CRIZA FINANCIARĂ GLOBALĂ – „Amânare” sau ” continuitate în sustragere” ?

Impresia de statu quo insotit de un efort reparatoriu fara program definit caracterizeaza desfasurarile lui Octombrie 2008 , cand  in America si Europa noul sistem de amestec intre Stat si particular a devenit functional sub cuvant ca e necesara o reactie  de urgenta .Dar  la cateva saptamani dupa ce cantitati incredibile de bani publici au cazut din cer asupra companiilor cu nume ( devalizate de gangsterii in costume de 10.000 de dolari ) , nici o alta manevra nu se preconizeaza pentru intervalul ce va urma. Un fel de amanare strategica sau chiar o „continuitate in sustragere ” ( atitudine direct neobrazata dar posibila ) pare sa defineasca noua etapa cand hotia se aplica pana si la ultimele resurse vizibile sau probabile . Si aceasta fiindca nimeni nu a patit nimic iar jaful pare sa fi devenit o indeletnicire oficiala sub cele mai diverse pseudonime.

CRIZA FINANCIARĂ GLOBALĂ :”Imobiliarul”este petrolul sistemului

In acelasi timp cu reforma de fatada insotita de o noua campanie propagandistica , apare si o previzibila necesitate de adaptare a „imobiliarului ” la contextul recent . Aceasta decizie este inevitabila (daca nu avem pe moment modificari substantiale ci doar corectii ) avand in vedere ca , asa cum s-a si observat , „imobiliarul ” constituie petrolul sistemului si a reusit sa-l alimenteze in mod sustinut de-a lungul unui deceniu  de parjol. Cateva sublinieri  se impun aici . Esenta „noului imobiliar ” de speculatie finantista a condus pana aproape de zero componenta sociala a acestei activitati care , desi prezenta formal , nu a contribuit decat la realizarea schemei de joc si la sustragerile de bani reali dintr-o mare de efluvii unde partea consistenta a banilor declarati nu era decat o massa lichefiata . Aceasta manevra a facut ca uriase categorii de cumparatori aflati in nevoie locativa sa fie impiedicati sa economiseasca (fiind redusi la pragul de subzistenta prin masinaria consumului ) dar, in acelasi timp, sa aiba drept solutie la indemana drogul indatorarii pe viata , prezentat subtil ca o realitate inevitabila a capitalismului si o solutie simpla si comoda . Multimile indoctrinate prin minciuna nu au bagat de seama ca o casa din material perisabil (incompatibila calitativ cu  traditionala „casa de piatra”) , ieftina prin costul de productie definit dar destul de scumpa prin pretul de vanzare (diferenta creatoared e profit consistent), nu era decat o „folosinta de interval limitat ” dar o iluzie din unghiul proprietatii transmise in timp care astfel se de-materializa odata cu trecerea timpului . Aceasta schema , inca neinteleasa in implicatiile ei ce aduc mutatii de mentalitate incredibile , este destul de putin probabila ca utilizare de viitor si , deci, va pretinde o inventie in viitor care , pastrand sistemul financiar , va aduce oferta corectata in forme despre care astazi nu putem face decat presupuneri .

CRIZA FINANCIARĂ GLOBALĂ -” Jaful reciclat ” continuă pe tăcute ?

Confirmarile privind „continuitatea ” nu au intarziat sa apara in forme surprinzator de rudimentare . Mai multi giganti ieri bolnavi carora li s-au facut injectii nesperate cu bani multi nu si-au modificat defel modul de a opera si scandalurile privind „petreceri in regiuni exotice ” , „prime noi de succes ” si ” reuniuni de instructaj ” organizate la hoteluri ultraluxioase constituie numai o parte redusa -si scandaloasa -din functionarea sistemului renascut . Caci in realitate schema este mai larga , avand contributii foarte diferite in functie de mediu si context . In Franta , de pilda, decizia stranie a Stapanirii (o echipa foarte agitata de curteni si rege ) de a cumpara cu banii Statului peste 30.000 de noi locuinte intre care o parte impresionanta era inca in proiect (??) a starnit senzatie si dupa un timp a devenit un argument de atitudine rezonabila si chiar de luciditate curajoasa (!) . Tendinta de a se acoperi cu panza groasa cam toate manigantiunile murdare a devenit foarte repede politica oficiala , lucrand sistematic nu pentru a stinge focul violent ci mai degraba pentru a-l tine ascuns de priviri indiscrete . Cand in Europa s-a descoperit ca marii feudali de „transnationale ” urmau sa primeasca -sub numele de „parasuta de aur „- sume uriase , de milioane de euro , atunci cand se retrageau de la conducerea institutiei falite (un scandal in sine dar temperat prin argumentul „drepturilor legale „) tot ceea ce s-a putut face a fost o promisiune de modificare a legislatiei (reactie socotita de noi ca „damboviteana” dar , din pacate , foarte europeana ) pentru un timp indefinit , candva in anul viitor .

CRIZA FINANCIARĂ GLOBALĂ – „Războiul straniu”

Urmarile crizei aflate in stare acuta si insotita de atacuri de panica nu au fost insa pe masura anunturilor anterioare si mai ales a situatiei de pe teren a carei gravitate parea doar intrevazuta (si probabil ca sa si era) . De la jumatatea lui Octombrie , mecanismul de ajutor de Stat preconizat de americani ( o solutie bizara si heterodoxa) a cuprins cam totul si vestile venite din „realitate” au inceput sa fie deodata foarte incurajatoare . Bursele dadeau semne de insanatosire , raportarile anumitor companii „transnationale” contineau (in mod bizar ) pentru chiar luna anterioara ,la apogeul crizei , rezultate pozitive (??) , comentariile curente se intareau in vederea sporirii increderii iar opiniile formulate de administratiile vinovate -macar din atitudine laxa daca nu complice – capatau un aspect triumfalist ; pretutindeni solutia „summit-urilor” succesive (un fel de conciliabule de doctori amatori ) dadea impresia descoperirii panaceului universal . Dar mai mult ca sigur ca acestea nu sunt decat niste noutati propagandistice si nimic mai mult incluzandu-se intr-un nou tip de ingrijorare globala de felul „razboiului impotriva crizei „, un simplu exercitiu scenografic care probabil contine si o componenta oculta despre care nu se sopteste nici macar un cuvant . In aceasta situatie , orice pas nou gandit in vederea inaintarii sigure devine de neconceput daca nu are in vedere deznodamantul de etapa critica iar acesta nu se poate anticipa atata vreme cat nu -i decat consecinta unui joc nou elaborat deopotriva in scop cosmetic imediat dar mai probabil in ideea de a continua vechea organizare de jaf reciclata in aparenta.

Artur Silvestri : Pe piaţa „noului” începe să miroasă a faliment -interviu la Antena 3 -Ştirile orei 10

Alina Petrescu : Dle Silvestri , cum ati caracteriza piata imobiliara in acest moment, mai ales vanzarile de locuinte ?

Artur Silvestri : Desi ingrijorarile sunt mari , totusi nu avem inca o imagine precisa a efectelor locale atata vreme cat ” criza globala ” inca nu si-a definit amploarea si mai mult ca sigur vor exista complicatii de viitor . La noi, dupa o stare de perplexitate de cateva saptamani apare o etapa de convulsiuni unde cam toti cei ce si-au riscat bani cauta sa-si salveze pielea cu pierderi cat mai reduse daca nu se va putea „fara pierderi” . In orice caz, abia peste un interval oarecare, de probabil mai mult de sase luni , vom avea o imagine lamuritoare privind nu evolutiile de viitor ci dimensiunile dezastrului ; caci un dezastru global exista .

Alina Petrescu : Scad preturile pe piata imobiliara asa cum se spune , mai ales la locuinte ?

Artur Silvestri : Acest proces este indiscutabil dar , in acelasi timp, proportiile lui sunt mult mai drastice decat se evoca de obicei . In privinta locuintelor , „vechiul ” se re-aseaza brutal astfel incat , de asta-primavara pana azi , pierderile de valori sunt apreciabile si ca medie ajung catre 25 % si chiar si mai mult . Dar afectat in masuri socante este „noul” unde , de la 2200 de Euro pentru un metru patrat construit se ajunsese acum cateva luni la 1800 si, acum o luna , catre 1400 ;insa azi nimeni nu mai are emotie in a vorbi despre 1000 de Euro , ceea ce depaseste jumatatea valorilor de mai an . In acest conditii incepe sa miroasa a faliment .

Alina Petrescu : Ce credeti , vom mai avea scaderi in continuare ?

Artur Silvestri : Ceea ce se poate spune sigur astazi este ca tendinta de scadere se manifesta in mod sever pe aproape toate sectoarele acestui gen de piata si contrar celor observate frecvent „locuintele” sunt intre cele mai putin afectate desi acestea apar in comentariile aproape cotidiene. Dar scaderi uneori dramatice vor fi in orice „imobiliar” legat de afacere fiindca efectele crizei globale nu iarta mai ales in materia „imobiliarului de antrepriza” unde afacerea cu blocuri de birouri isi incepe reculul iar dezvoltarea asa-numitului ” retail” se opreste daca nu cumva ii vom inregistra regresii simtitoare. De altfel, in ce priveste „hipermarketurile ” nu ne asteptam decat la ce este mai rau avand in vedere nu doar ca piata era la limita de saturatie dar si prin scaderea consumului ce se inregistreaza pretutindeni iar la noi nu poate sa nu apara.

Speculatorii pierd sau caştigă ?

Categoria speculatorilor -destul de consistenta cantitativ in acesti ani la noi – este afectata in proportii diferite , caci desi piata de valori palpabile (deci stabile )”imobiliarul ” cunoaste ca factor de risc esential  obtinerea rapida de lichiditati . Unii isi imagineaza ca valorile de ieri se mentin si sunt si valorile de azi , uitand ca numai plata reprezentand contravaloarea proprietatii indica sa zicem asa „cota ” acesteia si ca orice alte evaluari nu sunt decat teorie pura si ,in destule cazuri , sursa de iluzie . Unii dintre cei ce au consumat sume adesea impresionante in a specula prin cumparare in vederea revanzarii cunosc prea bine aceste elemente si e foarte probabil ca daca vor pierde nu vor pierde mult (desi prea putini au plasat banii la intamplare si mai mult ca sigur au avut in vedere posibile defectiuni). Vor pierde categoric amatorii(foarte raspanditi ), victime ale climatului febricitant care , in anii anteriori , creease un iluzia bizara a castigurilor enorme din cumparari de apartamente”pentru cand va fi mai scump” si de terenuri in regiuni aiuristice „fiindca preturile se dubleaza „. Cum si in speculatie exista profesionism ( iar la noi – „ponturi”,  deci combinatii sigure in sistem de gang ) massele de visatori orientate dupa zvonuri sunt perdantii cu o probabilitate ce apartine si aici jocului de ruleta .

„Să cumpăr sau să aştept ?”

Oricate concluzii privind starea generala  apar , totusi reactia individuala nu se linisteste in ideea dezastrului colectiv care se profileaza adesea ca fiind un tablou abstract ce cuprinde mai degraba pe altii ; de aceea intrebarile precise sunt frecvente si se rezuma la teme cu aparenta marunta de felul lui ” ce sa fac eu : sa cumpar sau sa astept ?” Asemenea nedumeriri trebuie tratate intelegator si merita un raspuns fara iluzii : daca exista fonduri , trebuie asteptat pana cand preturile scad la minimum posibil care se poate intui atunci cand  nivelul e atat de retras incat ingaduie un numar mai mare de pretendenti . Cand „nu sunt bani ” , indrumarea elementara trebuie formulata si ea, desi pare curat act de cinism :”euforia creditului irational ” s-a incheiat si cel putin in viitorul rezonabil aceasta boala nu se mai manifesta in felul isteric al acestui deceniu . Cum bani rezultati din economii nu exista , nu ramane decat un context social mai realist , unde programele publice sa aiba eficacitate chiar daca relativa (precum , de pilda, in Franta ) si sa nu fie simple combinatii de cabinet obscur in genul romanescului ANL .