Recapitulări : Occitania , model pentru români ?

Fiindca in vara lui 2008 am intreprins o lunga documentare in Europa Occidentala avand la indemana informatie directa si putinta de a face analize ” pe teren” , am socotit util sa staruiesc mai mult in tema Occitaniei( sau cum i se mai spune ” Languedoc”) , o regiune de sud francez , apropiata de Mediterana , a carei insemnatate s-ar putea sa creasca si mai mult cu vremea si sa constituie un obiectiv de interes imobiliar care , in epoca de convulsii financiare ce se anunta , nu isi va pierde atat de mult cota de azi si poate chiar o va creste intrucatva . Am extras cu penseta din realitatile evidente ceea ce am socotit ca poate fi un indreptar si pentru mentalitatea romaneasca , prea atasata bolnavicios de ideologii recente precum ” luxul” , „noul” , „consumismul ” ale caror efecte incep sa se observe suparator si , poate maine, chiar dramatic . Caci vremurile planului de concentrare a banilor isi arata primejdiile iar atitudinea nesabuita se afla la ora de bilant. Insemnarile ce urmeaza vor alcatui nucleul unei carti viitoare ; poate ca si acestea vor sluji la ceva , macar ca fabula daca nu chiar ca un punct de vedere liber apt sa aduca indrumari .

• „Proventa”, „Coasta de Azur „, Riviera franceza – sediul luxului nebun
• Luxul intretine mitul , nu „piata „
• Viitoarea vedeta a sudului va fi Occitania
• Imobiliar , turism si “poveste “
• Case traditionale in Sudul Frantei ;ce sunt si cat costa ?
• Case renovate in Franta , preturi “omenesti “
• Casa de tara in Sudul Frantei : ce are valoare ?
• Curiozitati aparente :argumentul “magazinului de sat ”
• “Cote Vermeille “- imobiliarul de litoral
• Case uluitor de ieftine in Sudul Frantei
• “Ciclul de vanzare “
• Paradoxul francez:”lotizari”noi cu aspect de “vechi”
• “Terenuri ” si “cvartale “

19 Septembrie 2008 – „Terenuri ” si „cvartale „

Terenurile se vand ca si pe la noi in suprrafete impresionante si mai ales pentru „urbanizari posibile „si nici nu sunt cine stie ce scumpe ,in ultima analiza .Sunt parcele de camp rural , de unde vita de vie s-a smuls fara mila in scop de castig neproductiv la fel cum la noi dispar culturile de grau si porumb sau livezi intregi in locul carora cresc vile si „dezvoltari „.Loturile sunt totusi reduse ca suprafete , obiect pentru 5-6 cladiri , deci „cvartal” si afacere mica ori „maruntis „in jargonul leprelor pradatoare de la Bucuresti care nu se simt bine decat de la 5 milioane in sus (dar pentru care terenul este de obicei cadou ) . In pays Lauragais ,intalnim de pilda un teren de aproape 2500 de mp vandut cu 70.000 de Euro , deci 25 de E/mp(foarte ieftin).

Multe sunt posibile cartiere noi in sate normale argumentand prin zona calma , apropiere de autostrazi ,”utilitati stabile „.Un exemplu:un teren de 540 mp ,pentru doua cladiri , la 43.000 ,deci 80 E/mp , destul de scump dar in regiune cautata.

18 Septembrie 2008-Paradoxul francez:”lotizari”noi cu aspect de „vechi”

Prin raport cu situatiile de la noi (unde moda dicteaza) ,”dezvoltarile „prin cartiere de marimi diferite prezinta unele caracteristici care, in mediul dezordonat romanesc , ar trece drept absurde ori ar fi luate ca simptom de intarziere ,fiind privite cu un zambet subtire , de dispret (bineinteles prostesc) .Caci daca urbanizari exista (denumite de obicei „lotissements”, adica „lotizari”, cum li se spunea si in Bucurestii anilor 20-30 ) acestea sunt alaturari distincte de vatra satului -in maniera destul de asemanatoare cu unele cazuri din Romania dar si de aiurea (unde se cladeste pe teren golit )iar in orase nu ating nici parcuri si bineinteles nici cartierele vechi ,socotite aici -cu dreptate-obiect de mandrie locala si material turistic foarte pozitiv pentru comertul cu istorie . Dar spre deosebire de entuziasmul de neamuri-proaste de pe Dambovita unde „dezvoltatorul ” adesea rapace trece drept un erou civilizator indiferent daca lichideaza plantatii ,paduri si cultura agricola diversa , aici lichidarea podgoriilor prin afaceri imobiliare aduce resentimente , manie si nu o data „atitudine „.Piedicile in fata „modernizarii” nesabuite (devenita in Romania ideologie oficiala ) exista dar , pe langa acestea , apare un gen de conservatorism care in dezordinea adusa la noi de pradatori ar trece -fara indoiala -in categoria fundamentalismului reprobabil. Acesta ajunge pana intr-acolo incat nici un „proiect de nou „nu este autorizat decat daca tipurile de cladiri preconizate reproduc arhitectura traditionala a regiunii (cu stilizari si adaptari nu prea indraznete)si , deci, va insemna cladiri noi in prelungirea fondului local , pastrand linia , organizarea si, deci, factorul distinctiv . Bineinteles ca nimeni nu carteste iar daca s-o gasi cumva cate un iresponsabil , vorba unuia : „el zice , el aude „.

17 Septembrie 2008 – „Ciclul de vanzare „

In ciuda preturilor „omenesti „, chiar mici , ciclul de vanzare in materie de case in Occitania nu-i scurt defel , depasind in multe cazuri un an ba chiar si mai mult , iar astazi in contextul ingrijorarilor diferite si al crizei de bani e sigur ca se va mai lungi si mai mult . Intr-un sat asezat spectaculos pe malul Canalului du Midi , la vreo 15 kilometri de Narbonne si intr-o regiune viticola cu peisaje splendide , linistit (caci are cam la 500 de locuitori ) si inzestrat cu tot ce are nevoie ( „epicerie ” si scoala primara , doua restaurante unde se mananca bine si convenabil , mic port pentru vapoare de placere ,posta saptamanala si toate legaturile de electricitate , telefon si internet ) in jur de zece case de tara stau la vanzare de mai bine de un an si numai una din ele s-a vandut in aceste zile , fiind de departe cea mai aratoasa (si , in plus, „gata de locuit „) .Sunt cladiri categoric ieftine (intre 90.000 si 120.000 de Euro , mai scumpa fiind cea cumparata recent ) al caror unic defect (dar hotarator ) este absenta gradinii .

Totusi , chiar si gradina nu intensifica simtitor cererea (desi conteaza) caci intr-un sat vecin ,mai marisor , o alta oferta ce include „teren alaturat si cultivat „(deci , arbori si flori ) nu pare a prezenta cine stie ce trecere .Cazul este curios caci la aspectul ei (parter si etaj repartizate pe doua corpuri de cladire unite in unghi drept ) , la numarul de camere (vreo opt-zece )si la gradina destul de intinsa fatza de situatia tipica locala (cam la 150 de metri patrati) , un pret de 175.000 de Euro nu pare scandalos si,la drept vorbind , nici nu este , avand in vedere ca satul nu are hotel si nici pensiune iar probabilitatea unei „afaceri ” este ridicata .

16 Septembrie 2008 – Imobiliar , turism si „poveste „

Argumentele occitane in directie imobiliara cunosc si o componenta mitologica inteligenta capabila sa combata concurenta „provensalista”.Acolo unde Proventa vine cu „orasul papilor”, cu istoria pitoresca a pictorilor saraci si ulterior celebri dar si a bogatasilor excentrici de ieri si de azi , Occitania aduce trubadurii , conexiunea catalana si mai ales”spiritul cathar „. Aceasta de pe urma formula este in Languedoc cheia tuturor mecanismelor de promotie desi in ordine documentara probele sunt putine in ciuda sfortarilor de a le revela . Cam tot ce exista se poate rezuma in cateva pagini de prospect desi in aceasta materie se vehiculeaza o intreaga literatura de promotie avand un obiectiv turistic remarcabil de bine definit , constituita din albume luxuoase si eminent redactate , sinteze erudite, cercetari pe inteles ,povesti istorice pentru maturi si copii si chiar benzi desenate multicolore ; inutil sa adaug(caci este de la sine inteles) ca industria suvenirurilor -cu atat mai dezvoltata cu cat fantezia se poate misca mai in voie – are rolul ei covarsitor .

Pe scurt , „catharismul” -desi firav documentat (intre altele si printr-un proces straniu de incendierea surselor scrise provocat de Papalitate ) pasioneaza si intereseaza atat localnicii cat mai ales pe consumatorii de geografii inedite care de obicei sunt atrasi de neobisnuit ,bizar si insolit si carora orice nota dramatica le place cam in felul privirii unei piese de teatru cu continut senzationalist .Aceasta placere a exoticului sta la origina tuturor schemelor contemporane de castigat bani din vanzarea povestii istorice iar marfurile deriva din traditii pana ieri ignorate sau uitate apartinand unor popoare putin cunoscute pana deunazi , de la celti si incasi si pana la etrusci , tibetani si laponi.Numai dacii nostri sunt demonizati de conjuratia creola de pe Dambovita desi bulgarii „fac bani „din tracologie (considerata la noi de idiotii de Stat – „protocronism”, „national-comunism” si tema reprobabila );dar noi suntem mesteri in a pierde din neincredere , reaua indrumare istorica si sentimentul ca nu insemnam nimic .

15 Septembrie 2008 – Case uluitor de ieftine in Sudul Frantei

Argumentul preturilor mici este , in definitiv , cel mai important aspect imobiliar in Occitania si il intalnim in cele mai diferite domenii, de la terenuri si pana la apartamentele obisnuite in orase (unde , in Narbonne , de pilda , se poate cumpara fara prea mult efort un „patru camere „in centre ville la pret de „patru camere „in Colentina din Bucuresti ). Dar cele mai stridente valori se inregistreaza in materie de case de tara unde chiar daca nivelul este ceva mai ridicat decat in satele de la noi , totusi in relativ -si avand in vedere elemente de viata sociala curenta – oferta e categoric mai atragatoare .Si gama de propuneri pare destul de larga desi aceasta impresie nu apare cand se studiaza cataloagele de agentii imobiliare foarte numeroase aici ,in anii recenti (oricum -incomparabil mai multe decat acum trei-patru ani ). Insa oferta ieftina nu constituie obiect predilect de activitate a intermediarului care, la fel ca si la noi , se preocupa mai ales de „valorile mari „(comision mare „dintr-un foc”) si de temele ce presupun munca putina , fiind apriori in categoriile cautate ori avand „rulaj relativ mare”.Aceasta nu insemneaza ca o casa ieftina ramane o raritate dar aceasta trebuie cautata local.In numeroase locuri ,atunci cand se viziteaza un sat macar din curiozitate turistica , atrage atentia multimea de cladiri vechi aflate la vanzare , unele de destul de multa vreme daca judecam dupa panoul de anunt , jupuit si cateodata greu lizibil . Sunt efectul unor modificari sociale destul de pronuntate si aici care , totusi, spre deosebire de alte locuri , nu pustiesc satele ci doar ajuta la modificarea structurii de proprietate ; de aceea si adesea incredibila suma care se cere .Caci  la un studiu atent-desi prin fortza lucrurilor in-exhaustiv -ceea ce exista pe piata curenta la valori intre 70.000 si 120.000 de Euro ilustreaza o categorie bine definita , care , desi „greu vandabila „, atrage vizitatori si in cele din urma isi realizeaza obiectivele .

In august 2008 , o casa cu etaj continand hall ,salon, odaie cu „cheminee” , doua dormitoare , bai , doua poduri mari -dar totul renovabil – in Laurac , sudul cathar , costa numai 88.000 de Euro si vanzatorul ar fi lasat mai mult ca sigur la pret pana sub 80.000 cu comisionul de agentie inclus .

12 Septembrie 2008 – „Cote Vermeille „- imobiliarul de litoral

Ca si in Proventa (de fapt , pe Riviera franceza ) si in Occitania imobiliarul de litoral este dezvoltat , dinamic si destul de scump fatza de preturile practicate in interiorul tinutului . De fapt , in aceasta materie schema este asemanatoare , constand in latzirea unui sistem de urbanizari cu caracter plezirist , adesea prin duplicatul satului anterior care , pastrandu-si si tinuta omogena traditionala (argument de valori cautate ) , primeste intr-o latura anumita si, cateodata , chiar in mai multe , noi cartiere de „lotizari ” sau de ” resedinte private „, in fapt mici orasele pentru petrecerea verii , a vacantelor sau pentru sederea constanta a unor ” rentieri „(majoritatea ” a la retraite „) .De aceea , siragul de sate si statiuni cunoaste denumiri confundabile de felul „Gruissan -Aygudes ” si ” Gruissan-Cabannes ” sau ” Leucate ” si „Port – Leucate „.Dar numarul locurilor favorabile este foarte ridicat si da nota regiunii .De la Montpellier pana dincolo de Perpignan , o salba de cateva zeci de statiuni remarcabile atrage si produce stari de satisfactie unde calmul se amesteca echilibrat cu clima binevoitoare .

Cum litoralul bate continentul in materie de pret , valorile vehiculate sunt cam de 50 % mai mari decat in orasele cele mai mari si incomparabile cu pretul casei de sat . O garsoniera in statiune este ocazie cand costa in jur de 100.000 de Euro , in vreme ce o casa de tara este oferta obisnuita la acesti bani ;inutil sa mai spun ca vila cu vedere la mare e scumpa si rara .

11 Septembrie 2008 – Curiozitati aparente :argumentul „magazinului de sat ”

Bizara la noi (unde niste neispraviti tocmiti pe solda marunta fac apologia hipermarketului si militeaza pentru eliminarea „magazinului de cartier „ca fiind dovada de intarziere ) , necesitatea magazinului de sat constituie in multe cazuri occitane obiectul unor atitudini cetatenesti ce se repercuteaza brutal in viata localitatii daca cumva acesta merge rau ori isi suspenda activitatea .Situatia este cu atat mai neobisnuita pentru romanul cu prejudecati „moderniste” cu cat intregul tinut cuprinde o retea de super-marche-uri iar locuitorii circula cu masina dintr-un loc in altul cam in felul cum calatoreau,pe vremuri , taranii la noi cu carutza . Rezulta ca nu ar fi nici un motiv pentru a se mentine cu indaratnicie ceva ce pare inutil .Si , cu toate acestea , in satul unde am locuit catava vreme mai de curand , alegerile municipale din primavara trecuta au fost castigate de fostul primar cu argumentul ca „epiceria „( o pravalie cu de toate ) desfiintata mai pe toamna se va redeschide cu alt pravalias si s-a si inaugurat la sfarsitul iernii -asa cum suna promisiunea- in aclamatiile satenilor multumiti . Desi afacerea este destul de mica , negustorul -un domn robust si prietenos care vinde totul mai ieftin decat la supermagazin -are clienti destui care cumpara de la el , zilnic, paine proaspata , lapte din tinut si vin de la producatorii din sat („vignerons” din tata in fiu ), legume de la zarzavagiii din partea locului , pateuri din regiune etc. O data pe saptamana apare vanzatorul de „pescarii ” si”le boucheron”(niste „ambulanti”, cu galantarul perfect expus in cate o rulota);si totul merge cum nu se poate mai bine in paralel cu templele consumismului .

10 Septembrie 2008 – Casa de tara in Sudul Frantei : ce are valoare ?

Iata si cateva argumente de valori invocate adeseori pentru cladirile rurale occitane (casa de sat in Sudul inca nestricat de mode ) in ideea de a se intelege ce are insemnatate aici si de fapt ce se cauta . Ca sa fie ” ce trebuie „, o casa de tara e de preferat sa se afle „au coeur du village „, adica in mijlocul satului fara sa existe obligatia invecinarii cu Primaria ori cu scoala , rezultand astfel ca nu -i de dorit proprietatea izolata , la margine sau , si mai excesiv , „in camp „unde ajungi greu si , vorba unuia ,” iti bate mistretul in geam „. Ca pozitie , „terasse au sud „pentru luminozitate si mai ales soare este cea mai de soi . Terenul insusi are importanta ,stiindu-se ca nu odata „casa de tara ” mai veche (de pe strazile inguste in gen „medieval”) sunt ridicate pe toata suprafata de pamant si practic nu au gradina decat daca la etaj s-ar mai putea adauga o terasa sau smulge un balcon prin artificii complicate . Dar daca exista si este destul de larg (insemnand dupa felul intregului cam de la 2-300 de metri patrati in sus dar, atunci cand e de unde , putand avea si cateva mii ) merita sa fie nu spatiu chel ci gradina , obligatoriu cu arboret caci avantajul vegetatiei intr-o clima secetoasa , dominata de vanturi si cu pamant nisipos si „rau” este de la sine inteles . Si interioarele se disociaza prin anumite semne de plus precum ar fi „vaste sejour „(sau , cum am zice la noi , „living mare”) , „cellier” (chelarie , o anexa gospodareasca ) , semineuri (care nu-s o raritate ) dar mai ales prin spatiile inca indefinite care , lucrandu-se destul de putin , pot extinde incaperile utilizate uneori cu inca o data pe cat erau .Intre acestea , podul chiar mai marunt (caci acoperisurile nu sunt inalte fiindca lipsa zapezii nu reclama panta ascutita)sau hambarele sunt la mare pret mai ales cand pot intra in reconversie .

Dar acestea sunt , in linii generale , deziderate destul de putin specifice avand in vedere ca unele se regasesc si in alte parti iar la noi sunt invocate cele mai multe (ca , de altfel, si unele principii generale precum „pitoresc”, calm etc.). Altele au nota locala mai pronuntata si ar fi mai putin inteligibile pe malul Dambovitei unde modelul consumist se crede sa e incontestabil si ireversibil ; cand citesti aici (si ,mai apoi, constati la fatza locului ) ca „magazinul de sat ” poate fi un factor de refuz de cumparare cand lipseste (desi „supermarche-uri ” sunt semanate din douazeci in douazeci de kilometri -??!) si ca „tous commerces et tous services ” apar ca argument de seama oriunde exista ramai ganditor in materie de mentalitate romaneasca unde acestea par atat de deplasate si „invechite” incat constituie obiect de batjocura prosteasca .

9 Septembrie 2008 – Case renovate in Franta , preturi „omenesti „

Industria renovarilor si, mai apoi , a re-vanzarii de case este inca foarte dezvoltata in Sudul „cathar „desi pana cu putin timp in urma erau si mai multi cei ce cumparau mai ales cladiri de farmec in scopul exclusiv al „improspatarii ” (o afacere „occidentala” , constanta si cu profit omenesc dar neinteleasa in Romania , unde speranta imbogatirii dintr-o singura miscare a facut sa ia mintile foc unui numar enorm de pretendenti visatori ). Fapt este ca atunci cand erau renovate cu imaginatie , efort si abilitate si se pune bun gust in efecte , „casele de tara ” produceau preturi simtitor mai mari si,deci, castig bun . Acum , in vreme de indecizie (ca sa nu spun criza , caci Franta nu e Marea Britanie si nici Spania iar nadejdile intr-o corectie fara pierderi pe scara larga exista inca) o temperanta a aparut , scazand numarul celor capabili de plati mai mari decat piata de „brut „dar exista inca destui clienti a caror mentalitate se indruma dupa principiul „pret-a-habiter”. Acestia sunt indeobste straini („nordici”, adica englezi, nemti si olandezi ) care prefera sa plateasca un ban mai consistent dar sa evite chinurile reparatiilor cu localnici caci universalitatea neseriozitatii meseriasilor este o realitate si ar putea constitui materialul unui ciclu enorm de volume cu povesti din categoria „horror”. Pentru practicanti(unii chiar straini intreprinzatori , care se plictisesc ca rentieri mediocri ) , afacerea ramane modesta la scara romaneasca , cu un castig de maximum 15 % dupa lucrari de 6-10 luni (deci-cel mult 18 % pe an ) dar pasioneaza aici pe speculantul artizanal , chiar daca astazi mai prudent .

Mai intensa pare sa fie cumpararea pentru creatie de hotel , pensiune sau turism rural in reteaua care se chema aici ” Gites de France „.Ca exista inclinatie in acest domeniu se observa si din oferta vehiculata public unde orientarea catre obiectivul turistic (deci ” afacere”)este subliniata frecvent . In August 2008 , la Fanjeux (in „pays lauragais”), aflam o cladire innoita de curand „ideala ca proiect turistic „, rezultata din valorificarea unei marete case de piatra (in fapt doua corpuri distincte ) , avand acum „bucatarie echipata” , salon cu semineu , sufragerie , sase dormitoare cu doua bai , sala de jocuri ( de 60 de metri patrati), crama , veranda etc. Terenul de 9 hectare si pozitia izolata pun un accent pozitiv si intaresc impresia buna caci renovarea s-a facut cu grija (nu „spoiala damboviteana”, tipica in anii 90 dar si azi ) ; dar si pretul (aproape 700.000 de Euro) era pe masura. Astfel de spete nu sunt atat de rare iar in mitologia regiunii are circulatie cazul unor tineri harnici care, la doi pasi de Carcassonne , au transformat o veche ferma (abandonata de multa vreme dar avand „potential ” si multe constructii atipice sub forma de hambare , saivane , anexe de gospodar diverse ) in hotel luxos , cautat si foarte cotat ;dar , bineinteles, si scump .

8 Septembrie 2008 – Case traditionale in Sudul Frantei ;ce sunt si cat costa ?

Secretul Occitaniei in materie de imobiliar nu-i totusi atat de impenetrabil caci , pe langa argumentul preturilor mai scazute , ceea ce se cauta aici sunt diferenta, originalul si tinuta speciala atunci cand trasaturile de unicat lipsesc fiind, ca pretutindeni, niste raritati imediat cumparate daca merita . Cand nu este”domeniu rural „ori castel cu parc ( propuneri destul de neuzuale ), la mare pret ajung „maison de caractere ” , le manoir , casa de burghez („maison de bourgeoisie „) ori „casa de jupan ” („maison de maitre”). Ceea ce le impune vederii este mai ales aspectul autohtonist , „traditional” si diferit prin imitatia unui gen de fortareata medievala (cam in genul unor cule oltenesti ) dar si organizarea gospodareasca , fascinanta pentru omul modern care ,daca a mai vazut astfel de cladiri, le-a vazut in filme sau in cine stie ce ilustratii la o lectura intamplatoare , de istorie popularizata .

Dar argumentul banului ramane esential fiindca , la drept vorbind, preturile nu sunt extravagante in regiunile inca putin calcate de strainii lacomi de originalitate , natura vie si primitiva , retragere si calm . O”maison de caractere „cu interior aspectuos (frumoase tavane cu barne asezate geometric )si ziduri solide de piatra (pe deasupra -si proba de vechime) avand cam 300 de metri patrati locuibili , salon extins prin legatura cu bucataria (si detalii de sarm precum cuptorul de paine si semineele ), se vindea in vara acestui an cu 320.000 de euro dar era cunoscuta cu preturi diferite, evident scazatoare , de mai bine de un an .Gama ce include casele traditionale este extinsa .Aflam intre acestea si o „maison de meunier ” ( la 235.000 E)in Castelnaudry, un orasel cu oarecare faima si preturi mai ridicate decat in targuri ori la sat ; aceasta era prezentata ca avand „un farmec nebun”si , vazuta la fatza locului , isi confirma reclama prin odaile imense in numar de patru , anexe de gospodar si infatisarea de bastion medieval cu acoperis tuguiat .In apropierea ei , cu ceva mai multi bani (321.000 ) -un vast corp de ferma tipic „lauragais „cu 700 de metri locuibil insotiti de peste o jumatate de pogon de teren de gradina si ograzi (intre altele, cu argumentul „putzului de apa „, al cuptorului de copt paine , ca in vechime ) etc.

O anumita pretuire cunoaste si „casa de sat „(maison de village) , cel mai adesea o simpla cladire cu vechime relativa dar niciodata mai noua de trei sferturi de secol , in unele cazuri aratand vechimi si mai mari . Ele nu sunt inca atat de cautate pe cat ar merita si o dovada in aceasta directie sta imprejurarea ca preturile raman accesibile si vanzarea nu se incheie decat tarziu si in scadere uneori destul de severa in raport cu ce se cerea initial (lentoarea s-ar explica si prin costurile subsidiare , arhi-cunoscute ca primejdie de cumparatorul inteligent , intre acestea renovarea inghitind de obicei grossul ).

5 Septembrie 2008 – PROGNOZA IMOBILIARA(XV)-„Reforma” de forma : clanurile vor continua sa construiasca unde vor si ce vor

In zilele recente, stapanirea de la Bucuresti s-a trezit in al doisprezsecelea ceas (si dupa ce cam tot ce se putea distruge in acveasta tara era in pragul distrugerii prin legislatie iscusita de pradator ) , formuland o ebosa de „modificare si completare a legislatiei privind urbanismul si amenajarea teritoriului „, anuntata pompos ca un pas in reforma acestui domeniu .Cum notiunea de reforma este noua iarba a fiarelor in ideologia globalista contemporana (si nicidecum ceea ce i se spune la noi , adica o „despartire de trecut” ) aparitia ei aici indica in chip neted obiectivele si origina acestui gen de hotarari care nu vor avea decat efectul unei frectii la un picior de lemn. Caci a incerca modificari acolo unde ceea ce exista (inca nesatisfacator) in deceniul trecut a fost schimbat in acesti ani tocmai pentru a ingadui jaful si praduiala ,ducand totul din rau in mai rau , poate fi o corectie dar in nici un caz o solutie cu caracter mesianic . Pe scurt , dispozitiile noi revin la ceea ce aveam in jurul anului 2000 si interzic (sau ,mai bine spus, restrang) mecanismul derogatoriu , de fapt schema de invarteala in folosul cartelului dominant care devenise lege scrisa prin cateva aranjamente anterioare care vor trebui dezvaluite candva pentru a identifica pe artizanii dezastrului , care au chip si nume . Acum se imbunatateste aparent cadrul birocratic care nu va mai ingadui (cel putin in teorie caci , se stie , practica ne omoara pe noi ) adaptari de „planuri urbanistice de zona ” dupa vointa cutarui platitor , subliniind ideea ca „planul urbanistic general ” ar avea prioritate si deci ar trebui sa prevaleze . Aceasta schema nu este noua fiindca exista anterior numai ca primeste acum un accent suplimentar si , ca un argument democratist tipic , va fi impanata si cu „participarea publicului în toate etapele procesului decizional referitor la activităţile de amenajarea teritoriului şi urbanism, prin informare, consultare şi alte forme de participare în funcţie de amploarea şi de importanţa documentaţiilor„(o formula care , in limba de metal a epocii , da „prostimii „ sentimentul ca va fi „consultata” desi se stie ca aceasta era -si va ramane -o simpla formalitate ).
Rezulta ca vom avea curand ceea ce aveam acum sapte-opt ani (deci, pe scurt , ne-am intors de unde am plecat ,dupa ce se mai „reformase „o data sau de cateva ori ) dar nici o garantie suplimentara ca insusi „Planul urbanistic general ” nu se va face la comanda clanurilor princiare (si a curtenilor) sau nu se vor re-face dupa cum dicteaza cate o capetenie cu afaceri in materie de case si terenuri (dar cine nu are ??). In schimb , in parcuri se va construi in continuare fara piedici (caci legea ingaduie expressis verbis gratie staruintei unei cucoane cu delicat nume fleuristic ) , rezervatii urbane nu avem si nici nu se vorbeste despre ele iar Ministerul Culturii ( si functionarii lui locali ) se inghesuie sa „declaseze” monumente istorice imobiliare acolo unde ” se stie „ca trebuie sa se cladeasca in vederea „modernizarii ” , adica inalt , mult , urat si prost .

4 Septembrie 2008 – PROGNOZA IMOBILIARA (XIV)-Exista ” dezvoltari de succes „?

Dar insasi notiunea de ” succes” nu este adecvata atata vreme cat profitul bun , chiar urias , insemneaza practic ” succes in bani ” indiferent daca rezultatul este un spatiu nou , civilizat in masuri echilibrate sau o catastrofa urbanistica vanduta naivilor prin amagiri multiple . Acest ” succes ” fara scrupul l-au avut multi si inca il vor mai avea in climatul de frivolitate colectiva unde traim. Cine intelege ,insa, prin „succes ” bani (chiar multi ) insa castigati prin urbanizari inteligente care , atunci cand s-au produs in orase, au insemnat o completare a cadrului anterior si , deci, a traditiei intarind proportiile armonioase acolo unde acestea se gaseau , atunci exemplele sunt putine desi semnificative . In Bucuresti -care va ramane multa vreme „piatra scandalului „, un mic cvartal in reproducere de neo-cubism al anilor 30 ridicat in str. Washington sau , chiar daca destul de inalte , un aliniament de blocuri noi din preajma Circului de Stat , acestea merita nominalizate macar din perspectiva nevoii de oras frumos daca nu din aceea de a completa fondul imobiliar (caci , la drept vorbind, reprezinta oferta scumpa ). Mai aproximative sunt , din pacate , destule ” dezvoltari ” (cum li se zice astazi traducand din englezeste ) intinse in foste margini de orase sau chiar in satele sub-urbane unde un anumit gen de lacomie de antreprenor a stricat ideea de afacere cu case noi care , acum cativa ani, era comentata in moduri inaripate dar , din nefericire , stimulate constant de carteluri si acoliti .

3 Septembrie 2008 -PROGNOZA IMOBILIARA (XIII)- „Obsesia casei pe pamant „

Prea putin examinata la noi , obsesia casei pe pamant tradusa in optiunea pentru proprietate separata , de obicei in afara orasului si in mediu bogat in vegetatie , reprezinta deopotriva o nostalgie a valorilor traditionale intre care notiunea de familie isi are un loc definit . Nasterea brutala (chiar daca in aspecte odioase ) a satului de miliardari Pipera exemplifica aceasta atitudine care in esenta ar fi trebuit canalizata si propusa ca mod de viata recomandabil . Dar structura noastra sociala ( cu putini inlesniti si multi lipsiti deveniti datornici ) nu a ingaduit aceste desfasurari care orisicum nu ar fi fost posibile intr-o tara unde planificarile privind dezvoltarea teritoriului construibil sunt nule si unde idei precum retelele de cai de comunicatie gandite in perspective lungi sunt privite cu in deradere sau ca fiind ipoteze de pe planeta Marte .

2 Septembrie 2008 -PROGNOZA IMOBILIARA (XII)-Vom avea razboaie intre clanuri si in imobiliar ?

Impresia , aparuta recent , a unui razboi surd intre carteluri de afaceristi cu case -reflectata in anumite comentarii din presa de porunceala – nu-i cu totul neintemeiata mai ales ca razboaiele comerciale sunt , ca fenomen, o realitate constanta si aproape eterna. Inlaturarea concurentei si aparitia monopolului este visul de aur al „capitalistului clasic” care astazi , cand influenta se obtine si mai usor prin mecanisme cu caracter publicitar , isi gaseste spatiul propice pentru exprimari cu formule oculte . Mai mult chiar, aceste situatii sunt intensificate la noi de calitatea pseudo-capitalistului roman care fiind , adesea , o inventie de clan fara capacitati iesite din comun , de fapt un semidoct viclean si balkanic , nu stie „sa faca afaceri „in mediu concurential si prefera monopolismul de grup pe care , daca nu il intalneste pe teren , se straduie sa-l creeze .

1 Septembrie 2008 -PROGNOZA IMOBILIARA (XI)- Vor disparea „afacerile la pont „?

Desi piata constructiei de locuinte noi este dominata categoric de marii invartitori de ponturi (constand in beneficiarii marilor afaceri clandestine din categoria ” redobandirilor ” , care ajung sa intrebuinteze teren la pretul-real si incredibil – de mai putin de 10 % din totalul investitiei ) , intalnim destule cazuri de investitii gandite gresit si unde achizitia terenului depaseste orice procente realiste ; acestea sunt , fara nici cea mai mica indoiala , esecurile programate . Caci , la drept vorbind, orice ” dezvoltari ” cu profit clar se fac astazi fie pe terenurile ieftine de ieri ( ” urbanizate ” cu ingaduinta stapanilor locali ) fie in uriasa moara de „retrocedari cu ochi si cu sprancene ” care insemneaza , in ultima analiza, tot teren ieftin . Scadenta urmeaza nu foarte curand dar va aparea caci amandoua sursele sunt aproape de final iar fantana de unde au curs puhoaiele de bani are apa din ce in ce mai putina . Atunci abia vom avea o imagine lipsita de fard a unei piete unde cine construieste pe teren scump , risca totul .

29 August 2008- PROGNOZA IMOBILIARA (X)- „Piata imobiliara” sau „piata de publicitate „?

O curiozitate a acestor vremuri de saturnalie imobiliara consta ,intr-adevar , in aparitia agentului de „public relations ” in chip de protagonist al vanzarii de locuinte noi . Dar aceasta situatie nu trebuie totusi sa ne mire prea mult . Caracterul de spectacol baroc al „lansarilor de proiecte ” traduce , in fond , noua mentalitate post-capitalista unde pare ca numai imaginea conteaza iar „produsul ” in sine nu-i decat o marfa publicitara ce se va vinde prin „euforie irezistibila „. Caci in loc sa calculeze judicios pretul final, corectandu-l pana la marimi rezonabile – in ideea ca pretul face vanzarea – post-capitalistul ingroasa bugetul cu multimi de cheltuieli auxiliare , majoritatea tinand de „imagine” , care se absorb in costuri generale si fac pe cumparator sa-si plateasca nu doar casa ci si drogul .

28 August 2008 -PROGNOZE IMOBILIARE (IX) – Vom avea un razboi secret cu bulgarii ?

Unii cred astazi ca unele din articolele alarmiste ce anunta „prabusiri de piata imobiliara romaneasca „-daca nu chiar majoritatea – ar fi produsul concurentei vecinilor a caror  preocupare in a denigra pe „copilul minune regional ” nu ar trebui pusa la indoiala .”Conspiratia bulgara ” , daca exista , nu contribuie decat in proportii minore la degradarile de imagine a imobiliarului de la noi (totusi , destul de marunte pana azi ) fiindca in materie de investitii nu „imaginea ” cantareste greu ca epilog ci castigul in sine sau , mai bine zis , afacerea desfasurata mai intai pe plan , de unde ar rezulta profituri simtitoare . Aici , din pacate , intalnim realitatea unei piete imobiliare bulgaresti categoric mai ieftina si unde furia de a castiga bani nechibzuiti mai ales in ce priveste terenurile ( maladie tipic romaneasca ) nu se intalneste inca , aparand deci o alternativa ce se prefera in chip obiectiv .

27 August 2008 -PROGNOZE IMOBILIARE (VIII)- „Mitul casei mai scumpe ca la Londra „; De fapt , cat de scumpe sunt casele in Romania ?

Erorile de comparatie absurda ( foarte raspandite intr-o vreme mai ales la ziaristi specializati in scandal unde nu gaseau destule teme socante ) au creat un folklor bizar si de o impresionanta virulenta in propagare de unde rezulta ca axioma concluzia ca avem o piata imobiliara exagerat de scumpa . Aceasta incheiere nu se sustine , de fapt , atunci cand observi ca , platind 3000 de Euro pentru un metru patrat de constructie nu poti cumpara la Paris decat o locuinta de ultra-periferie din ” al doilea oras ” constituit in suburbii si unde , daca vorbim de lux , atunci trebuie sa evocam cifre care te lasa visator (precum 12-15000 de Euro pentru metrul patrat in cartierele de notorietatea pariziana a  Dorobantilor din Bucuresti ).

26 August 2008 – PROGNOZE IMOBILIARE (VII)- „Noul credit ipotecar”; ce este el ?

Impresia unora care intretine ideea ca , la cresteri de preturi , banca oricum iese in castig chiar daca debitorul devine insolvabil , este excesiv de simplificatoare fiindca , desi in teorie exista argumente , in realitate nu intra decat in calculele de criza si uneori nici atunci. Ceea ce trebuie inteles este ca noul credit ipotecar este un mecanism intemeiat pe ritmicitatea aportului de cotizanti pentru care nu sunt de dorit cresteri in afara ” volumului ” planificat si nici scaderi sub limita stabilita initial . De aceea largirea grilei de creditare (lenta si ascultand de un fel de „acord fin ” ), prelungirea treptata a intervalului de imprumut (inceputa la noi cu 20 de ani si majorata pas cu pas pana dincolo de limita unei generatii biologice, adica 33 de ani ) etc. sunt constructii de masinarii mancare si nu gesturi impulsive a caror stabilitate este asigurata de insusi sistemul functional si mai putin de posibile ” executari silite ” (nedorite si evitate ).

25 August 2008 – PROGNOZE IMOBILIARE (VI)- „Banca Nationala „-un agent nociv ?

Obiect de scandal periodic , „interventionismul ” Bancii Nationale in materie de credit nu poate fi socotit un abuz in contextul recent caci la drept vorbind BNR nu avea solutie acum . Mai mult chiar , procedeul nici macar nu-i original sau mai bine zis nu-i o inventie locala cum dau a intelege unele voci din categoria enciclopedistilor de mahala fiind un instrument intrebuintat in mod curent atunci cand consumul de orice fel (inclusiv „ospatul de case ” ) trebuie scazut in context neprielnic . Acesta se cheama credit crunch iar in alte parti este o formula uzuala ce nu se comenteaza cu isterii politicianiste . Efectul ,insa, nu va fi atat de brutal pe cat se crede fiindca noi avem un mediu bancar cu precadere alogen , unde , desi inca putine , sucursalele de banci occidentale nu au nici o legatura cu deciziile Bancii Nationale si, deci , isi fac planurile proprii si asculta de reguli independente . De altfel, cu cat acestea vor fi mai numeroase , cu atat dilutia „interventionismului ” de acum va aparea mai clar .

22 August 2008 – PROGNOZE IMOBILIARE (V) – Scaderea pretului „la nou” depinde de scaderea profiturilor imense de azi

Atractia catre procente de crestere sau de scadere (avand intr-insa ceva vrajitoresc ) poate fi satisfacuta in cazul „noului ” rezidential unde antreprenorul ( de fapt, investitorul , cum i se spune la noi ) este obligat sa isi retraga treptat din profit caci daca insista in lacomie va pierde mai mult si nu peste multa vreme . Abia atunci cand profitul lui va ajunge la 25 % , poate chiar mai putin , piata va incepe sa functioneze mai echilibrat . Aceasta insemneaza reducere de pret la vanzare intr-o proportie care sa reflecte diminuarea de profit ( cu diferente sensibile de la caz la caz ).

21 August 2008 – PROGNOZE IMOBILIARE (IV)- Un viitor primejdios

Fiindca, totusi, confuzia staruie la noi (desi la altii regresiunea este limpede) o intrebare sta pe buzele majoritatii care a pus miza in afacerea cu case si terenuri sau viseaza o locuinta :”Cine pierde si cine castiga „.Raspunsul in masuri plauzibile se poate formula .De pierdut pierd toti in ” afacerea cu locuinte noi ” : tineretul ce viseaza sa devina „apropitar ” nu mai are nadejdea unui credit mai cumsecade astazi , cand virusul subprimei devasteaza regiuni intinse de pe glob , speculatorii care , devenind angrosisti de case , isi calculasera castiguri rapide in valori impresionante ; antreprenorii care vad cum mitul lui El Dorado din Romania se lichefiaza si , de la 35-40 % profit anual , pot re-cadea la nenorocitele de procente occidentale , de piata echilibrata , de numai 10-12 % , de unde migrasera anterior catre zari mai promitatoare . Bineinteles ca sunt moduri diferite de „pierderi ” a caror realitate nu stinge supra-incalzirea sociala in materie de casa , de fapt de gospodarie si familie . Castigurile ,insa, exista , atata doar ca , apropiindu-se de normalul european e foarte posibil sa nu mai incante si sa produce alte migratii de „investitori ” catre asa-numite „piete emergente noi „. Alternativele primejdioase pentru romani nu includ Bulgaria -al carei ciclu imobiliar s-a evidentiat deja – ci mai degraba viitoarele vedete regionale care vor fi Serbia , Turcia si Ucraina ( aceasta dupa ce Muntenegru pare sa se impuna ca un mediu cosmopolit , un fel de Monaco de Balkani ).

20 August 2008-PROGNOZE IMOBILIARE (III)- Exista o conspiratie pentru a „prabusi piata apartamentelor noi”?

Ipoteza unor carteluri de initiati ce urmaresc sa prejudicieze ” noul ” in materie de locuinte-desi posibila – nu pare sustinuta de argumente valide. Mai degraba lacomia foarte ” romaneasca ” a multor antreprenori a condus la starea de fapt bizara de azi cand profitul net ( o tema despre care nus e vorbeste ) depaseste in destule cazuri 40 % pe an (ceea ce nu s e poate prelungi la nesfarsit ) iar enervarea cumparatorilor posibili ( dar incapabili sa atinga cotele de calificare si sa se indatoreze ) a atins niveluri foarte ridicate . Mentalitatea de parjolitor (complet diferita de cea intalnita in Occident unde profitul rezonabil e aproape litera de lege fiindca acolo capitalistul vrea sa castige si ras- poimaine , nu doar azi ) a condus , mai degraba, la acest blocaj sistematic unde antreprenorul vrea sa castige la fel de mult insa cumparatorii valizi s-au incheiat . Aici se impune o corectie si fara nici o indoiala daca nu vor „lasa de la ei ” toti participantii (bancher, antreprenor , Stat ), afacerea nu va inainta .

19 August 2008 – PROGNOZE IMOBILIARE (II):”Bucuresti ” versus „Provincie „, o noua geografie a banilor

Diferenta uriasa dintre Bucuresti ( adica „Occidentul apropiat ” , unde provincialul crede ca poate trai ca la Paris minus limba utilizata si obiceiurile apusene ) si orasele din tinuturi diverse ale Romaniei incepe sa se  redefineasca odata cu  marea invazie in teritoriu ce urmeaza deceniului anterior cand aproape tot ce conta ca afacere importanta trecea intai pe la Bucuresti . Apar nu doar centre noi , „clasice” ca insemnatate (dar astazi revigorate prin excese de a plasa bani in afaceri imobiliare mai ales ) ci si posibile concentrari iesite aproape din nimic in genul ” oraselor fara trecut ” din epoca industrializarii ( de fapt, anexe ale marilor parcuri globaliste infiintate de unele trans-nationale ).
Daca acest proces continua, atunci vom avea nu foarte tarziu o alta geografie de valori decat cea de pana acum si poate chiar si un gen nou de echilibru intre marile capitale de tinuturi ,  ” centrul  oficial ” si  noile  aglomerari  ex-rurale unde  injectia de  bani  lucreaza  imprevizibil  .

18 August 2008 – PROGNOZE IMOBILIARE(I) – O piata „in cumpana” ?

Ca in orice moment de trezire dupa o febra exagerata (care ne-a adus cresteri de 500-800 % pentru locuintele din Bucuresti si mai bine de 1000 % pentru terenuri in acelasi oras ) , sentimentul de ingrijorare este foarte viu in imobiliarul romanesc mai ales ca astazi trecem printr-o conjunctie de factori negativi unde se intalneste criza creditului global cu probabila scadere a sursei de bani de la emigratii europeni . Concluzia curenta evocata mai putin straveziu dar izbitoare in atmosfera de apasare surda evidenta la tot pasul este , deci, aceea ca ” nu mai sunt bani destui „. Si cum izvoarele recente (credit ipotecar si economii de la bejenari ) au devenit firave rezulta ca scad deopotriva si cumparatorii „solvabili „. Aceasta schema , teoreticeste impecabila , nu este intrutotul adevarata pe o piata unde sumele mari de bani cu obiect speculativ circula inca vertiginos , antreprenorii insista cu propunerile de cartiere , „residences ” si condominium-uri ambalate atragator iar cererea de locuinta ( in planul nazuintei , din pacate ) ramane foarte ridicata . Totusi , efecte in imediat exista iar viitorul le va indruma catre repere mai realiste decat cele de pana acum. Mai mult decat „cumpana ” ,avem un inceput de re-asezari care vor aduce un bilant de ansamblu mai bine definit si o perspectiva asupra detaliilor de unde s-a sters culoarea tipatoare a reclamei negustoresti . Evolutiile nu trebuie privite nici in dramatic ( modelul prabusirii ,caci despre ” recesiune ” ar fi greu de vorbit aici ) dar nici in gama triumfalista de pana acum ; vom avea corectii in materie de locuinte iar piata generala va inainta divers , cu accese de supraincalzire in anumite segmente ( viitoarea vedeta probabila fiind „terenul agricol propriu-zis „) si plafonari previzibile desi nu foarte apropiate cronologiceste ( extinderea „mallurilor ” si a supermagazinelor ) .

15 August 2008 – Traditia Bucurestilor este o mare afacere neglijata de stapanirea ignoranta

Artur Silvestri – Doua interviuri incendiare  despre Vechiul Bucuresti aparute  recent in BLOOMBIZ :

1 . IDEOLOGIA LUI „CLADESTE , VINDE TOT SI FUGI ” – O CAPITALA EUROPEANA INTRE „ZGARIE-NORII HOTIEI ” SI REZERVATIILE URBANE UITATE

2. SCANDALUL CENTRULUI ISTORIC – O INVARTEALA  A STAPANIRII RAPACE  – DAR CE TREBUIA FACUT SI NU S-A FACUT  ?

14 August 2008 – IMOBILIAR FRANCEZ – Viitoarea vedeta a sudului va fi Occitania

Principiul alternativei ieftine se confirma si in ce priveste imobiliarul vacantier din sudul Frantei unde arhipelagul ultra-scump alcatuit din Proventa , Riviera franceza si orasele de bogatasi excentrici isi pierde din interesul traditional si ramane deocamdata in stapanirea unui clan multi-national amator de placeri insolite ce se consuma cu bani exorbitanti . Devenind impracticabile mai jos de un nivel greu de atins , acestea trebuiau parasite de intrusii refuzati si, deci, ar fi trebuit sa produca deplasari de contru de interes. Acesta a aparut intrucatva . Accentul , care o scurta vreme s-a asezat fara succes stabil asupra oraselor apropiate (de la Toulon si Montpellier pana la Sete ) cade acum in sudul extrem ce impune prin pret , un anumit primitivism sarmant desi cautat , legende resuscitate si,deci, traditii . O intreaga regiune care porneste de la Narbonne si, urmand litoralul , trece de Perpignan pana la marginea de rasarit a Spaniei iar in interiorul continentului – urca pana dincolo de Carcassone , ilustreaza solutia occitana care se va impune in viitor cu multa probabilitate desi ceva mai lent.
Cum intotdeauna banii explica optiunile , pretul scazut (si uneori chiar mai putin decat jumatate fata de Proventa ) dicteaza categoric. Caci acolo unde , pe colinele de deasupra litoralului unde straluceste bizara statiune Saint-Tropez era cu neputinta a se dobandi o casa cu gradina fara o plata de 2,5-3 milioane , in Occitania ‘milionul e , inca, mare „si se poate traduce in domenii impresionante sau in cladiri impunatoare cu tinuta , vechime si bine conservate care pe deasupra castiga si prin pitoresc. Nici categoriile „convenabile ” ( o pasare rara in Proventa , daca nu chiar „o specie disparuta „) nu lipsesc fiindca satul occitan nu-i satul de protocol provensal unde totul , fiind orientat catre comert intensiv , costa mult . Aici , „casa de o suta-douasute de mii ” , veche , rurala si traditionala este nu chiar oferta obisnuita dar e posibila fara efort. De aceea si cumpararea se desfasoara in ritm „clasic ” , ingaduind exercitii de selectie ca in vremurile normale , intrebuintandu-se criteriile firesti (pozitie , costuri de renovare , vecinatati ). Nimeni nu da zor licitand cu sufletul la gura ceea ce pare ” sub pretul pietii ” atata vreme cat piata insasi inca nu s-a incalzit . Dar se va incalzi cu siguranta dupa catva timp . Aici englezul , de fapt „nordicul”(brit , scandinav , olandez sau neamt ) rentier prin varsta sau inlesnire de avere a inceput sa se aseze tacticos si fara a incuraja rumorile in directia traiului bun (un secret pastrat cu grija ) desi procesul inca incipient va fi vizibil curand . Va lipsi bogatasul extravagant (de orice nationalitate )ceea ce nu-i , la drept vorbind, nici o paguba .

13 August 2008 – Luxul intretine mitul , nu „piata „

Morala fabulei despre Coasta de Azur merita detaliata succint fiindca reprezinta un secret al „pietelor parjolite „unde luxul dicteaza si , prin valori mari insa concretizate cu limite , pare ca totul e atragator si profitabil. Insa impresia este categoric gresita . Pretutindeni – si nu doar in imobiliar-luxul este unicat , raritate si obiectiv de preocupare pentru ultra-minoritati care , avand nu principii , preferinte rezultate din convingeri si educatie ci capricii si adeseori simple toane , nu asigura continuitate si vanzari constante , deci ” rulaj”. Mai mult chiar , „volumul ” este definit si nu impune prin cote inalte fiind evident ca industrialul , adica seria si „pietele mai accesibile ” trebuie sa se prefere prin  echilibrul asigurat in timp . Dar acesta este procesul firesc care , odata ce un spatiu se desfigureaza pana la caricatura luxului criant , incepe a se manifesta in forme salutare . Tot ce devine inaccesibil de scump alunga massele care in nu putine cazuri insemneaza nu saracime ci inlesniti educati , platitori cu criterii clare , posesori de averi medii castigate cu sfortari si care stiu ce insemneaza banul. Acestia , fiind cumparatorul european definitoriu , impun modificari de ritm , propun accente noi si la drept vorbind contribuie la echilibrele necesare care apar datorita lor . De altfel, criteriul investitiei inteligente apare aici in aspectul lui radical si este de la sine inteles ca  dintre doua oferte comparabile  va fi preferat pretul mai scazut .

12 August 2008 – „Proventa”, „Coasta de Azur „, Riviera franceza – sediul luxului nebun

Faima Proventei devenita mai recent motiv de asezare plezirista dupa ce fusese destinatie de turism cultural intermitent (si ,mai inainte, spatiu de club inchis , pentru unii artisti zanateci si putini taietori de frunza la caini , putred de bogati ) se combina mai de curand  cu mitul Coastei de Azur si, in putina vreme , aduse in partea locului procese inedite intre care furia luxului , a placerilor de vacanta si mai cu seama a „vietii de revista de celebritati ” au facut sa sporeasca incalculabil risipa de bani si , de fapt , preturile in materie de locuinta .Caci atat chiria (masurata „cu saptamana” si „cu luna ” si doar in afara sezonului „fierbinte”-caci „sezon ” este cam mereu – „cu ziua „) cat si cumparatura -la cote incredibil de ridicate – fac din regiune un sanctuar de valori quasi-inaccesibile , carui absorbtie  de bani s-a intensificat in deceniul trecut odata cu descalecatul seicilor rosii a caror agresiune brutala a continuat pana azi si pare a nu se mai incheia . Rusificarea marilor orase de placeri estivale (de la Nisa si Cannes si pana la Saint-Tropez ) era un fapt inca de acum zece-doisprezece ani , de cand listele de bucate din restaurantele selecte ale locului se infatisau in maniera bilingva , glasuind in limbile  lui Voltaire si a lui Puskin deopotriva . Stranie la inceputuri ,comunicarea in alfabet chirilic , desi ascunsa intrucatva ca si cand ar fi fost o maladie rusinoasa, s-a impamantenit repede si astazi nu mai mira decat pe naivii ce se incred in ideologismul vulgar al epocii si in pseudo-postulatul (propagandistic , evident ) ce sustine ca „Rusia nu mai conteaza „. Dar cum realitatile nu depind de imaginile prefabricate , usurinta rusilor  de a cheltui sume exorbitante dobandite in misteriosul creuzet de produs miliardari de la Kremlin s-a insotit cu traditia frantuzeasca a luxului de Riviera  ( o creatie de boemi bogati din anii 20-30)si cu instinctul de migrator catre tinuturi insorite al englezului cu bani ; de aci a  rezultat  un spatiu de valori supralicitate , o geografie a scumpetei , o lume de secta de risipitori ce sufoca insasi ideea de „piata” si se desfasoara cam in toate cele prin niveluri  inaccesibile de mercurial  consimtit de mult prea putini . Pe scurt , nu incape aici decat cine poate .
Bineinteles ca , in materie de casa  impresia de rezervatie se observa de indata desi membrii ei sunt organizati tribal si nu ajung decat la convietuirea in provizorat prelung . Acestia sunt , de fapt, bogatasii excentrici (a caror locuinta de placere poate fi un capriciu combinat cu argumentul de imagine ), rentierul francez ori strain si localnicul exploatator al capriciilor satisfacute de venetici . Sunt trei categorii ce coexista si ale caror schimburi traduse in bani exemplifica noile valori unde nu se reflecta capitalismul clasic ci forme inedite de castig de pradator ; caci atat „les nouveaux riches ” cat si autohtonul prada fara menajamente .