„CRIZA AMERICANĂ” – durată şi efecte

Cu vreo saptamana in urma ,intr-un interviu de aproape un ceas acordat postului Radio Bucuresti , eminentul jurnalist care este Dan Preda m-a intrebat in mod previzibil cat va mai dura „criza americana ” si ce efecte intrevad la noi . Cum pe la inceputul verii , la o emisiune de televiziune , am precizat ca pana la toamna nu vom putea spune nimic si ca de-abia de atunci incolo vom avea o imagine mai cuprinzatoare (iritand , astfel ,pe unii care viseaza ca tot ce nu-i definit sa se clarifice cat ai bate din palme ) si de data aceasta am indicat un interval de amanare ce mi s-a parut rezonabil : „pentru noi , o linie de bilant preliminara nu va aparea decat in primavara ce vine , si aceasta cel mai devreme „.

Astfel de formule -care uneori dau un sentiment de predictie voit esoterica desi sunt doar semn de prudenta si realism – sunt obligatorii azi , cand natura crizei americane (de fapt o pandemie financiara de proportii incredibile ) inca nu s-a identificat decat in cateva aspecte – si nici unul singur decisiv – iar banuiala unei ” ierni financiare ” prelungite a inceput sa-si faca loc mai repede decat ar fi dorit planificatorii de opinie si controlorii de trafic de idei .

Bineinteles ca la noi unde frivolitatea atitudinilor publice frizeaza adeseori delirul inca se mai gasesc vorbitori care, totusi cu jumatate de gura, evoca in maniera savanta asa-zisa ” ciclicitate a afacerii imobiliare ” unde din timp in timp preturile cresc pentru ca mai apoi sa scada de la sine desi nici un argument de factor economic nediscutabil nu este invocat si ,mai mult chiar , doctrina epocii constand in apologia consumului isteroid care genereaza ” crestere prin spirala ” , nici nu are vreo legatura cu aceste ondulatii mecaniciste . Daca ar fi stiut ceva mai multa carte decat invataturile de un urechism lenes ce ii definesc , apologetii ciclicitatii ar fi mentionat macar cazul francez , unde socanta prabusire de 30-35 % de la inceputul anilor 90 a fost urmata peste cativa ani ( adica de prin 1998) de o crestere progresiva dar , oricum nesanatoasa, de cam 500 % in zece ani ceea ce insa nu se explica prin ” cicluri ” ci printr-un interventionism masiv care nici asa cum s-a produs nu satisface destul si este criticat din toate directiile . In aceeasi categorie desi avand origini si desfasurari diferite , bula imobiliara japoneza de prin 1999 (cand scaderile de pana la 80 % la pretul terenurilor in Tokio a devastat o piata care detinea in 1993 un record inatacabil de 12000 $ pentru un metru patrat de teren ) ar merita si ea studiata ca precedent in ideea de a se deslusi mai bine fenomenele acestor zile . Acest studiu posibil este insa inutil caci fiind evident acum ca nici „ciclicitatea ” si nici prabusirile de piete supraincalzite nu se intalnesc azi ci un proces nou , asupra caruia trebuie staruit cu atitudine calificata , rezulta ca nici un fel de anticipatii asupra duratei nu se pot exprima in chip responsabil inainte de a se defini starea istorica de fapt. In aceasta materie , concluziile preliminare sunt intre cele mai deprimante , pornind de la ” criza de sistem ” si ajungand pana la ” sfarsitul capitalismului ” , tematici care la noi – unde totul pare vazut de niste jucatori bezmetici de poker care nu observa ca in jur nu doar casa ci intreg cartierul este in flacari – nu circula si nici macar nu sunt imaginate ca posibile . Insa evident ca ele trebuie examinate dar inainte de aceasta esentiala ar fi  o privire asupra viitorului romanesc imediat . Ce va fi, deci, la noi maine ?

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: