carei obsesie in a se afirma propagandistic s-a tradus – in mai multe randuri – prin clasamente asemanatoare care , la drept vorbind , nu au absolut nici un rost caci nu ajuta defel in materia orientarii in piata si se fac numai din obsesia notorietatii cu orice pret care ne-a nenorocit ca natie si continua sa ne nenoroceasca . De altfel , erorile sunt aici destule si inlatura orice examinare serioasa ulterioara desi cateva elemente ar trebui evocate . De fapt, ideea insasi de „lux nou ” diferit de „luxul vechi ” este un nonsens ce strica – inca de la croiala – orice sistematizare coerenta , de vreme ce criteriul „istoricist ” ramane complet exterior materialului in sine si nu face decat sa creeze confuzie . Mai mult chiar , in alte parti ,unde „luxul”are cu adevarat traditie si , ca sa zic asa , reprezentanti calificati , valoarea o da „vechiul ” in forma asa-numitelor imobile de prestigiu si , deci, a ” fondului imobiliar clasic ” care impune pretutindeni si este cautat oriunde societatea insasi este asezata ( costand , bineinteles , mult si explicabil ). La noi , daca o astfel de privire s-ar fi facut cum se cade , ar fi rezultat de buna seama o imagine de sanctuare urbane care inca mai exista in ciuda isteriei „noii clase ” amatoare de neo-corbusianismul corupt de epigoni in forma blocurilor de sticla si a condominium-ului simplut si , deci, nu am fi avut ca sediu al luxului regiunea fictiva ” Baneasa ” , care inlocuieste ca denumire de inventie (nu doar din ignoranta ci si din evitarea grijulie a imaginilor negative) locul adevarat al risipei de bani care este satul de miliardari Pipera , situat mai la nord de mosia „banesei” Anica  Herescu , precum bine se stie .

Dar , la drept vorbind, daca ar fi existat analiza -si nu doar o insiruire oarecare cu caracter de selectie ticluita cu scop precis si negustoresc – am fi avut ocazia sa examinam mai indeaproape acest „lux de Pipera” ce contine un extract de Romanie superficiala si o foaie de temperatura sociala despre care nu se vorbeste aproape deloc fiindca este la randul ei o tema inconvenabila . Acesta este , de fapt , o anexa a luxului de Dambovita care , fiind o notiune localista , explica scandalul protipentadei mahalagesti de la noi si absenta de repere altele decat banii cazuti din cer prin proceduri sa zicem bizare . Insasi organizarea proprietatii de acest soi are un caracter stereotip , cel putin in datele ce se explica in continutul clasamentelor de felul celui abia evocat . Iata , in cateva cuvinte , si schema acesteia . Pe un teren de cateva mii de metri patrati , se ridica o cladire cu o „suprafata construita ” de 700 pana la 1.200 mp avand „ dotari precum piscina acoperita, bar, sauna, fitness sau cinema , uneori chiar si un teren de tenis ” (insa si multe alte acareturi precum „barbecue ” , ) ;acestea reflecta modul de viata de „nouveaux riches ” si sunt o derivata a casei de consum unde nicaieri nu se individualizeaza planurile si locuitorii vietuiesc tipic , oranduindu-si odaile dupa directiva biografiei necontinutistice si a consumului nesfarsit . Dar este acesta un adevarat ” lux ” ? De obicei , luxul desemneaza ceea ce este unic sau rar , valorificand diferenta , specificul , identitatea daca e cu putinta irepetabila ; la noi , acesta ilustreaza , in formele lui recente , excesul in risipa si , bineinteles , traiul dupa standardele epocii noi unde nu au insemnatate imprejurimile si confortul constant ci doar imaginea , raspunsul fata de moda si ratificarile in micul grup cheltuitor dar cu minte scurta , precum poala de la fusta .

13 Iunie 2008 – In Bucuresti , proprietatea este batjocorita sistematic

Efectele „ideologiei modernizarii ” tradusa intr-un delir continuu impotriva ” vechiului ” inteles in toate datele lui (de la obiceiuri si natura si pana la cladiri ) ni se infatiseaza astazi cu o acuitate ce s-ar fi imaginat cu greu cu aproape un deceniu in urma . Episoadele  sunt numeroase iar starea de fapt sfarama adesea orice indrumari in materie de locuit si culca la pamant investitii ce se fac cu buna-credinta platindu-se sume exorbitante ce se diminueaza vazand cu ochii sub asaltul trupelor de asalt organizate cu mana oficiala .Ideea insasi , ca sa exemplific , ca „pozitia ” este esentiala in materie de valori imobiliare se evapora cu totul atunci cand aproape toate cartierele cu insemnatate (si care in alte parti ar fi devenit de mult rezervatii urbane ) se strica in continuu si se schimonosesc prefacandu-se  in alcatuiri eteroclite unde kitschul contemporan domina de departe . Cazul Parcului Jianu ( mai cunoscut drept ” Cartierul Primaverii ” ) este notoriu si masacrul urbanistic produs aici este fara precedent intr-o capitala din lumea civilizata . Dar  bineinteles  ca nu este izolat . Mii de cladiri asezate in locuri calme si cumparate cu bani grei pentru „pozitie” devin peste noapte locuri de cosmar cand  alaturi de ele , si fara nici un reazem in afara invartelilor de cabinete , cresc peste noapte blocuri imense , de inaltimi ametitoare si cu volume ce strivesc si dez-echilibreaza vecinatatile pe intinderi mari , schimband fatza intregii regiuni .Strazi cu vechime , tinuta si inchegare traditionala devin , cu o repreziciune uluitoare, adevarate strazi-coridor , de unde cerul se vede tot mai departe precum o geana de lumina  nesemnificativa .

Insa cu aceasta nu am spus inca aproape nimic .Invazia de pradator ce poarta razboiul cu viclenie (asemanator cu invaziile tataresti produse peste noapte si hoteste ) afecteaza , in ultima analiza , multimi nenumarate si indefinite ca loc si pozitie in societate caci sub asaltul ” investitorilor in seerviciu comandat” ceea ce era ieri parc , azi devine teren imobiliar pentru dezvoltari , ceea ce era alaltaieri piata , „targ” si loc negustoresc dispare ori se include in „programe de reparatie capitala ” care sunt pseudonimul lichidarii intreprinse in penumbra dupa ce prostimea se obisnuieste cu situatia noua si ajunge la exasperare. Orasul insusi este o enorma sursa de zgomote stridente , o supa de nervi intinsi , un santier interminabil organizat nu spre a imbunatati ce exista ci in felul unui pretext pentru sustrageri periodice de bani asigurate de ideologia reparatiei continue . La drept vorbind , acesta este un adevarat razboi surd dar continuu purtat de stapanirea iresponsabila impotriva cetatenilor ce ii ingaduie si ii plateste in maniera stupida asemanatoare cu fatalismul vitelor duse la abator pentru taiere .

Dar batjocura fata de proprietate nu se opreste aici iar infatisarile ei sunt , in nu putine cazuri , de-a dreptul sinistre . Acestea se definesc , pe scurt , prin masluire si rapt sistematic , adica , in ultima analiza , printr-o „des-proprietarire „(cu un termen al lui Alexandru Nemoianu ) intreprinsa fortat . In marea afacere desfasurata in forma „retrocedarilor ” (ticluite ca o enorma piata de ponturi si de „restauratie ” a clasei de jaf anterioare invoita cu noua clasa hoata , alcatuita din urmasii randasilor de ieri ) a primit „inapoi” mai cu seama cine a cedat procentele principale ( de fapt „grossul”) si a pierdut totul cine s-a increzut in declaratiile doctrinare dovedite simple amagiri cu skepsis . Ce a ramas , adica „poturi uriase ” , s-a „privatizat ” prin improprietariri complicate (unde trebuie incluse „rescrierile de documente ” laolalta cu „schimburile ” , compensatiile si tranzactiile fictive inventate prin sistemul chitantelor de mana , alcatuind un sistem juridic paralel ce a lucrat perfect si continua sa lucreze cu forta fenomenelor implacabile . Rezulta ca noi avem aici nu doar o proprietate batjocorita prin primejduiri continue ci si un strat de atribuiri ce constituie esenta unui adevarat oras fictiv unde , la cautarea meticuloasa a sirului organic , nu gasim decat fracturi , fabulatie si act mincinos .

Si in acest oras cu documente de proprietate aproape fantomatice , unde nimeni (in afara grupului dominant ) nu-i sigur ca nu i se va strica valorile de proprietate si in fond agoniseala numai fiindca bandele de jefuitori intrate in cetate nu mai au nici o masura , ei, bine, aici sunt intre cele mai ridicate preturi din Europa , avem , ca declaratie , invazii de asa-numiti „investitori ” ce vor cladi prost si aproximativ , vor lua banii si vor disparea , si ne imaginam inca, dintr-o iluzie de tot daunatoare , ca toate vor inainta si ca imobiliarul nostru alimentat cu propaganda de dopaj se va mentine astfel si va continua triumfalist cand , de fapt, nu este decat un spectacol oribil si o masina de sustras banii prin prestidigitatie .

12 Iunie 2008 – „Marea pacaleala „universala

Cateva recente scandaluri cu aspect de lupta de strada dar in realitate avand ca obiective ceea ce se cheama „votul pentru bani ” au scos din anonimatul istoric cateva localitati din jurul Bucurestilor despre al caror viitor s-au pronuntat propozitiuni foarte inflamate care , in limbajul golanesc tipic astazi la noi , au creat mitologia unor „tunuri imobiliare ” de calibru greu . Acestea ar fi Iepuresti , Stefanesti si Vidra , intre altele cu mult mai numeroase fiindca acelasi mecanism de creatie a iluziei paradiziace lucreaza in multe regiuni si se desvolta cu repeziciune in preajma oraselor cu greutate unde stapanesc deobicei membri ai cartelului ce face si desface banii mari in Romania de azi . Legenda pare-se ca s-a impus desi o analiza cum se cade nu s-a facut inca si nici nu sunt nadejdi ca s eva face curand. Insa oricata buna-vointa am avea si oricata imaginatie de efect euforic , acestea nu sunt temeiuri pentru adevarate ” dezvoltari „in directia urbanizarii substantiale ci numai parti dintr-un urias joc la pacaleala cu castigatori de sume uriase si perdanti ce vor plati din greu pentru „prost” si „aproximativ”. Aceasta este ,insa, esenta jafului bucurestean unde castiga angrosistul de terenuri (in forma „gulerelor albe ” delegate cu semnatura , „redobanditor ” cu dosar dirijat sau „investitor ” fabricat prin procura de reprezentare ) si afaceristul „dezvoltator ” care , odata vandute pamantul si cladirea , pune banii unde trebuie si nu mai are nici o responsabilitate ulterioara pana in vecii vecilor . Dar in geografiile aproximative , de foste terenuri cultivate cu porumb si ajunse azi obiect de combinatie imobiliara pe picior mare , dezastrul este , de fapt, incomparabil cu schema bucuresteana unde inselaciunea stapanirii lucreaza iezuit si „cu legea in mana ” (iar atunci cand nu e lege ingaduitoare , o fabrica la masurile necesare ). Aici , in campul dedicat satisfacerii foamei cronice dupa locuinta , sansa vietii civilizate ramane o simpla ipoteza jucata la ruleta ruseasca .

Explicatia se afla la indemana caci , la drept vorbind , proastele retele de apa si , cel mai de seama neajuns, ingustimea drumurilor unde se va merge in caravana cu lentoarea pasilor de camila , nu mai intereseaza pe nimeni decat pe cumparatorul pacalit , de fapt o victima de profesie ce isi arvuneste intreaga munca viitoare pentru a a participa la o escrocherie de proportii mari creata pentru a satisface nevoi locative inventate expres.

Un simplu exercitiu de logica dezvaluie atat venalitatea cat si ticalosia celor ce controleaza aceste vieti a caror desfasurare a fost pana azi licar de iluzie iar de azi inainte va fi pusa la jug pana la sfarsitul zilelor iar piesa de teatru inventata ad-hoc se dezvaluie cu usurinta . Intai apare un „investitor’ , de obicei strain (desi ” romanul” cu legaturi bune ” nu lipseste niciodata ) si , pornind de la un teren cumparat pe nimic cu ani in urma de un „invartit” local descurcaret , schiteaza un „proiect ” anuntat de indata cu ocazia unei conferinte de presa organizate in locuri „trendy” , pe unde jurnalistul famelic a calcat rar sau deloc . Impresia este covarsitoare iar propaganda ce urmeaza va fi pe masura , indiferent daca se face ” de la sine ” sau ” ajutata” cu ungere de osii , in traditia acestui fel de tactici orientale de agoniseala rapida. Daca in organigrama apare si o banca in stare a „vinde bani ” catre clienti spre a -i accelera incasarile , s-ar zice ca inchiderea cercului este facuta iar cand hartia de prins muste s-a intins si cumparatorii dau navala masina de facut bani functioneaza cu deplina capacitate . Bineinteles ca nu are nici o importanta daca drumurile sunt rele sau, adeseori , nici nu exista , ca urmeaza cativa ani de viata in santier si ca , odata trecuta vremea , se va baga de seama debitul firav de apa in tevaraia baroca a „retelei de alimentare cu apa” , accesul la electricitate prin „organizarea de santier ” , canalizarea in stil improvizat , conductele de gaze naturale intarziate etc. Distantele milimetrice intre cladiri ar fi , in aceasta situatie , cel mai neinsemnat neajuns.

Dar in aceasta materie , regulile clasice cu valabilitate de pana mai ieri infirmau cu vehementa atitudinea de nepasare si combinatiile iresponsabile ce strica orase, sate si tinuturi intregi condamnate la o existenta semi-carcerala numai in scopul de a plati scandalos de mult pentru cativa stapani apucatori de pamanturi , contracte si „robinete de bani „.In orice societate asezata , dar nu in jaful de lacusta nesatula de la noi , nimeni nu putea cladi nimic daca , inainte de a se incepe cea dintai sapatura de fundatie , nu existau strapungeri de sosele cu „debit ” calculat la nivelul maximului posibil si daca nu s-au intins retele coerente , facandu-se urbanizarea pamantului intelenit spre a sluji macar locuirii mediocre . Insa , astazi dar si maine ,noua doctrina cu efecte de parjol nu mai incuviinteaza astfel de preparative in fond elementare si in absenta carora aspectul comunal din orice cvartal nou devine o simpla fictiune stapanita pe bani multi . Mecanismul nu este , totusi , numai ” romanesc” asa cum s-ar crede in ideea ca „la noi e ca la nimeni ” fiindca , in ultima analiza, apartine unui gen de post-capitalism pradalnic cu manifestari tipice si abia prea putine diferente specifice . In Canet , la Saint Nazaire sur Aude si in Saint Marcel , niste sate oarecari de pe malurile Canalului du Midi , la miaza-noapte de Narbonne , apar cartiere ” residences ” care sunt legate de oras de aceeasi sosea de odinioara , mai ingusta decat o curea de inhamat calul , slujind la origina traficului de trasuri si carute si trecerilor de care cu boi pe cand in Franta mai existau care si animale de tractiune, astazi obiect de ilustratie de muzeu continand fotografii vechi si carti postale lustruite de timp .

11 Iunie 2008 – „Criza imobiliara „- doar o campanie propagandistica ?

Bizar prin virulenta dar si prin atac conjugat in felul „punerii focului in locuri diferite ” , caracterul de campanie al psihozei recente privind „criza imobiliara” (ce pare a fi , desi nu este cu totul , o simpla poveste ticluita abil ) se reflecta , in fapt , prin multimea de exemple cu aspect ilogic insa invocate ca si cum ar avea desfasurare rapida si o notorietate ce nu mai trebuie demonstrata . Si raspandirea de roluri seamana cu organizarea unei piese de teatru ,  fabricata insa cu metode aflate la limita stupiditatii . Unii , ca sa exemplific , fac caz de multimea debitorilor incapabili de plata de dobanzi si de restituirea imprumutului si invoca uneori cifre ametitoare care depasesc doua sute de mii de indatorati (fiind insa in afara de indoiala ca domeniul nu apartine creditului ipotecar ci mai degraba ” creditelor de consum”, o categorie marunta si cu efect social nesemnificativ ) . Din aceasta perspectiva ar rezulta ca momentul „executarilor silite” masive ar fi sosit si ca , pe acest canal , numeroase apartamente detinute de insolvabili ar urma sa se scoata la mezat curand, modificand radical balanta cererii si ofertei (ce ar creste ,astfel , enorm peste putina vreme ). Dar , din pacate , concluzia nu este documentata deloc iar realitatile de piata o infirma deocamdata fiindca nu apar nicaieri anunturi de licitatie cu obiect de acest fel si nici nu se simt nelinisti , totusi inerente daca situatia ar deveni pe muchie de cutit  . Mai mult chiar , dupa lectia americana recenta (care ar trebui , totusi, invatata si pe Dambovita ) chiar si executarile silite urmeaza proceduri cu desfasurare in timp fiind cu neputinta a se manifesta cu bruschete si fara a fi anuntate prin etape de preliminare ce pot sa se intinda pe cateva luni .

Altii invoca in completare o asa-numita ” deruta a investitorilor ” care s-ar retrage de la noi si aduc argumente in directia mai multor „proiecte esuate ” ,a diferitelor falimente anuntate sau inca nedeclarate si, in general , a vanzarilor scazute . Dar acestea sunt, de fapt, teme diferite . „Falimente ” s-au mai intalnit cand si cand ( unele in forme socante ce au si devenit obiect de scandal ) iar in materie de vanzari de „nou” opacitatea a stapanit continuu fiind exclus sa se poata deduce vreodata macar ce si cat din planul anuntat a capatat concretete si s-a incheiat cu succes . Asadar , ce este inedit aici ? Cat priveste „retragerea investitorilor” , acesta este un proces constand in atitudini firesti , de fapt „fluxuri” si ” refluxuri ” lipsite de ciclicitate ( un alt termen interpretat magic de asa-zisii”analisti”) fiind de la sine inteles ca atunci cand calculele initiale proprii nu se confirma sau lipsesc argumentele pentru desfasurari noi mai promitatoare dar , in acelasi timp, exista alternative care atrag , decizia se impune fara a insemna, totusi, ridicarea taberei militare peste noapte , asa cum isi inchipuie tobosarii ideilor primite mecanic .

Si, totusi , o anumita „criza” exista la noi  fiind obligatoriu a-i sublinia semnificatia valabila azi . De fapt , notiunea se intrebuinteaza traducand perspectiva producatorului („investitor” sau ” antreprenor ” ) caruia ii scad vizibil profiturile anterioare , impresionante si aproape neverosimile (uneori de chiar 60 % pe an din suma inclusa in plasamente si adeseori , in conditii de „afacere oculta” cu terenuri redobandite discret , chiar si inimaginabil mai mult ) . Dar va insemna aceasta si o scadere de preturi declarata (caci o „ajustare” putin vizibila exista ) in intervalul imediat urmator ? Mai mult ca sigur ca va fi insa numai dupa ce toate solutiile propagandistice se vor epuiza fiindca noul capitalism de lacusta trage cu dintii de castigul mare atata vreme cat ramane pe loc .

10 Iunie 2008 -„Criza imobiliara” : propagandistii sustin acum „precaritatea blocurilor noi ” (??!)

Uimitor acum in materie de asa-zisa ” analiza imobiliara „, este , mai intai de toate , felul cum noile slagare gazetaresti in materie demonizeaza „noul ” in modul cel mai bizar cu putinta. Caci daca pana mai ieri gurile de foc ale propagandei platite cu discretie faceau caz de torentele de „proiecte noi”( prezentate numai cu ocazia declaratiei de intentie insa niciodata urmarite in timp ) ca si de avantajele incomparabile ale traiului in casa noua si „moderna „(iarba fiarelor pentru toti necioplitii recenti) , astazi ideologia s-a modificat peste noapte devenind un adevarat instrument de disuasiune unde domnesc toate imaginile negative ce se pot imagina . Pe scurt , mai noii apologeti ai precautiei (care ieri slaveau „noul” in maniera nediscriminata ) , s-au trezit cu o concluzie nelinistitoare constand in gradul ridicat de aproximatie in constructiile noi care sunt scumpe dar periculoase fiindca si etapele de executie ar fi controlate sumar sau confirmate din birou si nu de pe teren . Pe scurt , la prima zguduitura mai serioasa de pamant acestea , Doamne fereste !, ar cadea . „Noutatea” este cu atat mai bizara cu cat abia in iarna trecuta aceleasi voci sustineau , citand pe antreprenori co-interesati de participatii diverse in dezvoltari recente , precaritatea „blocurilor comuniste”care destul de curand ar fi trebuit sterse de pe fata pamantului si inlocuite cu „noul triumfator ” ( schema tipica de propaganda stravezie , in scopul de a se elibera terenuri situate in pozitii urbane atractive ) .

Dar , in ultima analiza , realitatea turceasca a „dezvoltarilor romanesti „( caci in Turcia explozia cladirilor noi , de la locuinte in condominium si pana la hoteluri si birouri, s-a dovedit , cu ocazia seismelor mai puternice , o simpla potemkiniada ) nu este decat o ipoteza care , desi probabila , ar trebui documentata cu mai multa precizie si , in orice caz, urmarita in maniera conjugata atat prin contributie de institutii pregatite cat si de examinatori independenti . Dez-ordinea in materie de „nou ” ( dar , bineinteles , nu doar in ce priveste locuintele ) este , la drept vorbind, arhi-cunoscuta si o anumita prudenta trebuie sa existe de vreme ce banul dat cand si cui trebuie rezolva astazi, la noi, orice aviz, semnatura sau ingaduinta. Insa de aici si pana la generalizari pripite este cale lunga si mai degraba atitudinea echilibrata si temperanta in concluzii sunt recomandabile in astfel de comentarii unde „des-informatsia „pare sa nu se mai incheie .

9 Iunie 2008 -„Criza imobiliara ” : „noul” nu poate ramane ” scump „!

In ultima analiza , tema imobiliara capitala ramane la noi , in materie de locuinta , „noul ” , indiferent daca acesta este produs de investitia particulara ori rezulta din strategia de stat , din pacate aici absenta cu desavarsire .Aceasta situatie era previzibila desi cu greu se putea imagina o atat de brutala desfasurare cu caracter stihial precum este ceea ce se observa azi si vom avea si maine caci inca va mai trece timp pana sa-si gaseasca leacurile potrivite . Fiindca la noi , sediul raului ( criza de locuinte pentru o intreaga generatie urmatoare , preturi inaccesibile fara injugarea la datorii si , in majoritatea cazurilor , nici atunci etc. ) se afla in acest strat de indecizii , „piata libera cu control de cartel ” si , pana la urma , iresponsabilitate a stapanirii ce actioneaza aparent anarhic dar in realitate cu plan de spoliere definit desi infasurat cu iscusinta in diferite pseudo-principii de vehiculatie curenta precum ar fi „echilibrele asigurate de piata ” ori ” retragerea Statului din economie” si , probabil maine , chiar din istorie .

In aceste conditii , excluderea oricarei alternative de continut social (care exista in societatile asezate dar bineinteles ca nu si la noi ) a facut ca asa-zisa „piata ” ( de fapt un simplu monopol de vanzari dirijate ) sa ni se infatiseze ca scandalos de scumpa si de aproximativa , constituind un instrument utilizat de pradatorul ingenios sosit aici din toata lumea in ideea ca se va castiga mult . De buna seama , fiind cerere nesatisfacuta si , pana la urma, si greu de echilibrat in doar cativa ani fara proiecte sistematice care se fac de obicei de autoritati , castigul a fost si inca mai este enorm mai ales cand „furnizorii” sunt organizati in maniera solidara iar concurenta ramane o iluzie .

Si , totusi , oricat ar fi foamea de locuinta de neindestulata , epoca marilor profituri se apropie de sfarsit iar conjuncturile neprielnice ii grabesc sleirea de puteri . Acestea insemneaza deopotriva estomparea argumentelor initiale intre care ” mana de lucru ieftina ” avea greutate altadata insa astazi incepe sa se „occidentalizeze”ca nivel de plati si nici intalnirea cu alte monopoluri din categoria materialelor de constructie produse local (caci Romania este o tara definita de oligocratie organizata monopolist ) nu face decat sa creasca neasteptat „cheltuiala de productie” si, deci, sa se mai scada din profitul ce ramane, totusi, incomparabil cu cel de aiurea . Dar , in ciuda acestor neajunsuri totusi previzibile , corectiile in materie de valori de vanzare ar mai fi intarziat inca destula vreme daca laolalta cu aceasta guerilla purtata pe muteste nu ar fi aparut noua atitudine a bancherului care isi numara banii cu mai multa atentie decat rigoarea obisnuita si prefera sa imprumute contra proprietate sigura , „palpabila „, decat in ideea unor proiecte dintre care destule se vor dovedi utopie pura . Aici apare , de fapt, efectul crizei americane care , inainte sa descurajeze pe consumator , il ingradeste pe producatorul prea euforic , restrangandu-i castigurile incredibile si aducandu-l la socotelile de valori medii ce obtinuse in tara lui . Situatia va aduce o anumita nervozitate in industria productiei de locuinte insa nicidecum o regresiune atat de rapida si nici macar gandul unor retrageri in interval scurt fiindca acum esentialul este sa se vanda ce se cladeste si abia apoi sa se poata formula un bilant rezonabil spre a se intelege cat si cum va mai fi de castigat aici . Rezulta ca o linie de insumare mai accentuata nu vom putea avea in cursul acestui an cand abia tendintele s-ar putea intrezari si unele semne partiale , majoritatea cu restrangeri calculate atent .

6 Iunie 2008 – „Criza imobiliara ” : preturile scad ; pana cand ? si care dintre ele ?

Si fiindca la noi mai bine de treisferturi din cumpararile de locuinte in piata populara se fac prin „banii imaginari ” (care incep sa scada ca volum ), efectul vizibil destul de repede va fi o scadere de preturi , de fapt o „ajustare ” sau o „corectie „. Aceasta concluzie este , insa, desi nu doar teoretica , o schema economica elementara cu neputinta de tradus in procente din pricina bazei statistice inexistente in date controlabile si cu caracter obiectiv si oficial . Cateva precizari se impun . Chiar daca apare, „reculul  pretului ” nu se manifesta instantaneu (caci imobiliarul nu e bursa de actiuni ) ci in timp , determinat de inertia vanzatorului la noi destul de nerealist si in general lacom , suferind de sindromul ” afacerii vietii ” si al modelelor sociale gresite ,constand in imbogatire peste noapte . Fiind o anexa a psihologiei colective accentuate , acestea  se vor re-aseza odata cu descurajarea adusa de casa greu vandabila dar nu mai curand de  cel putin o jumatate de an sau poate chiar mai mult . Aceasta reactie afecteza vechiul , adica locuintele in blocuri colective aparute in epoca industrializarii iar cei ce vand sunt proprietari de o singura unitate (rareori doua ) si nicidecum speculatorii mari care nu se incurca niciodata cu asa-numite „maruntisuri ” iar astazi sunt stapanii jocului de Caritas cu terenuri .

Cum insa vanzatorul este la noi deopotriva si „vanzator institutional ” , adica antreprenor si „investitor ” , aici reactia va aparea cu o mai mare repeziciune fiind , deopotriva, si consecinta turbulentelor bancare „globaliste ” atata vreme cat nici un initiator de dezvoltari nu ridica noi cvartale sau cartiere platind cu „banii de buzunar „. Aici , adica in categoria „noului ” , vor aparea si cele dintai corectii insemnate  a caror ratiune este de la sine inteleasa ( pierzi mai mult daca „tii la pret ” ) si care sunt , la drept vorbind , foarte rezonabile avand in vedere profitul obisnuit (foarte ridicat) ce se obtinea in mediul romanesc din asemenea afaceri de El Dorado . Scaderile – sau „adaptarile la piata ” , ca sa le spun mai putin socant – exista , de altminteri , in forme ocultate astazi (precum „bonificatii ” si „pachete promotionale ” )iar procentul lor se poate deduce din chiar valoarea completarilor de sporire a atractiei raportata la pretul total ; ea ne indica , totusi , valori inca reduse , ce nu depasesc 10 % desi evolutiile probabile ne arata ca nu se vor opri aici .

5 Iunie 2008 – ” Criza imobiliara ” : nu mai sunt bani pe piata ?

Dar , cu toate acestea , tema ramane ; avem sau nu o piata imobiliara in cadere ? La drept vorbind, noua istorie pe apa privind „criza ” s-a nascut recent in prelungirea psihozei de recesiune americana si in ideea , cu nimic extravaganta , a propagarii de unde de soc din epicentru catre marginile indepartate unde ne aflam si noi . Acest model are o logica formala si in unele comentarii a capatat chiar un caracter de axioma care , tradusa in limbaj uzual , ar indica reactia filialelor de banci straine afectate de furtuna sub-primei din America , a caror atitudine urmeaza a fi categoric mai prudenta in materie de credit ipotecar , indiferent daca acesta este  afectat sau ramane imun la „imprumuturile de risc”. Asadar , intaia concluzie ar fi ca ” nu mai sunt bani suficienti pe piata ” si ca , prin urmare , robinetul de bani pentru viata pe datorie incepe sa se stranga . Fiind „criza” in America -si inca raspandita prin propagari difuze cam in orice regiuni legate financiar de „centrul imaculat” prin asa-numita globalizare , efectele ar exista si la noi ; dar cat de puternice ? Deocamdata acestea sunt destul de relative . Noi , spre deosebire de americani (dar si de „occidentali”, unde tocmai instrumentele sofisticate de imprumut au complicat situatia de ansamblu ) , avem o piata financiara rudimentara iar absenta sub-primelor ne scuteste de un element de infectie extraordinar de virulent in alte parti .

Mai mult chiar , desi „lipsa de bani ” este o realitate (caci romanul tipic nu economiseste caci nu are de unde ) , totusi unele modificari se produc lent si ideea ca si la noi vor creste salariile iar „repatriatii „care emigrasera din motive economice s-ar putea intoarce in numar ceva mai ridicat decat previziunile daca aici vor fi platiti „occidental”, ii incurajeaza pe „vanzatorii de bani ” si nu da atat de mari dureri de cap bancherilor cu tejgheaua deschisa pe Dambovita . De altfel , doctrina oficiala pare si aceasta sa contribuie la adancirea indatorarii colective caci nu altfel s-ar explica incheierile cu aspect ingrijorat ale unora ce sustin ca suntem inca intr-o epoca de primitivism si foarte intarziati in raport cu unii din vecini in materie de „grad de indatorare ” . Rezulta ca , desi incetinita vizibil,  furia romaneasca a creditului ipotecar va continua , din pacate , mai ales ca si Statul roman isi mentine conduita de simplu observator si nu formuleaza nici o ipoteza in tema „locuintelor ieftine” asa cum ar fi fost obligatoriu nu doar in situatie de criza sau in dezechilibre manifeste . Dar , in orice caz , este o furie temperata de bancherul din ce in ce mai strans la punga .

4 Iunie 2008 – Noile sloganuri :”Piata imobiliara in cadere „, „ieftinirea apartamentelor”,”criza „

Catre jumatatea anului 2008 , dupa o lunga perioada de stiri alarmiste ce priveau „supraincalzirea pietii imobiliare” si cresterea parca nesfarsita de preturi intr-o Romanie atipica , s-a formulat intr-o maniera brusca un pachet de sloganuri noi care contin aceleasi tipuri de prognoze cu caracter socant insa avand acum semn intors si o componenta puternic catastrofista . Astfel incat astazi este cu neputinta a se mai face comentarii in materie de imobiliar daca nu se evoca refrenele curente ce vehiculeaza notiuni precum „piata imobiliara in cadere ” , „ieftinirea apartamentelor ” sau terifianta ” criza” destinate mai mult ca sigur sa bage in racori pe toti cei care , in acceptiunea unei prese de adeziuni determinate strict , se chema indefinit „speculatori”. Nimic ,insa, despre marile invarteli care aduc asa-zise investitii de sute de milioane de dolari americani prin participatii private constand in simple semnaturi de ingaduinta , nimic , bineinteles , despre felul cum se preschimba de la o zi la alta fatza oraselor schimonosite de noi „planuri urbanistice re-elaborate dedicat ” si , fara nici o indoiala , nimic despre lipsa totala de proiect colectiv care , in orice conditii viitoare , va modifica radical orice indemnare de azi in directii oarecari , aflate toate sub incidenta dominatiei hazardului dirijat de sume uriase de bani . Rezulta ca , indiferent de unde am privi aceasta realitate partiala unde sentimentul crizei incepe sa se impuna , o anumita precautie in concluzii este obligatorie si trebuie utilizata spre a capata o perspectiva mai echilibrata asupra unui subiect tratat in orice caz impulsiv si adeseori propagandistic. Caci unii , desi putini , pun inca si azi recenta inflamatie catastrofista in seama unei conspiratii de gulere albe cu complicitati de ziare , agentii si tartori de dosare municipale aducand , nu fara sens , argumente in ordinea  isteriei anterioare de natura , la randul ei , sa nelinisteasca . Pe scurt , ar fi cu neputinta a se intretine o pozitie credibila daca  periodic , ca in anecdota , se anunta venirea fictiva a lupului .

Dar , cu toate acestea , tema ramane ; avem sau nu o piata imobiliara in cadere ? Materia trebuie  examinata atent si aceasta voi si intreprinde in zilele ce urmeaza , incercan do privire din avion asupra intregului .

3 Iunie 2008 – “Prostologhikon. Vremea clownilor ; cum se fabrica suprarealitatea de ziar ”

Apare o carte noua de Artur Silvestri ; prefata ei se poate citi mai jos . Volumul se poate descarca gratuit aici : PROSTOLOGHIKON – Vremea clownilor: cum se fabrică suprarealitatea de ziar

MAREA MISTIFICATIE
Pe la jumatatea acestui deceniu cand imaginarul de televiziune si realitatea paralela de ziar (de fapt mistificatia sistematica ) au dat semne ca se impun cu salbaticie si in Romania dupa ce parjolisera regiuni intinse de pe glob , „spiritul locului” a dat piept pentru intaia oara in istorie cu un fenomen de consum colectiv de droguri impuse si , deopotriva, cu versiuni contrare naturii privitoare la insasi lumea inconjuratoare si chiar si la biografia proprie , decurgand din cele vazute si traite .
Imaginea ce se desfasoara – la o privire cat de putin atenta asupra acestui proces nociv – este pur si simplu halucinanta si cuprinde detalii de un grotesc ce se aseamana de nu putine ori cu gravurile lui Hyeronimus Bosch . O lume de personagii inconsistente , cu scoala putzina si pretentii desgustatoare prin masurile arogantei uneori nemasurate si care face din lacomie – regula ireductibila de viata si din slugarnicie – unica forma de a isi duce zilele fara nici o idee generala mai inalta si in procente morale de un grad nici macar minimal, defileaza cu infumurare prin fata ochilor nostri si strica orice incredere in sansa noastra de a ne scapa de asemenea aratari de cosmar. Caci , la drept vorbind, daca asemenea specimene ar aparea intermitent , traind in locuri diferite precum orice eroare a naturii , simtamantul de teroare subliminala ar fi mai scazut si poate ca nici nu ar aparea de vreme ce ideea de accident genetic e inteleasa de noi , ca popor cuminte si cu ingaduinte multiple , mai degraba cu compasiune si cu mila . Insa inconsistentul brutal si virulent stapaneste si impune prin mijloace complicate , a caror esenta nu mai este demult marunta corectie contextuala de valori ci o miscare de proportii uriase ce isi propune a inlocui cu iluzie si principii de anti-natura un intreg mod de viata , un sistem de repere si concluzii verificate prin traditia continutistica .In aceasta vasta operatiune , modelul unic consumist se vehiculeaza prin ceea ce inca si azi se mai numeste „presa” desi , la drept vorbind , nu este decat un simplu instrument iresponsabil ce ne schimonoseste insasi coloana vertebrala morala alcatuita din incheieri stabile ce tin o colectivitate in picioare . Marile modele sunt atacate cu violenta sub pretextul caducitatii si a rescrierii istoriei dupa un prezenteism stupid iar scara de valori se evaporeaza sub obsesia „ratingului „, a notorietatii si a influentei in imediat , de fapt simple iluzii in materie de celebritate pentru o zi , de spirit apucator si de castig de bani nelimitati ce se dedica „ingrosarii burtii ” si risipei dezmatzate .
Situatia nu uimeste desi scandalizeaza. Caci daca pana mai ieri „presa” se socotea , gresind din ignorarea contextului , un „bastion al independentei ” , astazi aceste refrene nici macar nu se mai vehiculeaza fiindca evidentza „informatiei pe bani ” si a propagandismului lipsit aproape cu totul de nuante a devenit incontestabila .Insasi organizatia este o anexa a unei agentii de publicitate angajata de platitor . Si , in fond, cum ar fi putut sa fie altfel decat este acum ? In lumea unde imaginile domnesc in dauna substantialului si a structurilor consistente , totul este o fabricatie de teatru , o scenografie si o insiruire de roluri executate mai bine ori mai modest.Totul devine ” marfa”, produs expus publicitatii , vehiculare de naluca fara consistentza ilustrand o lume de fantoshe a carei realitate este tot atat de putin documentata ca si spectacolul de teatru fiind o conventie cu timp limitat.
Insa , din pacate , toate acestea nu se produc pe o scena cu realitate acceptata conventional si nu se incheie atunci cand si spectacolul s-a sfarsit ci in viata unica a tuturor celor ce participa la ele iar consecintele sunt dramatice , in intervale lungi si cu ramificatii adesea imprevizibile.Toate otrepele ce trebuiau sa-si afle locul in „Curtea miracolelor ” dau tonul azi si instituie o cenzura fara precedent prin efectele rasturnarii aproape complete de proportii naturale . Ucigasi , demolatori si paricizi , vanzatori de iluzii si nascocitori de teme false ,tainuitori si uneltitori marunti , de un lautarism socant prin chiar lipsa de talent in cantatul dupa ureche , toata aceasta pegra de scoala noua constituie o viermuiala de saturnalie contemporana si de lupanar , unde pare ca lipsesc numai vrajitoarele calarind pe matura spre a avea pictura unui moment de extractie infernala .Epoca insasi este a fictiunii ce tinde sa inlocuiasca realitatea , a substitutului ce tine locul modelului si inca aceasta dupa ce fusese expresia seriei ce uzurpase „unicatul” si „singularul” .
Eseurile incluse in aceasta culegere – care ar fi putut sa fie si mai voluminoasa decat este – sunt doar o selectie din multimea de corectii facute – in lunile recente – in materie de imobiliar unde , cu cat desfasurarile sunt mai convulsive si situatiile – mai putin previzibile, cu atat apar mai frecvent invartelile de bursa dirijata , delictele de initiere si manevrele ce conduc la castiguri adeseori uriase creind averi enorme neintemeiate decat pe frauda, „atac la pont „si invoieli din spatele usilor inchise . Ele s-au nascut spontan si fara a se orandui , mai apoi , in felul unei campanii sistematice (care ,totusi, ar merita facuta ) , exemplificand deocamdata reactia sufletului maniat de mistificatie si de amagirea organizata si, la drept vorbind, de prostia pacatoasa care , in loc sa isi caute de leac , a ocupat cu trufie scena vietii publice de la noi si impiedica vocile diverse sa se manifeste si opinia calificata sa se impuna. In fond , sensul lor nu-i acum decat acela de a ne apara de mecanismul minciunii si de a pretinde ceea ce este legitim oriunde nu apare senzatia sfarsitului de lume , re-amintind obligatia sociala de a se asculta toate vocile si de a hotari prin cantarire autentica si nu doar cu masurile masluite ale unui cantar supravegheat de pradatorul insatiabil . In nesfarsita curgere a timpului unde toate se aseaza precum ni s-a dat , acesta este un gest marunt si nu depaseste insemnatatea unui graunte de nisip intr-un imens desert insa esentialul e de a se incepe de undeva si a face un pas initial ;caci urmatorii vor veni , atunci cand va fi sa fie sorocul.

ARTUR SILVESTRI

2 Iunie 2008 – O descoperire tardiva : „alegerile locale ” stabilesc configuratia hartii imobiliare

Pe la inceputul verii lui 2008 , in chiar ziua asa-ziselor ” alegeri locale ” din Romania ( in fapt , un simplu gest formal care a trebuit sa ratifice rezultatele preconizate prin sondaje si induse in constiinta publica in forme subliminale ) mai multi comentatori stimulati de un incident interminabil si pigmentat cu batai electorale ca odinioara si cu bani platiti pentru voturi intr-o comuna de langa Bucuresti au descoperit ca „miza ” ireductibila nu este nicidecum de natura politicii cat , de buna seama, de natura imobiliara. Explicatiile ce s-au formulat prin cateva interventii ale noilor „enciclopedisti de mahala ” ( un numar inchis de personaje care defileaza pe la toate televiziunile pronuntandu-se ” en pseudo-connaisseur” despre orice tema indiferent cat de specializata ) sunt , insa , foarte limitate ca perspectiva si -chiar daca deschid un dosar tematic ce ar merita extins cu documente – nu se produc decat foarte tarziu ,caci la spartul targului nu se mai poate face nimic ca sa se trezeasca „prostimea” la realitate .

De fapt, unicul argument ce s-a auzit privea impartirea terenurilor din comunele apropiate de Bucuresti si ( cum spunea , cu o uluitoare delicatete , un intelocrat de vremuri noi ) a „cascavalului ” tradus in sume uriase de bani . Insa din pacate , si in aceasta materie ca , de altfel, in aproape toate unde se pronunta , pegra analistilor politici vorbeste intr-o maniera de o ignoranta crianta . Caci daca numai terenurile (si impartirea lor sub forma unei marfi vandute ca si cum ar fi o feuda proprie ) s-ar afla in chestiune , atunci s-ar fi putut zice sa avem , inca, o situatie temperata sau , mai promitator , corectabila . Insa unde sa includem ,daca nu aici , uimitoarele retrocedari de enorme averi fabricate in Bucuresti de inginerii dosarelor care nu sunt altceva decat niste talhari cu manecute negre? Unde sa incapa zecile de munti redobanditi de cine vrei si cine nu vrei prin acte de proprietate unde ” comisia locala ” se uita precum matza in calendar sub tirul de mitraliera al frazelor incontinente de avocati unsi cu toate alifiile ? Dar „proiectele” de mall-uri cladite de cunoscuti „atenti” si cartierele rezidentiale de zgarie -nori unde finantarile sunt mai opace decat cartile secrete ale cate unei religii sataniste si asociatii la castig cuprind rude si nepoti ale semnatarilor de contracte cu ingaduinte ? Dar ” schimburile de terenuri ” ticluite in echivalente abracadabrante cu binecuvantarea eternului” evaluator ” naimit ? Dar exproprierile de teren pentru autostrazi ce nu se mai intind decat pe planuri modificate de la un mandat la altul ? Si acestea , spre a nu mai mentiona marunta afacere rudimentara constand in nenumaratele suprafete de teren puse de primarii a mii de localitati in penumbra si fara nici un proprietar pentru a fi exploatate de ei si de sustinatorii lor .

Pretutindeni , politica imobiliarului a lichidat orice fel de indemnare in directia binelui public si a facut sa devina regula doctrina banului castigat pe sub masa ca si cum toata viata noastra de azi ar fi un imens joc de poker ce se desfasoara cu carti masluite insa cu mize uriase . Caci , daca epoca anterioara era o curgere de timp amanat cand privatizarile doar reprezentaru marele obiectiv al jafului (desi , afara de cunoscatorii jocului,  nimeni nu intelegea sensul unui razboi pentru „un morman de fiare vechi ” ) , acest deceniu exemplifica apogeul jafului imobiliar , pregatit cu atentie in tot intervalul recent dar mai mult ca sigur incheiat peste nu foarte multi ani , cand imparteala se va fi sfarsit . Rezulta ca principiul ” acum ori niciodata” functioneaza si aici si determina totul .

30 Mai 2008 – „Criza imobiliara americana”- efectul unui joc de bursa de imagine ??

Putini stiu inca (desi ideea circula si a fost invocata in mai multe randuri desi efortul de a o ascunde exista ) ca la origina ” crizei americane” stau asa -numitele cotatii exagerate ce s-au vehiculat constant de catre agentiile de rating financiar dintre care una (cu o notorietate apropiata de aceea avuta , acum cativa ani , de consultantul globalist ” Arthur Andersen ” , artizanul dezastrului Enron , astazi disparut ) a si recunoscut eroarea . Ar fi fost la mijloc, dupa cum incearca sa impuna ideea autorul imaginilor masluite , de o „greseala de natura informatica ” aparuta , intamplator (ca toate catastrofele ) , in chiar ” evaluarea produselor financiare complexe incluse in criza subprimelor ” ; acestea ar fi asa-zisele ” bugs” a caror apreciere lipsita de temei ar fi creat efectul in cascada asemanator cu propagarea unui virus intr-un mecanism unde se matura practic tot ce are legatura cu natura stricaciunii initiale . Imbolnavirea retelei de banci din mai multe tari ar fi aparut tocmai datorita ocultarii acestor erori si incuviintarii de achizitii de „produse imbolnavite” care, insa, ar fi aratat cuviincios in aspectul exterior si aveau si ” cota ridicata”. Morala fabulei , caci pana la urma despre o realitate cu epilog sapiential ar trebui sa fie vorba, priveste insusi modul contemporan de a intelege economia care , prin globalism si „finantism”, a devenit un urias joc de bursa de imagine unde are mai putina insemnatate soliditatea continutistica dar impune „imaginea” , adica locul dobandit prin propaganda . Maladia suprarealitatii constituite prin invoieli multiple pare sa atinga respectabilitatea majoritatii agentiilor de rating ( de fapt, o inventie recenta care influenteaza direct prin sisteme de „topuri” unde , dupa cum se vede, atat colectarea si prelucrarea de informatie cat si raspandirea concluziilor depind de contextul ocult ) ale caror note elogioase, in unele cazuri ajunse pana la summum , adica la nivelul maximal tradus prin faimoasa Tripla A (AAA) – a ratificat si ,mai clar, a si garantat moral ” prajiturile otravite ” ce au condus la dezastrul ce inca nu s-a clarificat iar, prin ecouri diverse , nici nu s-a limitat la locul de origina.

Interesant ar mai fi si ca , acum cam o saptamana, aceeasi „agentie de dat note” a de-clasat Romania intr-o maniera brutala , foarte asemanatoare cu aceea de acum 8-10 ani ; sa fie acesta un semn codificat al carui sens ne scapa noua dar nu si altora ? Fapt este ca , in aceeasi saptamana de cadere de cota propaganda  imobiliara de la noi si-a mai gasit un refren catastrofist, de data aceasta de semn contrar :scad preturile galopant si apar falimentele .